2,915 matches
-
Îl ia În considerare și-l trimite la tipografie. Chioșcurile și librăriile Îl pun la Îndemâna celor lipsiți de precauție. Pentru tine e un adevărat succes, dar adevărul inevitabil este, stimate tinere, că originalul tău, bun sau rău, a trecut de furcile caudine ale cenzurii. Cineva l-a parcurs, măcar de visu; cineva l-a judecat, cineva l-a pus la coș sau l-a strecurat În tipografie. Oricât de demn de oprobriu ar fi, faptul se repetă fără răgaz la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
focul de paie pe care îl vâra mereu sub căldare, de săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca să le întindă. Avea mijlociul chiar zgârcit, se înțepase într-o furcă, se obrintise și o vară întreagă îi cursese din tot degetul puroi. Iarna suferea de el, îi îngheța... Mi-acoperea pe ale mele cu un gest reținut, vrând parcă să spună că nu în zadar muncise dacă eu o să am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
găsiți pe șoseaua de centură. Wadey’s Buses. Recunoașteți numele acum? Fran tresări. Era șeful companiei dubioase de autobuze. — Treizeci de oameni or să rămână pe drumuri. Din cauza ta. Ești o jigodie, asta ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i fi rămas lipit de ureche. — O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în intensitate, încărcată de ură și venin. — Te crezi tare deșteaptă, dar nu ești decât o târfă tâmpită. Ar trebui să ai grijă, 'mna Francesca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pușca. —Haah! țipă iar cucoana Caliopi, un câne turbat!... Și cânii lătrau, și oamenii se prăbușiră în toate părțile și se întoarseră cu ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși; apoi, când răcnetele și fâșcâiturile oamenilor îl împresurară, o porni ceva mai repegior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
om și oprește fuga urmăritului cu o grindină repede de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a-și șterge lacrimile încet, și se uita în pământ. Pe dânsul l-au osândit la muncă silnică, zece ani; iar pe Anița au dus-o la spânzurătoare. Așa au hotărât; și când a venit Gavril Buzatu ș-a ridicat furca acolo, pe tapșan, s-a îmbulzit toată lumea din târg și de prin satele dimprejur, ca la un iarmaroc. N-aveai unde zvârli un ac. Soldați cu chivără, cum era pe atunci, stăteau și opreau grămădeala cu șpăngile puștilor. Ș-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii sticlind, Cristina șovăi cătră păretele grajdului. Când se rezemă cu palmele, simți prin bârnele de stejar frământarea celui rămas sus, prins ca o fiară în cușcă. Dar în același timp îi căzu sub degete și coada lucie a unei furci de fier, pe care încă de cu ziuă o zărise în locul acela. —Stăi pe loc, madamă! Nu te clinti! îi răcni cu voce grozavă Alexa, ș-o amenință cu toporul, pe care-l ținea înălțat cu dreapta. Da’ haideți, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Stăi pe loc, madamă! Nu te clinti! îi răcni cu voce grozavă Alexa, ș-o amenință cu toporul, pe care-l ținea înălțat cu dreapta. Da’ haideți, măi oameni, odată! urmă el întorcându-se spre șuri. Atunci femeia, cuprinzând strâns furca cu trei coarne, i-o izbi și i-o împlântă adânc între coaste. Alexa slobozi un urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai afunde veacuri, și e un meșteșug tainic al lor. Acest meșteșug tainic îl învăța acum și Bezarbarză de la baciul său. —Culi-baci, grăia într-un rând Bezarbarză, umblând pe potecă în urma lui Ursake, eu am văzut, ieri, jderul într-o furcă de brad la Creanga Neagră. S-a tras pe furiș în lungul trunchiului și, cât am clipit, a prins veverița. I-a rupt gâtița, i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grădinile de flori și plante rare par a se bucura de strălucirea celui mai dulce soare în vederea mării; cu toate acestea, semnul sub care au stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iubesc. Adevărul este că..." etc. etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
te-am ascultat, și nu mi-am băgat mințile în cap, încercând să te păcălesc ’’. Bufnind în râs, am încetat să-l mai lovesc, l-am alungat zicându-i să dispară din fața mea și să nu-mi mai dea de furcă, că data viitoare îi voi pune pielea pe băț. Deși nu stătea în firea mea de a lovi , cu acest infractor nu se putea altfel că era tare șșmecher și mincinos, căutând deseori să ne ducă în eroare, distrăgându-ne
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
atunci se gaseau din belșug fiind după război. Aceștia iau dezlegat vaca și i-a dat drumul în vie în timp ce victimAșalerga să prindă vaca, să nu-i facă stricăciuni. Criminalii l-au atacat cu securile victima fiind înarmată cu o furcă de fier și având o constituție robustă s-a luptat cu acești indivizi, dar în final a fost răpus cu 52 lovituri de secure și i-au tăiat limba pe care au luat-o cu ei. Au fost identificați la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
observațiile pe care le făceai pe timpul orei, vreau să zic că tonul lor era total inadecvat. Ce să mai lungim vorba ? Încearcă să pui mai multă căldură în voce, mai multă tandrețe. Altfel, te previn că o să cam avem de furcă amândoi. Sper, însă, să nu fie cazul !” 10. ”Bună ziua, tovarășe profesor” „Bună ziua, tovarășe Stupariu” „Gata pentru azi?” „Deocamdată, dar mă întâlnesc, la ora patru, cu o clasă la pregătire suplimentară. Cu ce treburi pe la noi?” „Am venit să vă aduc
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prilej. Sunt Constantin Cernătescu, comandantul șantierului” “Încântat să vă cunosc” “Nu mai puțin, tovarășe profesor. De fapt, indirect, v-am și cunoscut, căci de la elevii dumneavoastră am aflat atâtea despre dirigintele lor încât...” “Probabil v-au dat tare mult de furcă dumnealor și...” “Deloc. Aveți o clasă închegată, unită, care ține la bunul nume al ei și al liceului de la care vine. Niște tineri harnici și curajoși, cu dragoste față de munca lor și a altora. Vremea nefavorabilă sau condițiile mai aspre
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
plin de neghină, decât nimic.” “Mă, altă dată să fiți și voi mai atenți ce primiți, nu mai luați așa, totul, ca niște orbi” Am înțeles, ‘trăiți!” “No-roooc”, făcu plictisit, primul secretar și, cu un gest leneș, puse receptorul în furcă. Mda! Am rezolvat-o și pe asta. Ce mai e... ah, da. Bine că și-a adus aminte. Ia să vadă la Inspectoratul Școlar ce e cu... “Cu tovarășa Uuuuudrea” Legătura vine, iarăși, foarte rapid. “Să trăiți, tovarășe prim-secretar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vă deranjez pentru atâta lucru" " Dar făcea să informezi despre aceasta direct Consiliul de Stat?" " Asta e altceva. Legătura cu acest organ s-a făcut la cererea unui tovarăș de acolo..." ...Urmează o trântire bruscă și nervoasă a receptorului în furcă, acțiune care, evident, împiedică alte explicații referitoare la modul în care a decurs legătura dintre Inspectoratul Școlar Județean și Consiliul de Stat. Aceeași mână, dreaptă, care a tăiat conversația, produce, după aceea, un puternic pocnet din degete, după care, în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și văzu un ultim gest cu degetul mare În sus, cînd roata din față a bicicletei se prinse Într-o șină de tramvai și Îl aruncă sub picioarele conducătorilor de trăsurici. Curînd după aceea, Își pierdu bicicleta. Încerca să Îndrepte furcile din față, cînd un negustor chinez și hamalul lui veniră spre el. Negustorul apucă ghidonul, dar Jim Înțelese că nu Încerca nicidecum să-l ajute. Privi În ochii nepăsători ai chinezilor. Era obosit și primise destule palme. Jim Îi urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
A zis c-aș face bine să mă pun cu fundu’ pe treabă și să câștig un ban, răspunse Jones și trase un jet de fum în barul pustiu. — Îmi pare rău. N-angajez pe nimeni care a avut de furcă cu poliția. Nu într-o slujbă ca asta. Tre’ să-mi păzesc investițiile. — Nu po’ zice c-am avut de furcă, da po’ zice c-o să se ia de mine că-s vagabont dacă nu le-arăt că lucrez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trase un jet de fum în barul pustiu. — Îmi pare rău. N-angajez pe nimeni care a avut de furcă cu poliția. Nu într-o slujbă ca asta. Tre’ să-mi păzesc investițiile. — Nu po’ zice c-am avut de furcă, da po’ zice c-o să se ia de mine că-s vagabont dacă nu le-arăt că lucrez și am din ce trăi. Mi-au spus: „Pune-ți picioarele la spinare, Jones, și evaporează-te“. M-am gândit că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe săptămână. Iar zilele în care lipsești, în caz de boală, și așa mai departe, sunt scăzute din plata săptămânală. — Este mult sub leafa la care mă așteptam, spuse Ignatius dându-și importanță. Am o valvă care îmi dă de furcă și care s-ar putea să mă silească să rămân la pat în anumite zile. Alte organizații mai atrăgătoare se luptă în prezent pentru a obține serviciile mele. Trebuie să le dau prioritate. — Dar ascultă-mă, spuse șeful de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să fac cu ea nu m-a satisfăcut. — Asta e o monstruozitate florală, comentă Ignatius iritat, bătând în vas cu sabia lui de plastic. Florile artificiale sunt ceva nefiresc și totodată obscen. Îmi dau seama că voi avea mult de furcă cu voi ăștia. — O, vorbește, vorbește, vorbește, gemu Dorian. Și acum hai să mergem la bucătărie. Vreau să întâlnești corpul auxiliar de fete. — Vorbești serios? Un corp auxiliar de fete? întrebă lacom Ignatius. Trebuie, zău, să te felicit pentru prevederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pasc, cu grijă, turma de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa; Uitați de lume ei trăiau Într-o câsuță, undeva, Cu toate basmele în ea. Acul cosea, Furca torcea, Băbuța mică împletea Covor cu stele argintii Din care se cerneau pe seară Poveștile către copii. B Berzele-au făcut cuibar Cât o roată de la car, Colo sus, lângă un nor, La poarta bunicilor, Între ramuri și frunziș, Cerul
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
ce n-aud... Baba Cloanța, când le-aude, Are ochii ca de dude. E Elefantul - uriașul Clatină, de vrea, orașul. Și, de vrea, adeseori, Își trimite nasu-n nori; Și prin pomi cotrobăie, De adună frunzele. La o masă... e de furcă... Cu un pom nici nu sencurcă... Și mai are niște colți, Uite-așa... de câțiva coți, Și urechi ca niște roți. Dar e blând cât e de mare Și mă duce în spinare. F Funicuța - bunicuța Și Furnicu de bunicu
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]