3,149 matches
-
ei tot erau convinși că prin paginile cărților se mișcă realitatea, clară și de necontestat. Asta făcea literatura din ei, niște sclavi psihici, dependenți de zâmbetul trist al Adelei sau de gestul Otiliei cu umbreluța. Nevroza Ioanei îi răscolea, iar gelozia lui Gheorghidiu le dădea fiori. Peste tot străluceau modele, asemănări, similitudini, parcă cineva înadins găsise cuvintele potrivite, aceleași din mintea fiecăruia, dar spuse perfect, așa cum nu reușise nimeni. Frazele înfloreau exaltat, aproape mistic, cu voluptatea și extazul revelației. Îți trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1936 a “Paris Soir “ trata evenimentul ca pe o știre surprinzătoare. Se considera că prin remanierea de la 29 august 1936 a fost îndepărtat persoana considerată personajul cel mai important al politicii externe românești. Dintre cauzele demiterii lui Titulescu erau amintite gelozii și “rancune personale” ale unor politicieni români “eclipsați” de prestigiul 200 Ibidem. 116 111 internațional al diplomatului român 201. Momentul de la București a fost prezentat și de “L`Intransigeant” care în numărul de la 31 august 1936 evidenția și meritele lui
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
veni în fire. — Dar în ce mod, i se adresă el brusc prințului, în ce mod dumneavoastră (un idiot! adăugă în sinea lui) i-ați câștigat încrederea la două ore după ce ați făcut cunoștință? Cum? Pe lângă toate chinurile lui, numai gelozia mai lipsea, iar aceasta îl înțepă pe neașteptate drept în inimă. — Asta chiar că n-aș putea să v-o explic, îi răspunse prințul. Ganea îl privi cu răutate. — Nu cumva v-a chemat în sufragerie tocmai ca să vă dăruiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta și nu asta ai avut-o în minte, numai că acum cu siguranță s-a prefăcut în „de asta“, he-he! Gata, ajunge! De ce ești în halul ăsta de întors pe dos? Chiar n-ai știut? Mă uimești! — Asta-i gelozie, Parfion, e o boală, le-ai exagerat enorm pe toate... bâigui prințul, foarte tulburat. La ce bun? — Lasă, rosti Parfion și smulse iute din mâna prințului cuțitașul pe care acesta îl luase de pe masă, de lângă carte. Îl puse la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fugise de la el la Rogojin? Ar fi trebuit să fugă el însuși după ea, nu să aștepte vești. Dar... oare nici până acum Rogojin nu i-a remarcat nebunia?... Hm... Rogojin vede în toate alte cauze, cauze pasionale! Și ce gelozie nebună! Ce-o fi vrut să spună cu ipoteza lui de dinainte? (Prințul roși de tot și ceva păru că-i tresare în inimă.) La drept vorbind, ce rost au aceste amintiri? Aici e nebunie de ambele părți. Dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai fi putut căi pentru că, pe deasupra, nici nu mă iubești. Chiar dacă aș fi nevinovat ca un înger față de tine, oricum ți-aș fi nesuferit atât timp cât vei crede că ea nu pe tine, ci pe mine mă iubește. Așadar, asta-i gelozie. Numai că uite la ce m-am gândit săptămâna asta, Parfion, și ia aminte la ce-ți zic acum: să știi că ea acum, poate, pe tine te iubește cel mai mult și chiar cu cât mai tare te chinuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără inimă! strigă Aglaia. Chiar nu vezi că nu pe mine, ci pe dumneata te iubește, numai pe dumneata? Ai apucat să remarci totul la ea și asta n-ai observat-o! Știi ce-i asta, știi ce înseamnă scrisorile? Gelozie; e mai mult decât gelozie! Ea... dumneata chiar crezi că se va mărita într-adevăr cu Rogojin, cum scrie aici, în scrisori? S-ar sinucide chiar a doua zi după ce ne-am cununa noi! Prințul tresări; inima i se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu vezi că nu pe mine, ci pe dumneata te iubește, numai pe dumneata? Ai apucat să remarci totul la ea și asta n-ai observat-o! Știi ce-i asta, știi ce înseamnă scrisorile? Gelozie; e mai mult decât gelozie! Ea... dumneata chiar crezi că se va mărita într-adevăr cu Rogojin, cum scrie aici, în scrisori? S-ar sinucide chiar a doua zi după ce ne-am cununa noi! Prințul tresări; inima i se opri în loc. Dar o privea uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în vorbe; apoi ieși, zâmbind ușor și blând. Prințului îi fusese extrem de greu să asculte toate acestea. Din toate, ieșea în evidență un fapt important și extrem: că Aglaia era foarte alarmată, foarte nehotărâtă și foarte chinuită de ceva („de gelozie“, șopti prințul în sinea lui). Mai rezulta și că, desigur, o tulburau niște oameni răi, și era foarte ciudat că avea atâta încredere în aceștia. Cu siguranță, în acest căpșor lipsit de experiență, dar nesăbuit și mândru se înfiripau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că tot ce s-a întâmplat mai înainte, tot ce-a fost acum o jumătate de an, tot - și n-a fost nimic serios! Totul n-a fost decât o pasiune cerebrală, o închipuire, o fantezie, un fum și numai gelozia speriată a unei fete absolut lipsite de experiență a putut lua toate astea drept ceva serios! Ajuns aici, Evgheni Pavlovici își dădu, deja fără menajamente, toată indignarea pe față. Cumpănit și clar și, repetăm, chiar cu extremă perspicacitate psihologică, zugrăvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la poetul nostru. Acest frapant fenomen fusese sesizat încă de Mircea Eliade în celebrul său eseu Mitul insulei lui Euthanasius (1939). Ascuțimea gândului eminescian este cu atât mai tulburătoare, cu cât poetul ni-l produce încă de la Epigonii, trecând prin Gelozie, Cezara și alte texte. Dezbrăcând poezia de hainele de imagini, dăm, inevitabil, de cadavrul trist și gol. Înțelegem că tăcerea cadavrului e moartea ("Ea trăiește, iar nu lumea. Părând altfel totdeauna / Și fiind în veci aceeași, ea-i enigma, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, Tu nici visai că-n gându-mi eu fața ta o tai, Că ce rămase-atunci naintea minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... (Gelozie, 1880) S-a văzut aici "baudelairianism" fără Baudelaire, dar și extraordinarul poet francez avea o năzuință similară către adevărul dezbrăcării de formă. Dacă adevărul e tăcere, ajungi la el dezbrăcând lumea de toate formele care ascund ființa, de toate straiele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau la dreapta pentru malefic (energii negative). Conform legii conservării energiei, nici o energie nu se pierde: ori se transformă într-o altă formă de energie, ori este stocată sub formă potențială. Energia potențială malefică, a gândurilor rele, negative: ura, invidia, gelozia, furia, violența, egoismul, lăcomia, poate provoca seisme , taifunuri, tornade, inundații, violențe sociale, războaie, culminând cu distrugerea umanității. Orice gând emis de oricine, oricând și oriunde se înregistrează în mentalul subconștient universal. Destinul omului este determinat de gândurile, cuvintele și acțiunile
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
Romanescu (sonetele Sărutul și Aurorei), epigrame ale directorului revistei, care își ascunde identitatea și sub iscăliturile Mio, Miz, Mihail I. Miozin. Fără semnătură apar traducerile Plăcerile vederii, după Les Peintures modernes de John Ruskin, un fragment din farsa lui Molière Gelozia lui Barbouillé și altul din cartea Din grădina lui Epicur de Anatole France. Un portret consacrat lui William Shakespeare, scris „cu ocazia serbării tricentenarului” de un Senetto, și altul lui Cervantes, realizat de Mihail I. Miozin, fac parte din materialele
VIAŢA ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290516_a_291845]
-
Convingeri... literare, Literatura decadentă, Dușmănii, Pro pudore, Papagali antipatici, Domnul care stă la dispoziție, Suflete sterpe, Răspuns d-lui Iorga, multe texte fiind semnate Gh. Dumbravă și Cronicar). Alături de Chendi participă la dispute Ion Gorun (Studii și ciorovăieli, Pleava tiparului, Gelozie, Jubileul și literatura, Obolul și controlul, Școlile noastre literare, Garabeți și botezați, Aprecierea scriitorilor, Glose), E. Lovinescu (Guerila d-lui Iorga, Artistul și moralistul), N. Gane (Premiile Academiei), Virgil Cioflec (la rubrica „Polemica măruntă”, cu Procopseala lui „Traistă-n băț
VIAŢA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
să nu permită corpului să se curbeze la mijlocul patului. Să nu mergem la culcare cu mintea În plină activitate. Aceasta se Întâmplă când ne gândim intens la ceva, suntem stresați sau avem sentimente și emoții puternice, cum sunt furia și gelozia. Creierul, ca și corpul, are nevoie de timp ca să se liniștească. Gândurile ne țin mintea activă mult după ce am terminat munca, afectându-ne somnul. Pentru a dormi bine, trebuie să nu ne mai gândim la lucruri serioase cel puțin o
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
mai eficientă metodă prin care o realitate socială oarecare poate fi Îngropată În giulgiul solemn al unei retorici justificative. Arhivele noastre sunt subordonate, așadar, interesului național. Ele sunt păstrătoarele patrimoniului națiunii, ale acelor tainice adevăruri sacre care trebuie ferite cu gelozie, care trebuie ascunse chiar, ca Într-un harem, de ochii răuvoitorilor dispuși oricând să le pângărească. Nu cred că arhivele trebuie să fie - prin definiție și la modul esențial - naționale. Fără Îndoială, aceste instituții sunt și naționale, ele conservă și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
-se să o aducă duminicile la slujbă În catedrala Blajului. Farmecul acesteia aprinde și alte pasiuni În rândurile bieților clerici celibatari, dar Încercările lor de a i-o disputa lui Rațiu rămân fără succes. Printre oponenții roși de o tainică gelozie ai prepozitului se detașa figura unui alt prelat blăjean, canonicul Timotei Cipariu XE "Cipariu" : „Mâncă bine, bea bine, f... bine, ce-i mai lipsește?”, Îi scria Cipariu lui Bariț XE "Bariț" , În decembrie 1836, referindu-se la Rațiu. Atmosfera de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un servitor pe care nu-l iubea“. După ce am prezentat punctele de vedere ale cronicarilor contemporani lui Richelieu și lui Ludovic al XIII-lea, ne vom permite să ne exprimăm punctul de vedere. Dacă Ludovic ar fi simțit față de cardinal gelozia la care fac referire istoricii, dacă s ar fi comportat plin de meschinărie, daca s ar fi simțit lezat în orgoliu și onoare, atunci, trebuie să facem o reverență în fața sa, pentru mărinimia de care a dat dovadă! Ludovic al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu a absorbit personalitatea lui Ludovic, ci, dimpotrivă, a fost cel mai devotat slujitor al său. Cardinalul a fost ministru numai cu voia lui Ludovic. Regele și ministrul au format un corp comun, rezistând unei nobilimi agresive și plină de gelozie, unui frate trădător, unei mame lipsite de suflet și morală. Această prietenie sa prelungit chiar dincolo de viață, decesul regelui survenind la câteva luni după moartea cardinalului. III.3. Mazarin și criza absolutismului monarhic Giulio Raimondo Mazzarino s-a născut pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se succedau conversațiilor, iar Ludovic a împins fără ezitare familiaritatea [dintre el și Cinq Mars, n.n.] până la a-l numi pe Henric « Cher ami », lucru care, pentru acea epocă, era îngrozitor. Curtenii erau împărțiți între stupefacție, admirație și, poate deja gelozie față de acest cuplu complementar. S-a încheiat un târg între cei doi bărbați: Henric nu va intra în această relație atâta timp cât nu a promis că «nu o va mai vedea pe Doamna de Hautefort ». Ludovic se va conforma acestei condiții
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
16661, cu ocazia petrecerii pe care a organizat-o Fouquet în cinstea vizitei lui Ludovic al XIV-lea pe domeniile sale. Extravaganța petrecerii, care a fost considerată ca fiind cea mai mare petrecere a secolului, până la acel moment, a determinat gelozia regelui. Ludovic a fost informat de Colbert că banii pentru cheltuielile de organizare au fost luați din visteria regală și, întrun acces de furie, a dorit să l aresteze pe ministru în timpul festivităților. Regina-mamă a intervenit, reușind să îl calmeze
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru aceasta motive, simboluri și personaje mitologice. Astfel, pe traseul pe care regele îl străbate însoțit de vizitatori sau de curteni și care pornește din fața Carului lui Apolo, răsare, asemenea unui obstacol, revolta simbolică iscată de statuile Furiei și ale Geloziei, care amintește de Frondă. Acest grup statuar, care se numește Potcoava, simbolizează fuga din Parisul înfuriat a micului Ludovic, însoțit de mama și de fratele său și este completat de imaginea fântânii Latona. Imaginea evocă noaptea de 6 ianuarie 1649
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
toți acești musafiri erau persoane de rang înalt, ale căror pretenții erau dintre cele mai excentrice. Însă, în același timp, gazdele regelui trebuiau să adopte un lux moderat, care sa uimească suveranul, dar în același timp să nu-i stârnească gelozia. Nimeni nu trebuia să depășească bunul gust al suveranului, nimănui nu-i era permis să atragă asupra sa atenția și admirația nobililor. Cel care încercase acest lucru, Nicholas Fouquet, administratorul șef al finanțelor, a fost aspru pedepsit, iar soarta sa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fiind imaginea creștină a lui Venus a Franței. Ochii săi, albaștrii ca ochii martirelor virgine, erau arareori văzuți; zâmbetul era grațios; deși avea o gură mare, cei care au iubit-o au admirat-o, dar rivalii săi, și Bussy, ecoul geloziei întruchipate, au pus acest lucru pe seama danturii neregulate; era fragilă, însă elegantă și flexibilă[...] avea urme de vărsat de vânt. Un autor modern, remarcând această imperfecțiune, a comparat-o cu «o lebădă frumoasă, rănit㻓 Doamna de Sevigné o numește poetic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]