58,766 matches
-
plăcut totodată, un anume aspect în cartea lui Todorov, pe care nu l-aș fi remarcat dacă nu i-aș fi citit, admirîndu-l atît de mult, un alt volum, apărut la începutul anilor '90, despre istoria gîndirii xenofobe în filozofia franceză. Acolo, Todorov face o tipologie, sau mai bine zis o galerie a comportamentelor interculturale. Între cei ce își schimbă cultură de origine, el distinge următoarele tipuri, pe care doar le enunț, pentru că în mare numele explică totul: asimilatorul, profitorul, turistul
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
ălibanizareă a Iugoslaviei" ("22", 32, 1991, 5). (În exemple apar, alături de verbele-bază, si derivatele lor nominale formate cu sufixul are, așa-numitele "infinitive lungi".) Verbul a libaniza are corespondențe în mai multe limbi; pentru română este indicată, de exemplu, sursa franceză - libaniser. În italiană (citez, traducînd, după ediția din 1995 a dicționarului Zingarelli), verbul libanizzare este explicat etimologic a "de la Liban, teatru de conflicte lungi și distructive" și primește o definiție lungă și detaliată, cu un sens principal "a transforma un
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
posibilă. Avertismentul conținut în editorialul lui Nicolae Manolescu e unul. Un altul e sugestia conținuta într-un mai vechi eseu al lui Sorin Antohi, reluat în volumul Imaginar cultural și realitate politică în România modernă, de curînd apărut în limba franceză la editură LĂHarmattan, unde se recomandă renunțarea la prezentarea "bietului român" că "unic mare mutilat al Istoriei sau ultimul dintre bolnavii cronici". încă unul - articolul lui Costache Olăreanu din Adevărul literar și artistic (nr. 487, 28 sept. 1999), unde se
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
realizări creatoare originale, reprezentate de fanarioți, despre care are și cuvinte bune. Și tot în această secțiune se referă la Inochentie Micu-Klein. Dar de la 1770 urmează o altă perioadă de contact cu Apusul, cînd încep să vină în principate preceptori francezi, apare Ienăchită Văcărescu, om învățat care știa italiană, greacă, turcă, alcătuitor și al unei gramatice, apoi fiii săi Alexandru și Nicolae, Costache Conachi și N. Beldiman. Despre poezia lui Conachi crede că era bătrînicioasa ("nu îi lipseau cuvintele poetice pline
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
faăa romantismului de împrumut". Aici se referă la Heliade Rădulescu, desi crede că "în materie de poezie n-avea Ureche", Costache Negruzzi, Gr. Alexandrescu cu fabulele lui ("fabulele lui au păstrat acest caracter indigen"), Ion Codru Drăgușanu. Cît privește romantismul francez, pe subiecte românești, el e "contemporan cu curentul autohton". E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire", lamartinismul lui Heliade, poezia lui Alecsandri care putea la urma urmei fi "creată și de un francez că origine
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire", lamartinismul lui Heliade, poezia lui Alecsandri care putea la urma urmei fi "creată și de un francez că origine. Pentru că poetului, pe lîngă că a fost tributar lecturilor franceze, i-ar fi lipsit marea convingere și marea pasiune, trăit prin saloane și plimbat prin străinătate, n-a avut parte (chiar în poeziile lui scrise la Mircesti) de necesară notă românească. Pînă și Fîntînă Blanduziei "este o dulcegărie de viață
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
pasiune, trăit prin saloane și plimbat prin străinătate, n-a avut parte (chiar în poeziile lui scrise la Mircesti) de necesară notă românească. Pînă și Fîntînă Blanduziei "este o dulcegărie de viață română cu desăvîrșire falsă". Deși tot tributar romantismului francez, Bolintineanu e poate altfel deși pare a fi "un Alecsandri de clasa a III-a, pentru lumea din București". Introducerea vechiului fond românesc s-ar fi realizat prin Grigore Alexandrescu, cel ce "izbutise să scoată zguduitoarea fantomă a lui Mircea
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
o consolare în atîția ani de așteptare, care poate nici n-au fost prea grei) - dar e și o Andromacă, dacă acel război s-ar fi purtat pentru Ithaca, iar în loc de bardul antic l-ar fi relatat, alexandrin, un poet francez care a cochetat cu jansenismul. Penelopa se confundă cu Ithaca. Iar Ithaca - fără nici o îndoială - este o cultură mică. O cultură mică e un șarpe boa care a înghițit un elefant. Dacă mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
omul de cultură poliglot răspunde legitimei curiozități a timișorenilor în legătură cu parcursul sau profesional. * Născut în 1943 dintr-un tata ungur, ajuns compozitor de muzică de film la Hollywood, si o mamă americană cultivata, Michael Heim a început prin a învăța franceză: "În acea perioadă, era în anii '50, se formase deja o mitologie a limbilor străine în Statele Unite. Franceză e limba culturii, limba internațională, germană e limba științei, latină este limba necesară celui care dorește să devină medic sau avocat și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
tata ungur, ajuns compozitor de muzică de film la Hollywood, si o mamă americană cultivata, Michael Heim a început prin a învăța franceză: "În acea perioadă, era în anii '50, se formase deja o mitologie a limbilor străine în Statele Unite. Franceză e limba culturii, limba internațională, germană e limba științei, latină este limba necesară celui care dorește să devină medic sau avocat și spaniolă este pentru cei simpli. Acesta era punctul de vedere al epocii. Ne aflam imediat după război, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
Ne aflam imediat după război, să zicem la zece ani după, iar engleză nu ajunsese încă o limbă internațională. Poate pentru comerț și politica externă, dar în nici un caz pentru cultura. Aceasta se va întampla mai tarziu. Eu am ales franceză pentru că nu doream să devin nici medic sau avocat, nici chimist sau fizician, deci..." A urmat germană, din motive familiale: tatăl său murise în 1946, dar legătură cu bunicii rămași la Budapesta se păstrase prin scrisori și, cum aceștia știau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
exprimat public. Cu două sute de ani în urmă pentru majoritatea acestor acuzații n-ar fi ieșit nimeni la dueluri matinale pentru simplul motiv că ele nu existau ca atare. Poate pentru ultrareacționar să fi existat anumiți amatori, în timpul Primei Republici Franceze, dacă mai aveau timp. Căci în urmă cu două secole a fi antidemocrat era o opțiune politică larg răspîndită în Europa, atît de răspîndită, încît mai degrabă acuzația constă în a fi antimonarhist. Cît despre antidemocrații din Franța acelei vremi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
cantata La moartea lui Ștefan cel Mare, difuzată la Radio France în 1967. În 1966 norocul îi surîde, căpătînd delegație de a participa la Bienala de la Veneția, unde pictură lui Victor Brauner e expusă, într-o sală specială, în pavilionul francez. Corespondență trimisă Lenei de la Veneția are un aer halucinant, deținutul de pînă mai ieri nerealizînd noua situație în care se află ("Doamne, o fi adevărat că sînt unde sînt, că văd ce văd sau visez oare cum visăm acum cîțiva
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
actor al războiului ce-și declarase reîntregirea teritorială la 1 Decembrie 1918. Determinat și de imperativul curmării actelor de teroare în contra populației de origine română, aflată încă sub administrație și ocupație maghiară, Guvernul român decide, de acord cu Comandamentul Armatei Franceze din Ungaria, ocuparea militară a zonei. Ofensiva începea pe 16 aprilie 1919. Apelând la detalii inedite, din presa vremii și chiar din Buletinele Marelui Cartier General român, Ioan Tepelea se simte obligat să ia "atitudine față de orice demers istoriografic căruia
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]
-
plasa "marfă" sonoră, nu întotdeauna muzicală, precumpănesc? Nu am putut audia multe dintre lucrările festivalului deși apreciez că la București au fost concentrate forțele artistice cele mai importante. Componistice și interpretative. Concertul cel mai captivant? Fără îndoială cel al saxofonistului francez Daniel Kientzy. Înnobilează fiecare frază a partiturii. Este un pasionat iremediabil, un cercetător neobosit al lumilor sonore cărora le conferă dimensiunea atât de umană a creației; de această dată în compania surselor electronice. "Undecimum", de Ștefan Niculescu, este opera marcată
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
biografie a sa, nesemnata, la a cărei redactare cercetătorii presupuseseră de mult participarea lui Antioh, dar care abia o dată cu descoperirea de către Virgil Cândea a manuscrisului original, legat împreună cu Istoria, s-a dovedit a fi o traducere parțial abreviata a textului francez cu titlul: La Vie du Prince Demetrius Cantemir, écrite de la main propre d'Antiochus Cantemir, son fils cadet, ministre plénsipotentiairet de șa Majesté Czarienne à Londres 3. Pe cât de operativ a fost realizată ediția engleză, pe atât de repede au
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Vie du Prince Demetrius Cantemir, écrite de la main propre d'Antiochus Cantemir, son fils cadet, ministre plénsipotentiairet de șa Majesté Czarienne à Londres 3. Pe cât de operativ a fost realizată ediția engleză, pe atât de repede au reacționat cercurile savante franceze și germane. Încă în 1740, abatele Prévost a publicat în revista să "Le Pour et le Contre" - cum a arătat regretatul Alexandru Duțu - traducerea biografiei domnului moldovean și "plusieures notes de l'Histoire des Turcs du Prince Cantemir". Curând după
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Antioco Principe Cantemir, Figlio dell'Autore (p. XXXVIII)5. Tot astfel ni se semnalează existența transpunerii independente a unor părți din opera cantemiriană în cadrul unei Istorii universale engleze, în mai multe volume (Londra, 1736-1765, și alte ediții), cu o versiune franceză (1742-1792, și alte ediții) și una germană (1746-1814), în care volumul consacrat istoriei turcești are titlul: Geschichte des Osmanischen Reich von seiner Entstehung bis auf die neuesten Zeiten. Nach Kantemir, Galetti und d'Ohsson. De aici, în fine, textul a
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
doilea copist, care a scris cu litere mai mici, aproape drepte. La sfârșitul manuscrisului sunt legate cele 18 file (hârtie albastră, 31 x 19 cm), cuprinzând, cum am semnalat mai sus, Viața lui Dimitrie Cantemir, scrisă de Antioh în limba franceză. În așteptarea ediției critice și a traducerii integrale în limba română, pe care le pregătește Dan Slusanschi, cititorii au deocamdată la dispoziție o parte, oferită, cu un studiu introductiv și comentarii ale descoperitorului, în paginile revistei "Manuscriptum": D. Cantemir, Istoria
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
ÎI, București, 1910, nr. 209, p. 48-49 (și în tomul IV, de Ioan Bianu și Dan Simonescu, 1944, p. 237-238), nr. 297, p. 133-134 (cele două părți ale tirajului versiunii engleze); nr. 231A, B, p. 66-70 (cele două ediții paralele franceze); nr. 238, p. 84 (traducerea germană). 5 A fost semnalat în Arhivele de la Moscova de Gr. G. Tocilescu, în Raportul său către Academia Română. Vezi Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), Vol.I. Epoca lui Dimitrie
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
cavaleresc nobil; a dansului popular. Există un Chopin violent, pasional, biciuit de himerele dramaturgiei; în Poloneze el fertilizează poemul eroic. Nimeni nu a văzut mai corect pe acest Chopin, bărbat voluntar, caracter aprig și voluptuos decât unicul lui adevărat prieten francez: pictorul Eugène Delacroix. În fine, acum, la urmă să fie și mazurcile. Le privește, ascultându-le, un alt polonez, din timpul nostru, Andrej Wajda, căruia nu-i putem reproșa vreo țară romantică, chiar atunci când scrie scenariul sau la filmul "Nuntă
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
la Brașov, anii studiilor universitare la Facultatea de Litere și Filozofie din București, unde audiază cursurile lui Ț. Vianu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Mircea Florian, N. Bagdasar, G. Oprescu, M. Dragomirescu. De pe acum se manifestă orientarea să spre spiritul culturii franceze. Scrie primul articol în presa românească despre Malraux, insă peste ani admirația pentru autorul Condiției umane îi va scădea mult când va înțelege că acesta ajunsese un "demnitar conformist" iar "trufașa să gloriola" era suspectă de oportunism. Deși hedonist spiritual
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
lumi fundamentate pe grijă și altruism. Sună aproape aberant, pentru că indiferență și egoismul sînt, orice s-ar spune, moneda de schimb a vremurilor noastre. Tocmai de aceea nu e simplă retorica introductiva mărturisirea cu care imi deschid discuția cărților filozofului francez, ci mai curînd un deghizat avertisment adresat acelor cititori pentru care Lévinas e un nume încă doar sonor, nu și cu adevarat familiar. Un avertisment că, oricît ar părea de notoriu sistemul filozofic pe care îl propune autorul Totalității și
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
apoi din nou Germania, unde devine discipolul lui Husserl, studiază cu Heidegger și își desăvîrșește un univers mental uluitor de divers și de coerent totodată. Lévinas și-a trăit cea mai mare parte din viață la Paris, într-o lume franceză de care se pare că îl legau afinități elective, ca să apelez la o sintagma care i-ar fi fost pe plac probabil, pe care el însuși s-a străduit să le explice și să le valorifice în propria să opera
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
Lévinas, daca nu cumva romanțez eu simplist, imaginea tulburătoare a evreului rătăcitor, în cufărul căruia călătoresc, așa cum călătorește Spinoza în bocceaua cîrpaciului lui Bernard Malamud, Husserl și Heidegger, pentru a se întîlni cu Sartre și mai vechea școală a moralismului francez. Manualele de filozofie rezumă astfel contribuția autorului Totalității și infinitului: o explorare a semnificațiilor eticii din perspectiva unor premise fenomenologice. Formulă e, fără îndoială, corectă, dar sună exasperant de sărăcitoare, în comparație cu sublimele pagini dedicate de Lévinas conceptului de chip. Celălalt
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]