8,103 matches
-
Bender - 18.I.1998, București), critic literar, dramaturg și prozator. Este fiul Clarei Moraru (n. Falic), învățătoare, și al lui Simion Moraru, medic. Urmează școala primară și gimnaziul la Căușenii Noi (1919-1927), apoi liceul la Tighina (1927-1930), ani în care frecventează cenaclul literar „Ion Heliade-Rădulescu”. Intră în mișcarea comunistă ilegală, activând asiduu între 1930 și 1934. Înscris în 1930 la Facultatea de Drept a Universității din București, nu reușește să-și termine studiile, fiind arestat în 1934 și trimis în închisoare
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
titlul de doctor în științe politice la Paris (1926). Debutează cu versuri în „Ramuri” (1921). În Franța îl vizitează pe Francis Jammes, într-un fel modelul lui literar. Întors în țară, este numit magistrat la Ocolul de Galben din București. Frecventează cenaclul Sburătorul de la începutul anului 1927, iar poeme îi apar în revista „Sburătorul” din același an. Publică prima plachetă, Păuni, în 1929. Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Azi” ș.a.
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
și interes în sine, precumpănitor. Deosebită prin comportament, Sanda ocupă în virtutea funcției actanțiale un loc central în ansamblul epic, fiind axul întregii construcții. Soție a inginerului Dinu Rareș, ea îl cultivă pe arhitectul Mircea Trestian și în același timp îl frecventează pe ușuraticul Titu Monta. La fel de tandră cu amândoi, nu se dăruie total nici unuia. Rece cu soțul său, un burghez mărginit, e, în compensație, mamă exemplară, iar infidelitatea ei nu merge până la adulter. Dintre personajele masculine, cel mai reliefat e Mircea
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
dintâi încercări literare, încurajate de E. Lovinescu (al cărui elev a fost în liceu, și care este al doilea personaj principal al cărții, amintirile oprindu-se, practic, la data morții criticului), la cenaclul Sburătorul și la scriitorii care l-au frecventat. Memorialul face multe precizări privitoare la geneza propriilor scrieri, la relația dintre viață și subiectele abordate. Un loc important îl ocupă și notele de călătorie prin Europa, cu numeroase considerații despre locurile văzute, mai frecvente fiind însemnările referitoare la pictură
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
, Ioan (21.III.1952, Mureșenii de Câmpie, j. Cluj), poet. Este fiul Anei (n. Imbuzan) și al lui Ioan Moldovan, milițian, apoi șofer. Urmează școala generală și Liceul „Gh. Barițiu” (1967-1971) în Cluj, în acest timp frecventând cenaclul liceului, precum și cenaclul „Lucian Blaga” al elevilor clujeni. În timpul studenției (1972-1976) la Facultatea de Filologie, secția română-latină, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, este redactor, apoi secretar general de redacție la revista „Echinox” (1975-1976). După absolvirea facultății este profesor de
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Victor Mureșan, țăran și cântăreț bisericesc. Urmează școala primară în satul natal și gimnaziul în Someș-Uileac (1963-1968), apoi Liceul Teoretic din Cehu Silvaniei. Este student al Facultății de Filologie, secția română-rusă, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1975-1979). Redactor la „Echinox”, frecventează cenaclul revistei și participă la festivaluri și concursuri studențești de creație literară. După licență predă limba și literatura română la mai multe școli generale rurale și la Liceul Industrial din Jibou. Din 1996 este redactor-șef al revistei „Unu” (Oradea
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
făcând o amplă paralelă între Eminescu și Gérard de Nerval, ambii situați într-o rețea literară specific romantică. Raportarea la context și la avantext constituie unul din principiile studiului, în tentativa de a afla punctele comune între biografiile, mediile culturale frecventate de cei doi și operele lor. Paralela respectă apartenența scrierilor la genurile tradiționale (proză, poezie, dramaturgie), ca și la speciile corespunzătoare. În interiorul fiecărei diviziuni sunt discutate metodic motivele și procedeele retorice folosite. Se urmărește, în principal, motivul visului și se
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
traducător. Este fiul Nicoletei (n. Cocor) și al lui Ilarion Munteanu, agricultori. Face școala generală în comuna natală, după care se înscrie la Liceul Teoretic nr. 4 din Constanța, pe care îl va absolvi în 1972. Între 1974 și 1978 frecventează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, secția limba și literatura română - limbi clasice. Inițial predă limba și literatura română la o școală generală, apoi la Liceul Pedagogic din Iași, iar în 1983 devine cercetător la
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
literară ale elevilor și debutează la vârsta de paisprezece ani, cu poemul Gândurile amiezii, publicat în revista „Cutezătorii” (1969). Student la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității din Cluj-Napoca (1977-1981), face parte din redacțiile revistelor „Napoca universitară” (1977-1978) și „Echinox” (1979-1980). Frecventează cenaclurile literare Echinox și Napoca, Cenaclul Asociației Scriitorilor din Cluj, cenaclul Saeculum ș.a. Participă la concursurile și festivalurile studențești de creație literară, fiind premiat pentru poezie. Debutează cu versuri, în 1971, în „Tribuna”. După absolvire este profesor de istorie la
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
Piatra Neamț, Iași, Caliacra, Muscel, Brăila, Sibiu, Odorhei, Târgu Mureș, Deva, Chișinău ș.a. În 1937 este numit director general al penitenciarelor, iar anul următor - membru în Consiliul Legislativ, post pe care îl deține până la pensionare, în 1945. Încă de pe băncile școlii frecventează cercul lui Al. Macedonski, care îi publică în 1902 primele versuri, apoi și proză, în „Forța morală”. Ulterior, deși scrie puțin, numele îi apare într-o mulțime de periodice, printre care „Tribuna literară”, „Cronica”, „Secolul”, „Observatorul”, „Analele literare și științifice
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
MUTAȘCU, Dan (22.12.1944, Slatina, j. Olt), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Virginiei (n. Iorga) și al lui Traian Mutașcu, ofițer. Urmează studiile secundare la liceele bucureștene „Mihai Viteazul” (1957-1960) și „G. Coșbuc” (1960-1962), după care frecventează Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic din București (1963-1966), absolvită în 1973, și, fără a finaliza studiile, Facultatea de Filosofie (1966-1968). Va absolvi în 1975 Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, secția română-franceză. Între 1970-1984 este redactor și șef de
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
NEACȘU, Iulian (14.XII.1941, Jideni, azi Podgoria, j. Buzău), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Părnuș) și al lui Nicolae Neacșu, funcționar. Între 1956 și 1959 frecventează Liceul „Mihai Eminescu” din București, iar între 1960 și 1964 urmează tot aici Facultatea de Filologie. Va fi profesor (1965-1966), redactor la „Albina” (1968-1973), la „Flacăra” (1973-1977), șef de secție la Redacția publicațiilor pentru străinătate „România” (1977-1984), redactor la „Luceafărul
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
din „grupul oniric”, alături de Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Florin Gabrea, Daniel Turcea, Dumitru Dinulescu, Vintilă Ivănceanu ș.a. Colaborează la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Ramuri” ș.a., folosind uneori pseudonimele Gelu Ruscanu, Ion Nica, Andrei Pietraru. A frecventat cenaclurile Junimea și „N. Labiș”, iar în 1984 a fost distins cu Premiul I la Congresul internațional de proză de la Moscova. Debutul editorial al lui N., cu volumul de proză Iarna când e soare (1966), a surprins critica mai ales
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
românește sunt strânse repede în placheta Traduceri (1904). Serios este N. și în studiile sale. După ce în 1906 obține licența în drept, o ia și pe cea în litere și filosofie în 1909, ambele la Universitatea din Iași. Anul următor frecventează cursul de istoria artelor la Sorbona, iar în 1912 își susține examenul de doctorat la Iași, cu teza, tipărită în acest scop, Idealismul și realismul în artele plastice. La concursul pentru postul de conferențiar de estetică la Universitatea ieșeană, susținut
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
drept, la Liège , celălalt în filosofie, la Leipzig. În literatură debutase devreme, în 1897, iscălind Jean Naum Paraschiv, cu o proză scurtă, în „Foaia pentru toți”, urmată de două poeme în proză, în „Foaia populară”. Ceva mai târziu ar fi frecventat redacția ziarului „Epoca”, legând prietenie cu Al. Antemireanu, St. O. Iosif, Radu D. Rosetti. Întors în țară, e avocat și profesor de filosofie la Focșani, iar în 1906, voind să aprofundeze criminologia, acceptă postul de director al penitenciarului de la Ocnele
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
, Leonida (26. VIII. 1934, Soroca - 25. X. 1992, Cluj-Napoca), prozator și poet. Este fiul Ecaterinei Neamțu (n. Panov) și al lui Vladimir Neamțu, profesori. Urmează școala primară la Vișeu (1941-1945) și liceul la Sighet (1945-1949). Din 1951 până în 1953 frecventează Facultatea de Filologie, secția limba rusă, a Universității din Cluj. După absolvire se angajează la revista „Steaua”, beneficiind de sprijinul lui A. E. Baconsky. N. debutează cu versuri în „Almanahul literar” din Cluj (1952), iar editorial, cu cartea de versuri
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
, Cristu S. (26.VIII.1858, București - 5.IX.1923, București), folclorist și publicist. A făcut școala primară la Câmpulung, unde tatăl său era institutor. În 1868 este trimis la București pentru a frecventat gimnaziul la Liceul „Matei Basarab”, dar după un an, murindu-i tatăl, se mută cu familia la Craiova, de unde era originară mama, și continuă aici liceul ca bursier. Încă din școală era pasionat de ziaristică și oratorie. În 1876 debutează
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
NEGOIȚĂ, Lucia (9.IX.1945, Breaza, j. Buzău), poetă. Este fiica Elenei Negoiță, învățătoare, și a lui Oliviu Negoiță, profesor și autor de literatură pentru copii. Urmează școala primară în Breaza, iar ulterior, familia stabilindu-se în București, va frecventa Liceul „Iulia Hasdeu” (1959-1962) și va deveni studentă la Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1967. În timpul studenției ia parte la întrunirile cenaclurilor literare Junimea și „Nicolae Labiș”. Funcționează ca redactor în Departamentul emisiunilor culturale al Radiodifuziunii Române, din
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
, Tudor (23.III.1945, Valea Ursului (Tâmna), j. Mehedinți), istoric literar și editor. Este fiul Elenei (n. Tipan) și al lui Iancu Nedelcea, grefier. Învață mai întâi în satul natal, frecventează cursurile Liceului „Traian” din Turnu Severin (1959-1963), iar la București face studii de biblioteconomie în cadrul Institutului Pedagogic (1964-1967), apoi urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității (1967-1971), unde își susține, în 1983, teza de doctorat Geneza ideilor social-politice
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
, Damian (14.II.1937, București), poet și prozator. Este fiul Anei (n. Racoviceanu) și al lui Alexandru Necula, inspector comercial. După absolvirea cursurilor liceale (1954) a lucrat ca tehnician topograf în București. Între 1960 și 1965 frecventează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. Funcționează ca redactor la „Viața românească” până în 1987, când se refugiază în Franța. Colaborând la Radio BBC, în noiembrie 1989 lansează intelectualilor francezi un apel de solidaritate cu intelectualii din România, iar
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
drept, dar preferă traiul simplu și sănătos la Aciliu, lângă Sibiu, unde fiul său cunoaște toate bucuriile unei copilării fericite. Absolvind Liceul German din Sibiu (1897), în toamna anului 1900 se înscrie la Școala de Arte și Meserii din București, frecventând totodată cursuri la facultățile de Litere și Drept. Colaborează la ziarul „România muncitoare” cu traduceri din Maxim Gorki, reunite în volum sub titlul Vagabondul. Tovarășul meu de drum (1905). Ideea plecării din țară îi este inculcată de prietena sa evreică
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
raport pe sexe F/B = 8-9/1), de vârstă tânără (debutează, de obicei, între 15-45 ani, cel mai frecvent între 20-30 ani), dar se poate întâlni și la bărbați, copii și persoane mai în vârstă. Este de trei ori mai frecventă la rasa neagră decât la rasa albă. în 5-10 % dintre cazuri se constată o agregare familială. 6.1.3. Etiologie Etiologia LES este complexă și insuficient cunoscută. Intervin factori multipli: genetici, endocrini și de mediu. 1. Factori genetici. Rolul lor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a imunosupresivelor și alte cauze de boală cronică de rinichi la pacientul transplantat). Hipertensiunea arterială este prezentă la o treime până la jumătate dintre pacienții transplantați, necesitând deseori medicație hipotensoare multiplă (blocantele canalelor de calciu sunt de primă intenție). Dislipoproteinemia este frecventă post-TR, fiind legată în special de efectele hiperlipemiante ale imunosupresivelor și determină reducerea duratei de viață a grefonului renal. Terapia cu statine și fibrați ameliorează supraviețuirea grefei renale. Cardiopatia ischemică și insuficiența cardiacă sunt relativ frecvente la pacienții TR mai
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sectorului interstițial: - pierdere în greutate, în general moderată; - semnul pliului cutanat: acest semn este interpretat prin lipsă la copil și la obezi, și prin exces la pacienții vârstnici și denutriți a căror elasticitate este diminuată; - uscăciunea pielii în axile; - sete: frecventă, dar mai puțin marcată comparativ cu deshidratările intracelulare. b. Semne biologice: Nu există un marker biologic care să aprecieze direct starea de depleție a sectorului interstițial. Semnele biologice dovedesc o contracție a sectorului vascular (hemoconcentrație): • creșterea proteinelor (> 75g/l); • creșterea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
critic și istoric literar, folclorist. Este fiul Silviei Papadima (n. Balteș), învățătoare, originară din zona Sibiului, și al lui Nicolae Papadima, de loc din San Marina, preot și profesor. Face școala primară în diferite localități din Moldova (Negrești, Chișinău, 1917-1921), frecventează Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș (1921-1928) și urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1928-1931). Își pregătește doctoratul în Germania (1937-1940), ca bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, susținându-l în 1944, cu teza Pozitivismul în
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]