KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

ta cu anunțul la mica publicitate nu a fost neapărat stupidă, cât insolentă, dar câștigul e spectaculos, trebuie să recunoaștem. Acum ce-a fost, a fost. Nu ne mai rămâne decât să scoatem afară pânza de decor și să deschidem geamurile. De rest s-au ocupat oamenii domnului Brândușă. 40. Prin geamurile Înalte ale sufrageriei năvăli aerul Înghețat al zilei de 1 ianuarie, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. Din când În când, se auzeau strigăte răgușite, vorbe răzlețe și scârțâitul neîntrerupt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cât insolentă, dar câștigul e spectaculos, trebuie să recunoaștem. Acum ce-a fost, a fost. Nu ne mai rămâne decât să scoatem afară pânza de decor și să deschidem geamurile. De rest s-au ocupat oamenii domnului Brândușă. 40. Prin geamurile Înalte ale sufrageriei năvăli aerul Înghețat al zilei de 1 ianuarie, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. Din când În când, se auzeau strigăte răgușite, vorbe răzlețe și scârțâitul neîntrerupt al zăpezii sub pașii petrecăreților care se Întorceau la casele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ceva În semn de răspuns, apoi tâșni În sus ca o rachetă, ca o cometă ce se Întoarce În cer după ce zăbovise o vreme printre oameni sub Înfățișarea caraghioasă a unui porc din rasa Landrace. Lumina sa scoase toată lumea la geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era mulțumit. Dusese lucrul până la capăt. Grațian tropăia și chiuia În balcon. Se bucura ca un copil de o șotie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
câștig din asta? Cum ce câștigi? Vezi lumea... Antena asta merge și fără televizor? Întrebă omulețul. Părea aproape convins să accepte oferta. Fără televizor? Cum să meargă fără televizor? Atunci nu-mi trebuie. N-am televizor. L-am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era alb-negru, sau mai mult negru că era cam defect. Atunci, Îți dau bani, zise Flavius-Tiberius, tot mai convins că nu fusese totuși prea inspirat când eliberase porcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
prelung, Îi potrivi fularul În jurul gâtului, apoi urcă În autobuz. Fiind zi de sărbătoare, spre Feldiu era o singură cursă. Autobuzul s-a urnit greu din loc, ca după o noapte de chef. Ea Îl privea cu fruntea lipită de geam. El Îi făcea semne cu mâna și se Întreba dacă norocul de care vorbea calendarul ei Îl privea și pe el. Dădu de pomană unui cerșetor sticla de Jack Daniel’s și se Îndreptă spre blocul lui Grațian, la două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
element decorativ din apartamentul aproape gol al lui Petru: un afiș după Asediul Vienei (1683) al lui Franz Geffels. Pereții erau albi, iar pe jos mochetă verde peste tot. În bucătărie, gresie. Ca și În baie. Caloriferele ardeau. Petru deschise geamul de la baie și lăsă aerul proaspăt de afară să intre Încet și În casă. Își scoase ghetele și străbătu apartamentul de la un cap la celălalt, Înainte de a-și arunca parkaua pe relaxa vișinie de două persoane așezată pe un grătar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu erau decât pânze de păianjen și umbre; nici acolo nu reușeam să mă regăsesc. M-am dus la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale, se zăreau stâlpi de iluminat. La distanțe inegale se zăreau stâlpi de telegraf. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe măsură ce se îndepărta. Crăpăturile acestei lumi frânte se întindeau sub picioarele mele. La 3.30 după-masa, în a doua zi a vieții mele de-a doua, un motan mare și roșcat intră în bucătărie. Își strecură anevoie trupul greoi prin geamul deschis, se plimbă pe mese și dulapuri și se înfipse hotărât în mijlocul podelei. Apoi nu făcu decât să șadă acolo, uitându-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat și eu la el, surprins. Credeam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic și întunecat din spatele ușii dulapului din bucătărie. Picăturile de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am găsit un întrerupător și-am aprins lumina. În mijlocul camerei se afla un fișet roșu-aprins. Și nimic altceva. Nu era nimeni acolo. Încăperea era mai mică decât dormitorul, mult prea mică pentru ca acele ecouri răsunătoare să aibă vreo logică. Singurul geam era încuiat și neatins. Din câte îmi dădeam seama, nimeni n-ar fi avut cum să intre sau să iasă, însă am continuat să țin ciocanul pregătit. Patru dintre cele cinci sertare ale fișetului erau goale. În al cincilea am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
paharul de votcă. M-am frecat la ochi. Am spus: Iisuse! Mi-am mai turnat un pahar și m-am tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
găsi ceva care mi-a scăpat, pentru că nu încetează niciodată să caute și simțurile îi sunt foarte ascuțite. Va găsi o cale de-a ajunge la mine și, cu timpul, va veni și după tine. Apele sunt acum aproape până la geamul dormitorului. Nu pot să țin toate mingile în aer. Nu pot sta în cușca asta de rechini la infinit. Animalul care te vânează e un ludovician. Un exemplar din una dintre multele rase de pești pur conceptuali ce înoată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
speranță, Eric (Primită pe 1 mai) Scrisoarea nr. 206 Dragă Eric, Întrebare: Ce este ne-spațiul? Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Hull, Leeds, Sheffield, câte șase săptămâni în fiecare oraș. Un total de un an și patru luni de la ziua în care mă născusem, cu fața în jos, pe covorul din dormitor. Afară încă ploua. O rafală puternică se sparse de geam, urmată un haiku de răpăituri când vântul se înteți. Un aranjament orchestral pentru furtună. — Vezi, spuse bărbatul de lângă mine. Peninii sunt de vină... Am ridicat privirea. Mark Richardson era o persoană sociabilă, un ascultător și un vorbitor împătimit deopotrivă. Din pricina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Cât încă mai aveam de călătorit, eul meu mic și năruit putea exista în posibilitatea izbânzii. Dar când drumul avea să se sfârșească? Ce aveam să devin atunci? Ian ignoră toată forfota aceea cu mutatul cutiilor, uitându-se fix pe geam, la copaci sau la păsările din ei. Mă întrebam ce s-o fi întâmplat cu celălalt motan, cu Gavin. În Fragmentul becului, Eric și Clio spuneau că, înainte să plece în Grecia, cumpăraseră doi pisoiași, dar poate că nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pipăind pereții, încercând clanțele atunci când degetele mele fremătătoare le întâlneau. Am dat peste o ușă deschisă și am străbătut o magazie plină de scaune cu rotile răsturnate și cutii prăfuite și am ieșit într-un birou al personalului, prevăzut cu geamuri, unde contururile vagi ale tastaturilor de computer și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat. Era măcar cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se învălmășiră într-un dans nebunesc de opturi și zerouri, înainte să dispară prin tavan și pereți și podea și sus după storurile geamului. Unul țâșni înapoi spre Nimeni, îi dădu ocol de două ori, rapid, apoi dispăru într-o fâșie frântă de lumină deasupra capului, lăsând o urmă de panică. Într-o clipă, dispărură toți, până la ultimul. Mi-am spus: Or să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ce căzusem. Unul dintre dictafoane. O frântură de secundă - timp insuficient pentru a gândi, ci doar pentru a acționa impulsiv - mintea mea trase în două direcții. M-am uitat înainte ca să văd silueta vagă a fetei trăgând de jaluzelele de la geam, încercând să le rupă. M-am întors în spate. Reportofonul era la doar câțiva centimetri de bocancul meu. Am sărit în picioare, m-am întins după el, l-am înșfăcat și-am alergat înapoi cei câțiva pași până în cercul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și se aruncă pe geam și dispăru și apoi... am rămas doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și se aruncă pe geam și dispăru și apoi... am rămas doar eu. Doar eu, alergând. Doar eu, alergând, fiindu-mi greață și tremurând din tot corpul și neștiind dacă voi mai putea face încă un pas, așteptându-mă ca de fiecare dată să mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
buf buf Apoi am ajuns la scaun și am sărit, un picior lovind șezutul și împingându-mă în sus, tot mai sus și m-am strâns și mi-am ferit capul și totul era tăcut - eu în aer, ieșind pe geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am căzut în mâini și în genunchi cu niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și un cec pentru o sumă mai mare decât contravaloarea șederii mele. Mă simțeam cât de cât ușurat că Ruth și John vor înțelege; eu și Ian ne luam zborul spre primele linii ale frontului. Scout se uita fix pe geamul lateral. Copacii întunecați și bordurile mizere treceau pe lângă noi în lumina intermitentă a felinarelor stradale. Să conduci la primele ore ale dimineții face ca totul să devină o parte a aceluiași întreg oniric; mințile puținilor șoferi trecând în derivă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ornamental. Mintea mea se pierdu într-o melodie veche pe care n-o știam prea bine, repetând fără încetare același refren năucitor. Ca să scap de asta, simțeam că trebuie să vorbesc. — Hei, deci unde mergem? — Mmm? Scout întoarse fața de la geam, revenind din tărâmurile pe care hoinărise cu gândul. — Unde mergem? — Pe Deansgate 1. — Știu, ai spus Deansgate, dar mă interesează unde mai precis? Dacă ți-aș spune asta... Ar trebui să mă omori? Nu, dar - se foi în scaun - vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]