3,224 matches
-
siriană s-au repezit să-i fotografieze și filmeze. Întrucât fotograful personal al președintelui sirian, un bărbat mărunt de statură și cu o chelie respectabilă, se tot străduia să ajungă cât mai în față, un "cameraman" român "vigilent", aflat în spatele fotografului sirian, i-a "scăpat" acestuia pe chelie, pentru "atenționare", ditamai camera TV profesională, în greutate de cca 20 de kilograme. Victima a resimțit lovitura, Ceaușescu a observat scena și, la retragerea oaspetelui, tovarășul i-a spus secretarului general Agerpres prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu dat presei ca știre sau imagine "de senzație". În a doua zi a vizitei, coborând din mașina oficială în Piața Palatului, o rafală de vânt avea să-i ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat mirat că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
directorul restaurantului să pregătească pentru delegație, având în vedere preceptele lor culinare legate de religie, doar preparate din pasăre, vită și pește și ca băuturi sucuri naturale și apă minerală. Ne așezăm la masă, lângă mine șeful delegației, lângă el fotograful președintelui. Vine directorul restaurantului cu suita de chelneri și "recită" menu-ul stabilit: pasăre, vită, pește, sucuri... La care șeful delegației, în aplauzele celorlalți, comandă: "Un platou de mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!" "Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
directorul restaurantului cu suita de chelneri și "recită" menu-ul stabilit: pasăre, vită, pește, sucuri... La care șeful delegației, în aplauzele celorlalți, comandă: "Un platou de mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!" "Pentru mine nu, spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tot, stăteau la pândă, dar din umbra. Motivând asigurarea "securității ambasadelor", aveau "forțe de ordine" în fața acestora pentru a le "proteja" de asaltul zilnic al chilienilor ce doreau azil politic, dar se fereau să intervină brutal, întotdeauna existând "după gard" fotografi și cameramani. Șefii de misiuni erau uneori chemați la Ministerul Relațiilor Externe unde li se punea în vedere să ia masuri, să informeze corect autoritățile și mass-media din țările lor asupra evoluțiilor "pozitive" din Chile. Din când în când, câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
secret" datorită comunicării prin cifru, nu poate ieși din minister, la care "Excelența" mi-a răspuns că n-a reținut toate detaliile tehnice și dorea doar să aibă telegrama la el pentru "măsurile concrete", respectiv pentru a o arăta la fotograf, ca să știe câte fotografii și de ce dimensiuni are nevoie, la redacție etc.!). La deplasarea mea la Paris din octombrie 1992, avea să-mi fie un însoțitor valoros, aranjându-mi vizite la secretarul general și la mai mulți directori, ocazii în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în cartierul Rio Vermelho, în mijlocul unei oaze de verdeață. Știam că în ultima perioadă maestrul avea probleme de sănătate, așa că n-am îndrăznit să-l deranjăm. Ne-a primit la o cafea soția sa, Zelia Gattai, și ea scriitoare și fotograf, autoare a unui excelent volum de memorii. Să fii aproape de cel care a scris "Pământul fructelor de aur", "Doña Flor și cei doi soți ai ei", "Gabriela, cravo e canela" (titlul acesta sună frumos în portugheza și spaniolă, referindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nevoie de un fotoreporter. Fotografia i-a salvat viața și familia. Unchiul Mihai nu a trăit destul pentru a vedea că o meserie artistică s-a putut dovedi În timp lucrativă, pentru că familia noastră a fost susținută de salariul de fotograf al lui Papago, până ce mama a reușit să-și găsească un post de profesoară de limba română. AMN: Ce fantastic e că tatăl tău a devenit totuși un fotograf cunoscut, deși s-a dedicat fotografiei atât de târziu! Îl urmăream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
timp lucrativă, pentru că familia noastră a fost susținută de salariul de fotograf al lui Papago, până ce mama a reușit să-și găsească un post de profesoară de limba română. AMN: Ce fantastic e că tatăl tău a devenit totuși un fotograf cunoscut, deși s-a dedicat fotografiei atât de târziu! Îl urmăream prin expoziții, unde lucrările lui ocupau saloane Întregi. Talentul și sensibilitatea lui vizuală, dacă nu au fost lăsate să se dezvolte În sculptură, s-au afirmat totuși, deși târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dacă nu au fost lăsate să se dezvolte În sculptură, s-au afirmat totuși, deși târziu, prin fotografie, dovadă albumele excepționale pe care le-a lăsat, numeroasele expoziții internaționale la care a obținut premii, funcția de președinte al Asociației artiștilor fotografi din România, pe care a deținut-o mulți ani, plus o carieră de fotoreporter al Editurii Meridiane, apreciată de mulți. Talentul vizual, dacă Îl am, sigur l-am moștenit de la el. AMN: Eu l-am cunoscut la Editura Meridiane, Înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de mare talent ca Julie Taymor și soțul ei Elliot Godenthal (devenit recent compozitor de filme hollywoodiene), am reușit să evit pericolul ilustrării directe prin imagine sau sunet. Pasărea lui Brâncuși sugerează, nu ilustrează zborul. Întrebat despre Pasărea de aur, fotograful Steichen a răspuns: „Nu seamănă cu o pasăre, dar eu simt că e o pasăre“. La fel e și În teatru: să ilustrezi Înseamnă să repeți ce spune textul, să faci un drum pe orizontală: e atitudinea leneșului, care rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu plăcuțe de sticlă portocalii. Când lampa e aprinsă, fotografia e luminată din plin, cumva sărbătorește: fetița de cinci ani, zâmbitoare, elegantă, cu părul aranjat în bucle mari pare vie, palpitând de vechea emoție a clipei-eveniment în care, dusă la fotograf, a stat sub reflectoarele aprinse, orbitor, în atelierul cine știe cărui maestru din provincie... De câte ori sting acea lumină, de pe hol, „ca să nu ardă degeaba”, sau noaptea târziu, când mă culc, mai întotdeauna ultimul, simt o vinovată strângere de inimă, ca și cum aș comite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care o îmbrățișează cu mâna stângă (invizibilă în fotografie). Emoția momentului o trădează degetele mâinii drepte, care atârnă pe lângă corp; degetul mare încearcă să se ascundă, „rușinat”, următoarele două sunt încovoiate: se mișcau probabil cuprinse de o explicabilă nervozitate când fotograful a „înghețat” clipa. În centrul fotografiei, la propriu și la figurat, se află chipul băiatului, surprins într-o expresie de neobișnuită seriozitate, gravitate, concentrare: buzele subțiri, strânse, șănțulețul accentuat de deasupra buzei superioare arată parcă o mobilizare a voinței: în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de aceeași boală necruțătoare la 39 de ani, în 1987). Privesc fotografia știind toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are premoniția viitorului său: care parcă atârnă, ca un pietroi nevăzut, acolo, în atelierul fotografului Ed. Bukovski, deasupra capului tuns scurt, băiețește: gata-gata să cadă, să-l strivească. Doamne, ce grozăvie poate să fie pentru un biet copil propriul lui viitor! * Misiunea mea pe pământ: s-o apăr pe Doina de toate relele, să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
decât asta. Asta face comicul : divulgă mediocritatea fenomenelor înconjurătoare. Asta nu e decât asta. Mai știm că, de pildă, Caragiale-i un satiric, care a făcut o critică a societății, că era un realist critic, deci că tot timpul era fotograful care prinde instantaneele cele mai divulgante pentru racilele societății. Și noi am învățat cu toții prin școli - nu știu dacă și acuma se mai învață chestia asta - că sunt trei grade, trei efecte ale comicului : comedia sau comicul de caracter, care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
una obișnuită. Acest poem mi-a plăcut mult. Am zâmbit. El mi-a întins mâna cu prietenie, spunându-mi că numele lui înseamnă în flamandă: cocoș pe munte. După câteva luni de la plecarea editorului, a fost trimis la București celebrul fotograf Lütfi Özkök, pentru a face portrete de scriitori pentru arhiva Bibliotecii Nobel. Lütfi a venit la redacția Luceafărului și m-a fotografiat și pe mine, la biroul redacției unde lucram. Anul următor, 1974, exact pe 31 martie, ziua de naștere
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Aldrovandi, cu păsări și animale de tot felul. Viața mea onirică e intensă și laborioasă. După-masă a venit Pia Zandelin, de la Expressen, pentru interviu. În timp ce vorbeam cu Pia a sunat Eva Bonnier, anunțându-mă că Lena Rydin de la Femina (cu fotograful) vor să vină la mine pentru un interviu. Sunt asaltată de atenție, golită de energie, dar trebuie să fac totul pentru promovarea cărții. Din nou cu Boni (Herlin) la masă, făcându-mi confesiuni: mama lui (contesa) i-a interzis când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
povestește asta. Apoi își amintește de dădaca lui, cum îi umplea paharul cu lapte, și el a tras paharul și laptele a murdărit fața de masă. Amintiri obscure care poate i-au format caracterul profund melancolic și timiditatea excesivă. Vizita fotografilor: Mikael Norman (trimis de Dagens Nyheter), apoi Lars Grönval (de la Expressen). Impresionată de figurile lor expresive (mai ales a lui Mikael), de felul lor de a crea o bună atmosferă între noi pentru ca imaginea să nu fie disturbată de nici o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Strindberg. Este știut că era pasionat de arta fotografiei, mânuind camera de luat vederi altfel decât contemporanii săi, fiind interesat mai ales de a capta spiritul din natură, din substanțe, de pe propriul său chip și cel al familiei sale. Celebrul fotograf francez Nadar s-a entuziasmat de fotografiile (și experiențele) lui Strindberg, care s-au vândut la Paris ca opere originale ale unui spirit extrem de inventiv. Prima cameră de luat vederi a fost cumpărată în 1886, și ultima în 1908, posedând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
existenței mele însurătoarea nu era cartată. Ca și la Feodor Andreev s-au pus pe masă fel de fel de bucate reci și calde, surorile Munteanu și directorul școlii care veniseră să vadă ce mi se întâmplase, rămânând ca la fotograf văzându-mă în capul mesei, loc de cinste, unde băteam aerul cu mâinile, vorbeam, de!, spre bucuria și veselia tuturor. Trecuseră orele de după orele de școală iar elevii noștri erau demult acasă. Noi, ba. Timpul liber mi-l petreceam învățând
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fete și băieți, masă mare și mâncare, chef de dans, de muzică și...chef. În zori ne-am fotografiat. Nu-i așa că arătam bine? Iată-ne: în picioare, de la stânga la dreapta Grigore Boiangiu de la Gorj, grefier ajutor, Fedea Nadolenco, fotograf, Vanea Timoșenco, învățător, Vanea Velicov, învățător, Mișa Vladâcenco, absolvent al școlii superioare de arte și meserii din Iași iar în rândul de jos, pe scaune, subsemnatul, învățător suplinitor, Volodea Sucmanschi, contabil la Banca Populară, Volodea Caimacan, învățător, Costică Matei din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu dat presei ca știre sau imagine "de senzație". În a doua zi a vizitei, coborând din mașina oficială în Piața Palatului, o rafală de vânt avea să-i ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat, mirat, că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
restaurantului să pregătească pentru delegație, având în vedere preceptele lor culinare legate de religie, doar preparate din pasăre, vită și pește și, ca băuturi, sucuri naturale și apă minerală. Ne așezăm la masă, lângă mine șeful protocolului prezidențial, lângă el fotograful președintelui. Vine directorul restaurantului cu suita de chelneri și "recită" meniul stabilit: pasăre, vită, pește, sucuri... La care șeful protocolului, în aplauzele celorlalți, comandă: "Un platou de mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!". "Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
directorul restaurantului cu suita de chelneri și "recită" meniul stabilit: pasăre, vită, pește, sucuri... La care șeful protocolului, în aplauzele celorlalți, comandă: "Un platou de mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!". "Pentru mine nu, spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]