2,694 matches
-
spaimă săptămânală sper că m-au vindecat de frica instituțională pentru totdeauna. N-am reușit însă niciodată să înțeleg de unde venea, dincolo de aplecarea către despotism care-i caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare? Știa că îmbătrânește; și nu îmbătrânea frumos. Am văzut-o o singură dată nemachiată, îmbrăcată „de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și mi-a răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la ora 7.30 te aștept la spital, cu pijama, papuci și periuță. — Dar nu am nevoie de internare. Și, pentru că omul se îndrepta să-mi deschidă ușa, am completat aproape în șoaptă: — N-am avortat. Dacă nu ești
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acesta, din poziția lui de dictator, nu-i lăsa și pe ei să epateze, să-și arate ,,capacitățile” materiale în fața celorlalți; acesta ținea totul pentru el, totul, toată țara să fie numai la dispoziția lui. Pe ceilalți îi ținea în frâu, îi ținea legați în dorința lor de ,,afirmare”. Dându-l jos pe Ceaușescu, nomenclatura n-a urmărit decât să dispară obstacolul în calea posibilităților nemăsurate de jaf și îmbogățire. În 1989, în sfârșit, ,,obstacolul” a dispărut. S-a primit undă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai importante a cărei dezlegare o voise împărăteasa Maria Tereza în principatul Transilvaniei, a fost deprinderea locuitorilor cu viața militară, mai corect spus militarizarea zonei în vederea introducerii unui sistem de disciplină ce ar fi asigurat o mai lejeră ținere în frâu a populației române ce se dovedise în multe rânduri recalcitrantă. Iobagii din Țara Oltului nu puteau fi lăsați să poarte arme, știa împărăteasa dece. De aceea s-a gândit măria sa cu consilierii, să decreteze înființarea unor regimente grănițărești care au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țara ne va fi din nou sfârtecată de urgii ale istoriei. Conducătorii lumii n-au știut să prevină fenomene evidente chiar pentru omul simplu, necunoscător al evoluției politice din sferele înalte, de după primul război mondial. Acei mari orbi ce țineau frâiele planetei au permis instalarea în scaune de șefi de state a unor indivizi dubioși, ce se vor dovedi până la urmă cei mai feroci criminali obsedați de genocid, precum un Stalin în Est și un Hitler în Vest care au dat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Domnia sa era președinte. Eu am fost primit în această asociație datorită faptului că sunt pictor naiv, iar arta naivă a fost considerată ca o sursă importantă de umor. Din păcate după moartea D-l Valentin Silvestru, cei care au preluat frâiele acestei asociații au trecut pe linie moartă relația cu pictorii naivi, așa că nu am mai activat aici de loc. De altfel, puțină lume știe faptul că D-l Valentin Silvestru era un colecționar de pictură naivă, cumpărând chiar și de la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să nu mănânce decât ierburi. Mai mult, când alteori se gândea la pocăințele pe care dorea să le facă umblând prin lume, dorința lui de a intra în mănăstire se răcea, pentru că se temea că acolo nu va putea da frâu liber urii pe care o nutrea față de sine însuși. Cu toate acestea, rugă pe un slujitor al casei, care mergea la Burgos, să se intereseze de regula mănăstirii, iar cele aflate de la el i-au plăcut. Dar din motivul pomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
foarte mândră de el și chiar era îndrăgostită. Îl luă de după umăr, îl trase puțin spre ea până ce obrajii lor se atinseră, se sărutară și rămaseră îmbrățișați iubindu-se așa cum fac toți îndrăgostiți. - Îmi doream așa de mult să dai frâu liber sentimentelor tale! Așa cum mă așteptam. Chiar și fără hainele tale impecabile pe care le porți ai un aer de aristocrată și ești genială. - Tu ești perfect! Dumnezeule, ai o privire puternică, mă demolează iar buzele îți sunt roșii ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din Rochia albă de dantelă (poate cel mai slab film al lui Dan Pița), siguranța și coerența stilistice ale Falezelor de nisip nu pot decât să bucure. Pentru că există în acest film, dincolo de un demon al actualității perfect ținut în frâu, un firesc al meditației existențiale care onorează cinematograful românesc în general și pe cel al lui Dan Pița în special. Despre un Cinematograf care nu există ;citation author=”unknown”>”La trecutu-ți mare, mare viitor !” </citation> Toată luna februarie, Institutul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în fața proprie-mi conștiințe, sînt absolvit de orice răspundere morală pentru viitoarea mea comportare. Trebuie să mă adaptez! Urc la etajul cinci, intru în biroul șefului Serviciului aprovizionare, îngînînd un "bună ziua" leșinat, fără să-mi scot casca, gata să las frîu liber sictirului ce-l am pe buze. Poziția mea e fermă, aproape țeapănă. Șeful Serviciului aprovizionare, un fost slujbaș pe la vechiul consiliu raional, care și-a făcut Facultatea de Științe Economice la fără frecvență, cu care eu am mai avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă duc la școală, am găsit în cutia de scrisori un aviz care mă anunță că a sosit pachetul, pachetul cu pantofii trimiși de Christy. Am căzut oare în mintea copiilor? Bucuria mea a fost aproape imorală, o bucurie fără frâu, copilărească, sau de bătrân căruia îi arăți un obiect la care de mult râvnea. Îți spun drept că îl crezusem pierdut; mă cuprinsese o renunțare dureroasă, un soi de fatalism răutăcios, la care mă resemnasem. Azi m-am întors mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încă precipitat. Simt că mi se învârte capul. Se întâmplă prea multe odată. Cât am stat închisă între patru pereți cu Suze și Ernie, totul a mers înainte cu toată viteza, fără ca eu să știu, și acum am scăpat complet frâul situației. E ca și cum nunta asta ar fi un cal alb uriaș care până acum a mers frumușel la trap, dar care brusc s-a ridicat în două picioare și a plecat în galop spre depărtări, fără mine. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
armeni, evrei, tătari, greci [= greco-orto- docși] ; seamănă cu un oraș din Pentapolis” <endnote id="(vezi nota 630)"/>. Percepând situația ca pe o babilonie etnică, lingvistică și, mai ales, confesională, călugărul minorit conchidea că „felul de trai [al ieșenilor] e fără frâu, lege și datină” <endnote id="(5, p. 120)"/>. 3. Evreul tabu Printre dificultățile de documentare cu care m-am confruntat În scrierea acestui studiu comparativ de imagologie etnică a fost și una la care, parțial, m-am așteptat, dar căreia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acolo 3 ani, după alții 7 ani, din niște cărți pe care alți oameni nu le pricep și nu le știu citi.” După ce absolvă „școala de solomonărie”, acești vrăjitori primesc „Cartea solomonarului”, plină de descântece, cu ajutorul cărora pot lega cu frâul și călări prin văzduh pe balaurii norilor. Numiți În descântece „dușmanii creștinilor”, solomonarii sunt respectați și temuți de țăranii români, pentru că „ei stăpânesc vânturile și norii, se duc unde le e voia, Încăle când pe balauri, care Îi duc sus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Huși Dacă, atât la Vaslui cât și la Bârlad, comuniștii evrei și-au Înființat organizațiile imediat (Bârlad) sau ceva mai târziu (Vaslui), la Huși a fost nevoie, cel mai sigur, de aproape un an până ca cineva să ia frâiele În mâini deoarece primul document arhivistic găsit la fondul „CDE Huși” datează din 24 aprilie 1946 și este vorba de un „Raport de activitate dela 24 aprilie 1946 la 24 maiu 1946”. Este foarte greu să afirmăm că În acest
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
du temps dans ce lyrisme échevelé, fait de syncopes, d’exclamations, des vocatifs et d’énumérations que nous avons nommé lyrisme fasciste. Ce n’est pas un lyrisme sur le mode mineur, mais celui des grandes orgues de passion”. „Dând frâu liber expresiei și emoției estetice, în toată furia ei, în timp ce, de asemenea, încearcă să împărtășească cititorilor săi acest sentiment intens, el se revarsă în cea mai mare parte a timpului în acest lirism dezordonat, făcut din sincope, din exclamații, din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
perceapă singuri minunățiile mai mult bănuite, decât moștenite peste veacuri. Căci, într-adevăr, singura soluție rezonabilă pentru noi este aceea de a îmbina suma cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor despre aceste locuri, cu imaginația care aici își poate da frâu liber. Un mister optimist, generat probabil de coloanele colorate, de camera tronului sau apartamentele regale, de frescele restaurate. Cămările pentru depozitarea proviziilor cu uriașele recipiente, camera de baie, toate bănuite, sugerate doar, dar relevând o efervescență vitală cum rare ori
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Prima repetiție cu Tartuffe de Molière. Regia Petre Vutcărău. Scenografia Marfa Axenti. Spectacolul se va face fără pauză. Personajele sunt extrem de importante. Șarmul piesei stă în relația dintre personaje. Temă - când se schimbă personajele? Dorina - îi ține pe toți în frâu, fără ea toți ar înnebuni, toți se tem de ea, pe toți îi învârtește și-i sucește. Servitorii sunt dirijați de Dorina care le dă porunci, însărcinări etc. Dorina e o viperă sarcastică, cinică. Joi 9 Martie 2000 Dorina e
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dispărea. E... sunt multe de spus... Despre relația dintre actor și personaj Duminică, 16 mai 2004 - acasă Observații personale. Într-adevăr când abordezi un rol la o primă lectură, dacă el este pe placul tău ești tentat să-ți dai frâu liber imaginației, să te joci cu cuvintele și cu situațiile. Asta nu-i greu stând pe scaun. Dar este doar o lectură și toată această exuberanță nu înseamnă nimic mai mult decât o abilitate, calitate pe care un actor este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care m-a lăsat și ne-a lăsat perplecși: "Jocul și joaca copiilor sunt interzise în ambasadă!" Trecând peste cacofonie, decizia mi se părea incalificabilă. Erau câțiva copii în ambasadă, trei sau patru, cuminți, bine educați și bine ținuți în frâu de către părinți, care-i speriau mereu cu... bau-bau. Mergeau la grădiniță sau la școală și după-amiază se întâlneau în curtea din spate, fiindcă pe Avenida Alfonso XIII n-aveau cum să-și petreacă timpul. Acestea erau beneficiile ambasadelor sărace ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și vremile moderne, întâlnind de la Discobolul lui Miron și David al lui Michelangelo, statui reprezentând pe Leonardo da Vinci, Dante, Cervantes,Columb, Balzac... (ce-i drept, la Brâncuși nu s-au încumetat) Un loc unde imaginația localnicilor și-a dat frâu liber în materie de statui și arabescuri era Cimitirul Central, loc istoric inaugurat în 1835. În centru se află Panteonul Național, unde odihnesc eroii naționali și marile personalități politice, științifice și culturale. Ultima "personalitate" depusă la Panteon în 2001, asistând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pot face ce-i taie capul. Acesta trece peste capul executivului. Nu este altceva decât o acțiune de conciliere, nu-i așa? Statele Unite nu mai au politic) extern). Nu se mai comport) că o mare putere. Washingtonul a sc)pat frâiele. Afirmațiile lui Înseamn) c) Israelul depinde de America pentru a supraviețui, iar politică extern) american) bate În retragere. Atenția agonizant) a israelienilor este Îndreptat) c)tre evenimentele din Statele Unite. O asemenea atenție concentrat) devine aproape un fel de activitate magic
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
resursele financiare, serviciile sociale și diplomația internațional), fedaynii Își creau un stat incipient În interiorul Iordaniei”. Guvernul iordanian, dup) Înfrângerea din 1967, a trebuit s) accepte diferitele grupuri de rezistent) palestiniene, Încercând Ins) s) le controleze și s) le țin) În frâu. Hussein a vrut s) evite lupta; unele organizații palestiniene doreau și ele menținerea p)cii, Ins) o minoritate extremist), Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, condus de dr. George Habash, a sc)pat de sub control. Potrivit lui Habash, guvernele Arabiei Saudite, Kuwaitului
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un aeroport, fapt paradoxal, pentru că nu-mi place să zbor și, cu cât zbor mai mult, cu atât frica sporește. Și totuși, pe aeroport mă simt Întotdeauna bine. E un loc de trecere, un loc unde pot să Îmi dau frâu liber oricăror utopii mentale, să mă las În voia senzației de a nu fi „niciunde“. Nu eram niciunde și totuși eram undeva, eram În mine Însumi. De câte ori mă surprind Într-o balanță delicată, echilibrist Între două lumi, am o percepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui achiziții era extrem de circumspect. Fratele meu și cu mine ascultam răbdători cum visa cu ochii deschiși, analizând În detaliu fiecare colțișor al intimului, dar austerului apartament pe care Îl amenaja În gând pentru el și soția lui. Uneori lăsa frâu liber imaginației. Odată i se fixase asupra unei lustre costisitoare de la „Alexandre“, un magazin din St. Petersburg cu un sortiment de bric-à-brac-uri burgheze destul de penibile. Nedorind să se observe care era obiectul pe care și-l dorea, Lenski a spus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]