70,946 matches
-
el, senzorialul este, fără Îndoială partea animalică, inferioară, a ființei noastre, rațiunea fiind partea superioară, specific umană. Este ideea fundamentală platonico-artistotelică, evident suficient de puternic și În gândirea kantiană. Opoziția dintre senzorialitate și rațiune, dintre inferior și superior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. În fîlosofia teoretică este astfel: senzorialitatea oferă numai materia, senzația, iar intelectualul - și numai intelectul -, ca o capacitate legislatoare, face, din aceasta o cunoaștere. În filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
omenească poate fi considerată ca fiind reglementată de un sistem complex de norme. Într adevăr, În orice fază istorică găsim un astfel de sistem, compus din mii și mii de norme de diferite specii. Orice sistem are, Însă, o unitate fundamentală, Întrucât normele care reglementează acțiunea umană trebuie să fie În același timp - cu toată diversitatea - coerente și să nu se contrazică Între ele. E necesar, deci, să vedem cum se pot deduce În mod coerent diferite specii de norme, dintr-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acțiunii și se traduce Într-o serie corelativă de posibilități și imposibilități, de atitudine față de mai multe subiecte. Această coordonare etică obiectivă constituie domeniul Dreptului. Dintr-un același principiu, potrivit cu modul său de aplicare diferit, decurg astfel cele două specii fundamentale de apreciere a valorii acțiunii, care sunt, mai precis, categoriile etice ale moralei și ale dreptului. Trebuie notat că, În afară de aceste forme, nici o altă formă de evaluare a acțiunii nu e posibilă din punct de vedere logic. Acțiunile omenești nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de determinări etice - cea subiectivă sau morală și cea obiectivă sau juridică - există o coerență necesară. Altfel spus, Între drept și morală există o serie de relații constante care pot fi determinate a priori, Întrucât acestea sunt necesități logice. Relația fundamentală se exprimă prin maxima: „Ceea ce e datorie e Întotdeauna drept, și nu poate fi datorie ceea ce nu e drept”. Adevărul ei este evident: dacă Într-un sistem dat, o acțiune este obligatorie pentru un anumit subiect, În același sistem nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
natura activității care e luată ca obiect al judecății; Însă aceeași judecată se regăsește În cele două domenii, căci se stabilesc În cele două cazuri, valori raționale sub formă de obligații și de drepturi atribuite persoanelor. Există asfel o unitate fundamentală În structura rațională a dreptului și a moralei; acesta e motivul pentru care cele două discipline constituie un ansamblu caracterizat de cunoștințe, fără ca acesta să poată avea În mod rațional contradicții definitive Între cunoștințele componente; Însă ele sunt net distincte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi menținută Într-un sens mai restrîns, cu condiția de a i se da un alt fundament decât cel propus de teoriile până acum amintite. Trebuie să observăm că fiecare ordine juridică consistă, Înainte de toate, dintr-o serie de norme fundamentale (scrise sau nescrise, legislative sau consuetudinare), care determină organizarea și funcționarea ordinii Înseși. Aceste norme constitutive sau de bază atribuie puterea de comandă, În limite și forme determinate, mai Întâi entității care e subiectul Întregii organizări (Statul), apoi autorităților minore
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
apare ca fiind un drept mixt. Pentru a face, totuși, lumină, gânditorul nostru respinge logic exagerările, fie de o parte, fie de alta, când conchide: „Trebuie să observăm că fiecare ordine juridică consistă Înainte de toate, dintr-o serie de norme fundamentale (scrise sau nescrise, legislative sau consuetudinare), care determină organizarea și funcționarea ordinii Înseși. Aceste norme constitutive sau de bază atribuie puterea de comandă În limite și forme determinate, mai Întâi entității care e subiectul Întregii organizări (Statul), apoi autorităților minore
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
idealul de justiție (dreptate) din care-și trage criteriile principiul care ar trebui (sollen) să ghideze Statul În activitatea sa”. Exigența (imperativul) primară a justiției este ca: „ființa umană să fie recunoscută În spiritualitatea sa și, deci, În autonomia sa fundamentală. Aceasta Înseamnă că există În tot omul un drept primordial și imprescriptibil a cărui validitate nu decurge dintr-o lege pozitivă. Respectul acestui drept este, dimpotrivă, presupusul și condiția Însăși pentru ca o autoritate oarecare să poată a se afirma ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
logică și etică de „a urca la principiul rațional al oricărei puteri politice”. Giorgio del Vecchio urmase „Școala lui Montesquieu” care more geometrico, așa cum făcuse anterior Spinoza cu Etica și principiile acesteia. Marele iluminist francez de secol XVIII, a instituit fundamental Spiritul legilor care rezidă În ideea că: „instituțiile și legile nu sunt produse arbitrare, ele cer, pentru a putea să subziste, anumite condiții naturale (Ă). Școala istorică modernă găsește În Montesquieu unul dintre premergătorii ei cei mai Însemnați”. Într-adevăr
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lege și fără vreo regulă, mână totul după voința și capriciile sale. Iată ce numesc eu natura fiecărui fel de guvernământ. Trebuie să vedem care sunt legile ce decurg nemijlocit din această natură și care sunt, În consecință, primele legi fundamentale”. Întemeiat pe aceste exigențe devenite clasice, Giorgio del Vecchio evidențiază o dominantă a Dreptului: „Protecția constantă a drepturilor naturale ale persoanei este, În consecință, scopul imuabil al Statului, misiunea primară pe care el este chemat s-o Îndeplinească și la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înțeles este, Într-un cuvânt, punctul ideal al convergenței drepturilor individuale, care Îi sunt logic anterioare, chiar dacă ele așteaptă de la el recunoașterea și confirmarea pozitivă. În nici un moment din activitatea sa Statul nu poate uita această «rațiune de a fi» fundamentală care reprezintă totodată și principiul său și scopul său, aceste cuvinte fiind Înțelese, nu Într-un sens empiric sau cronologic, ci În semnificația filosofică ce le este proprie”. Giorgio del Vecchio subliniază faptul că numai acceptând strict, ferm, aceste concepte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
astfel să fie respectată această condiție de ne-derogat (inderogabilă). Ar fi inutil de a ne opri aici la critica diverselor erori În care au căzut teoreticienii doctrinelor contractului atunci când ei s-au Îndepărtat de aceste concepte elementare”. a) Dreptul fundamental al libertății și autoritatea de Stat Afirmarea dreptului natural al persoanei umane Înțelege mai puțin să semnifice o apărare sau un dig contra autorității Statului, cât o concepție rațională a acestei autorități și cerința unei reforme radicale a acesteia ab
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de dreptul de a participa, pe picior de egalitate, la exercițiul funcției legislative, direct sau prin intermediul reprezentanților liber aleși. Orice excludere sau limitare la aceasta, retrage (suspendă) Statului caracterul său de Stat legitim sau de justiție”. Există astfel un raport fundamental de paritate Între toți cetățenii, luând totuși În seamă, capacitățile diferite ale fiecărui individ privitoare la „materii determinate” (profesii, arte etc.), simultane, cu respectul legilor „cu caracter general”. Principiul majorității funcționează În toate ansamblurile legislative și În orice corp constituit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu caracter general”. Principiul majorității funcționează În toate ansamblurile legislative și În orice corp constituit. Dar nu orice (totul) Îi este permis majorității! Del Vecchio, În spiritul marilor săi predecesori (Montesquieu, Rousseau, Kant, „Codul lui Napoleon”), subliniază ideea că dreptul fundamental de libertate, care, prin natură, aparține „În chip egal tuturor”, nu ar trebui să fie abolit „chiar sub forma legii printr-un vot”, În oricare ar fi adunarea (parlamentul). Într-o manieră idealist-romantică (Fichte-Hegel), Giorgio del Vecchio Își proiectează opțiunea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
limitarea intervenției Statului. Dar, subliniază del Vecchio, aceasta nu Înseamnă nicidecum, vreo abdicare de la Stat și nici vreo diminuare a puterii sale, căci aceasta se manifestă, se exercită, dar nu pentru a oprima, „ci pentru a recunoaște și garanta drepturile fundamentale ale persoanei, al cărei drept primar este libertatea conștiinței”. Numai În astfel de condiții, Statul poate, și trebuie să-și Îndrepte acțiunea către Scopul suprem care este „binele comun sau universal, fără nici o restricție sau excepție”. Filosoful amintește de Învățătura
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca gânditor raționalist, adoptă cu suplețe, doctrina Dreptului pozitiv când susține că, pentru structura Statului legitim sau de justiție (dreptate) este foarte important „dreptul egal al tuturor cetățenilor de a participa la formarea legilor. Acest drept, ca și celelalte drepturi fundamentale, nu sunt totuși decât consecințe, specificări sau aspecte ale demnității proprii persoanei umane, spirituală prin natura sa”. Filosoful observă că nu este greșit ca toate acestea să fie considerate ca un singur drept. Desigur, unitatea lui substanțială se exprimă prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Filosoful observă că nu este greșit ca toate acestea să fie considerate ca un singur drept. Desigur, unitatea lui substanțială se exprimă prin diverse modalități extrinseci, ceea ce nu Înseamnă că nu sunt posibile multe amenințări și ofense, față de această unitate fundamentală. Desigur, În permanență vor apărea noi și noi manifestări ale libertății umane, dar și noi forme de protecție juridică, de exemplu cazul invenției imprimeriei, relevă filosoful italian. Aici, la acest loc, Giorgio del Vecchio enumeră, ca Drepturi esențiale: Dreptul la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asemenea, dreptului ce aparține fiecărui individ, prin votul său liber - direct sau indirect - la formarea și Întocmirea legilor, „corespunde datoria de a observa aceste legi, chiar emanate din voința comună a poporului. Aceste legi trebuie, ele Înseși, să adapteze principiile fundamentale, la circumstanțe, dezvoltându-le, pe cât posibil, și limitându-le, În măsura necesară, pentru a face din ele un tot armonios față de condițiile de fapt. De exemplu, capacitatea juridică poate, și trebuie, să fie restrânsă În mod legal - cum este firesc
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei „republici universale a gândirii care este aproape un ideal, către care tinde, prin Însăși natura ei, gândirea umană”. 2. Relațiile dintre Stat și celelalte entități sociale a) Familia Este cunoscut faptul că familia a precedat, istoricește, Statul, iar normele fundamentale care o guvernează Încă și În zilele noastre nu și-au tras originea lor de la Stat, ci direct de la natură, atât În ce privește legătura conjugală, cât și În ceea ce privește raportul, legătura dintre părinți și copii. Sunt evocate: autoritatea lui pater familias, cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
activitatea asociațiilor sindicale, toate fiind autonome, trebuie să se dezvolte Într-o relație armonioasă cu viața și activitatea statului care este dator să le recunoască totdeauna cu condiția ca, În organizarea și În manifesările lor exterioare, să nu lezeze principiile fundamentale ale constituției politice și În drepturile particulare care aparțin Statului de a garanta În toate aceste cazuri; − regulile relative la exercițiul diverselor profesiuni, arte și meserii, aprobate după principiul majorității prin membrii de asociații competenți, legal recunoscuți, produc efectele lor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În toate aceste cazuri; − regulile relative la exercițiul diverselor profesiuni, arte și meserii, aprobate după principiul majorității prin membrii de asociații competenți, legal recunoscuți, produc efectele lor, În chip egal, vis-à-vis de minoritate, totdeauna sub condiția ca să fie respectate drepturile fundamentale, Între care trebuie În special socotit dreptul la libertatea muncii. Filosoful recunoaște că aceste criterii de principiu nu dau soluția la toate chestiunile particulare, materia acestora fiind extrem de complexă (schimbări de situații, conflicte de interese, diferențe de opinii etc.), chiar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care se produc În sânul său. În consecință, chiar normele care, printr-un proces spontan, se elaborează În sânul asociațiilor sindicale sau corporative trebuie să fie dobândite și Încorporate, pe cât posibil, În structura Statului, atâta cât ele nu alterează principiile fundamentale (Ă). Cu alte cuvinte, activitățile și forțele normative ale diverselor entități particulare și colective trebuie să se Împace și să se armonizeze cu expresiile directe ale Suveranității Statului. Aceasta cere un efort reciproc de comprehensiune și de adaptare, fără care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca statute: al datoriilor de membri, excluderea străinilor, ucenicia, prețul muncii, interdicția concurenței etc. Ele conțineau, totodată, regulile la alegerea consulilor, la reuniunea adunărilor, la examinarea și soluționarea litigiilor etc. Statutele corporațiilor de negustori sunt asemănătoare, ele având o importanță fundamentală - observă Giorgio del Vecchio - pentru istoria dreptului comercial, căruia i-au fost sursele principale. Sunt importante, de asemenea, chiar remarcabile, de exemplu, ordonanțele elaborate de navigatori sub formă de uzanțe, cum sunt cele din faimoasa Tabla lui Amalfi. Comerțul maritim
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
confirmarea formală a caracterului statal, problema este mult prea complexă. Putem doar să considerăm directivele, Într-adevăr extrem de schimbătoare, ale politicii interne a diferitelor state, exact ca tentative de soluționare, cerute de problemă”. Postulând, În manieră Rousseau-Kant, „principiul egalității juridice fundamentale a tuturor cetățenilor”, care trebuie să participe direct sau indirect, la formarea legilor cărora ei li se supun, Înseamnă, totodată, că „Statul trebuie să recunoască și să ratifice, În manifestările de voință ale fiecăruia, o anumită productivitate juridică. În principiu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ale fiecăruia, o anumită productivitate juridică. În principiu, și Între anumite limite, determinările și acordurile dintre voințele individuale tind să constituie, să modifice sau să dizolve legături juridice, adică trebuie să aibă «forța legii»”. Giorgio del Vecchio rezumă această idee fundamentală a filosofiei sale, observând că nu s ar putea concepe, rațional și nici nu ar putea realmente să existe, „o organizație juridică În care toate determinările obligatorii și imperative, să trebuiască totdeauna să fie formulate concret de către organele de Stat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]