7,015 matches
-
doar să facă semn că nu din cap, nu mai putea nici măcar să sufle, dar mai să și vorbească, înțelegeți? „Dar ce a făcut sărmanul?“ întrebai eu. „Sărman, la naiba, zice el, băiatul ăla e un hoț. A furat o găină de la villa, și nu e pentru prima oară. Oamenii ăștia, în loc să-și plătească datoriile, fură de la cine îi ajută. Dar de data asta o s-o plătească, de data asta îl spânzur.“ Divicone se întrerupse un moment, apoi ținu să adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
băură un rând de cafele neîndulcite. Deloc. Sunt ca un nou-născut, răspunse Carol, și-n ochi i se citea că n-ar vrea să se mai termine această noapte. De unde dracu' vine mirosul ăsta împuțit? O fi de la cotețul cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi de la cotețul cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându-și clientul sau moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui vals vienez găina țâșni în picioare și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în cerc cât îi permitea cușca, execută câteva mișcări stângace ca o marionetă pusă în mișcare de sforile nevăzute ale rutinei. Când ultimele acorduri ale valsului se stinseră, mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum dansase, după care își reluă locul și starea dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum dansase, după care își reluă locul și starea dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează primește grăunțe. E simplu, nu? Celelalte reflexe i-au fost atrofiate. Altceva nu mai știe să facă decât să danseze același vals. Iar dacă o scoți din colivie și-i redai libertatea, moare în câteva zile. Asta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă, că-și dă duhul! îi rugă timid cârciumarul. Las' că ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
când tâlhărea se deghiza, luând cu ușurință orice înfățișare, chiar și de fătucă tânără sau de bătrân decrepit. Se spune că uneori se făcea chiar nevăzut, purtând la subsuoara stângă un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o trăsură mică, în mijlocul unui platou gol; de jur-împrejur, până-n zare, dealuri pleșuve, cenușii, sinilii, roșietice... Altă dată, într-o trăsură mică (aceeași?), într-o după amiază de vară; la marginea unei păduri negre, pe vârful unui copac înalt, o găină salbatică... Eram copil? Eram cu tata? Sunt imaginile unor realități? Sunt imagini de vis? Crâmpeie din delirul frigurilor din copilărie? Fragmente din viața unui înaintaș înscrise în nervii ascendenței și luptând să iasă în lumina conștiinței? Azi se împlinesc treizeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apuca o foame cumplită și mânca tot ce-i cădea la Îndemână. Zgâria cu unghiile și mânca varul de pe pereți. Din curte culegea tot găinațul Într-un coș și apoi se așeza În ungherul ei și Îl ingurgita. Asemenea rațelor, găinilor și gâștelor, ciugulea pietricele din bătătură, umplându-și stomacul până la refuz. Cu brațele Întinse, stătea lângă cumpăna fântânii, gata-gata să-și ia zborul, plecând odată cu păsările călătoare spre un alt tărâm. Noaptea, Înainte de culcare, Își punea la căpătâi un ulcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vecii vecilor să ia numele Domnului-n deșert. Îndurase Însă prea multe nedreptăți, fărădelegile se petreceau sub nasul ei. Cuțitul Îi ajunsese până la os. Subotin Îi deochease nu numai vitele, ci și toată casa. Toate mergeau În gospodăria ei de-a-ndoaselea. Găinile nu se ouau sau se Împerecheau cu gâștele, aluatul nu creștea, laptele nu se-nchega și mâncarea din cuptor se umplea de mucegai. Găsea mereu În curte păpuși de cârpă și falusuri de cal confecționate din argilă și mucuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și tocurile pe asfalt, nici nu voia să audă. „Buzele lor aduc cu funduri de maimuță, spunea. Să nu aud că te sulemenești...“ Babulea văzuse o pereche de babuini la circul ce-și instalase cortul la Rădăuți. Mâncau gheare de găină și se scuipau, luându-se la harță. Când Își ridicau coada, li se vedea fundul roșu ca un fier Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Într-o pâlnie arămie, care atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să fie un om În plenitudinea forțelor sale!? Pentru prima oară Mașa mersese cu avionul, zburând mult deasupra norilor. Jos, sub ea, clădirile arătau ca niște cutii de chibrituri, iar munții, ca niște grămăjoare de nisip În care se scaldă găinile pe timpul arșiței de vară. Râurile nu erau mai late decât sârma pe care Mașa Își Întindea la uscat rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă nici mai lungi. Iar norii semănau adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea pe plâns. Mașa se spăla pe mâini și tăcea chitic, ca și cum n-ar fi pățit nimic; se răzbuna abia seara, când tatăl ei cădea frânt de oboseală, adormind o dată cu găinile. Atunci, apropiindu-se pe vârfuri de patul lui, Îi ungea barba cu miere de albine. De multe ori, Fevronia se trezea dormind cu furca sau cu coasa, Înfășurate-n pături, În timp ce Nicanor trudea deja În curte sau era plecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cotrobăind prin pod. Și, cum ducea lipsă de elevi (ea suplinea directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase, În prealabil, cu nume cât mai colorate. Școala ei deschisă În șopron era frecventată și de găini, și de gâște, și de rațele ce se duceau la gârlă, și de văcuța cu numele de Clavdia, și de juncuța Evdochia, și de cea cu numele de Pulheria, pe care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea de Mașa la rang de Învățătoare. Probabil că Eva Îi ducea dorul lui Adam, care, izgonit din casă, obișnuia În lungi nopți de iarnă să toarcă, dormitând În iasla ei. Noul catalog al Mașei era plin de cifre. Dacă găinile erau notate În funcție de mărimea ouălelor adunate În cuibar, cocoșul Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n cap. În casa lui Nicanor nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când Într-un peștișor. Prinzând-o, Mașa i-o arăta Marusiei, Însă păpușa sa de cârpă clătina cu neîncredere din cap. Tot neîncrezători priveau la luna transformată-n frunză și căluțul de lemn, și ursulețul de pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o apărau de rău lumânările și nasturii Înfipți de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce se adăpostea Înăuntrul ei. Era aici o neconcordanță bătătoare la ochi, o inversare a senzațiilor, un fel de halucinație abracadabrantă, ce părea să nu aibă nici un sens. „E ca și cum, Își spuse ea, Înăuntrul oului pe care l-a ouat găina s-ar afla Însăși găina care l-a ouat... Și În afară de aceasta, găina ar fi În același timp și găină, și ou.“ De când Îi venise oaspetele din alte galaxii, toate se Întorseseră În casa ei cu susul În jos... Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Era aici o neconcordanță bătătoare la ochi, o inversare a senzațiilor, un fel de halucinație abracadabrantă, ce părea să nu aibă nici un sens. „E ca și cum, Își spuse ea, Înăuntrul oului pe care l-a ouat găina s-ar afla Însăși găina care l-a ouat... Și În afară de aceasta, găina ar fi În același timp și găină, și ou.“ De când Îi venise oaspetele din alte galaxii, toate se Întorseseră În casa ei cu susul În jos... Ba chiar și mintea sa gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
inversare a senzațiilor, un fel de halucinație abracadabrantă, ce părea să nu aibă nici un sens. „E ca și cum, Își spuse ea, Înăuntrul oului pe care l-a ouat găina s-ar afla Însăși găina care l-a ouat... Și În afară de aceasta, găina ar fi În același timp și găină, și ou.“ De când Îi venise oaspetele din alte galaxii, toate se Întorseseră În casa ei cu susul În jos... Ba chiar și mintea sa gândea anapoda. „Pesemne, Își spuse ea, În lumea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
abracadabrantă, ce părea să nu aibă nici un sens. „E ca și cum, Își spuse ea, Înăuntrul oului pe care l-a ouat găina s-ar afla Însăși găina care l-a ouat... Și În afară de aceasta, găina ar fi În același timp și găină, și ou.“ De când Îi venise oaspetele din alte galaxii, toate se Întorseseră În casa ei cu susul În jos... Ba chiar și mintea sa gândea anapoda. „Pesemne, Își spuse ea, În lumea lui orice-i posibil...“ Mașa stătea pe trepied
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
crepuscul. Un fulger brăzdă Întreagă zare, urmat de un tunet ce se sparse În ecouri. Luna care abia se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]