12,132 matches
-
de altă parte, postul de la București a fost considerat de către diplomații vremii ca fiind „o trambulină pentru ambasadori” <ref id="128"> 128 Expresia Îi aparține ministrului francez acreditat la București, În perioada 1885-1894, Coutouly, și se regăsește În memoriile diplomatului german Bulow (Prince von Bülow, op. cit., p. 624).</ref>, ceea ce se verifică, În mare parte, și pentru diplomații ruși: Leon Uruzov a ajuns, ulterior, ambasador al Rusiei la Paris, Roma și Viena, În timp de Al. Izwolski s-a aflat la
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
1878, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 33. </ref>. Iată, deci, cum, indirect, apare presiunea asupra guvernului român pentru a ceda În fața condițiilor germane. Fugitiv, Bülow se angajează să vorbească cu Bismarck despre urgentarea trimisului, dar „există mulți germani care amintesc cancelarului despre condițiile de la Berlin” <ref id="56">56 Ibidem, f. 33v. și urm. </ref>. În 1879, se prefigurează tot mai clar faptul că acceptul Germaniei, În primul și cel mai important rând, dar și al celorlalte puteri
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Regina Elisabeta este cea care ne artă și ce activitate de desfășoară în timpul celor din urmă ani ai construcției Castelului Peleș: “italienii, zice dânsa, lucrau la zidărie, Românii cărau materialele, Țiganii duceau piatra și varul, Albanezii și Grecii ciopleau piatra, Germanii și Ungurii lucrau la lemnărie, Turcii ardeau cărămida. Se aflau maeștrii Polonezi și vătafi Cehi, Francezii desenau, Englezii măsurau. Astfel încât la această clădire se întâlneau o sută de costume naționale deosebite și se auzeau vorbindu-se patruzeci de limbi; era
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
drept „cea mai reușită personalitate istorică a Europei occidentale”, tărâm al revoluției spirituale permanente, Franța este definită de Ț. prin opoziție cu „Germania militaristă”. Comparația angajează mai toate nivelurile; de pildă, în vreme ce socialismul francez este „umanist, creștin și liberal”, cel german, adică marxismul, se proclamă „științific”, dar Karl Marx nu ar fi în esență decât un „Bismarck popular”. Entuziasmul filogalic al tânărului eseist trebuie judecat în contextul istoric în care spiritul umanist pierdea teren în fața ofensivei extremelor politice totalitare. Având în
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
este înrâurită de Mihai Eminescu, de la care preia motive, imagini și ritmuri. Versurile se detașează totuși de simpla imitație prin încărcătura de sinceritate care se străvede printre rânduri, prin spontaneitate, delicatețe și grație. Poeta a fost influențată și de romanticii germani (Lenau, Heine), pe care îi cunoștea foarte bine, încât melancolia, regretul dureros în fața neînțelegerii, umbrele iubirii trecute, resemnarea sunt învăluite uneori în muzica lor. Versul rămâne în tonul sentimentalismului elegiac și romantic, însă limbajul fluent, elegant și discreția confesivă depășesc
SUCIU-RUDOW. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
on 1999-2000 Values Survey, Siglo XXI Editores, Mexico City. Korpi, Walter, 1980, „Social Policy and Distributional Conflict in the Capitalist Democracies: A Preliminary Comparative Framework”, West European Politics, vol. 3 (1), pp. 296-316. Krisch, Henry, 1982, „Political Legitimation in the German Democratic Republic”, în T.H. Rigby, Ferenc Feher (coord.), Political Legitimation in Communist States (pp. 101-115), Macmillan Press in association with St. Anthony’s College, Oxford. Lewis, Alan, 1982, The Psychology of Taxation, Martin Robertson, Oxford. Lillbacka, Ralf, 1999, The Legitimacy
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
considerând exclusiv frecvența declarată a întâlnirilor cu prietenii, fără a diferi totuși semnificativ de Rusia, Lituania, Ungaria și Polonia. Doar unul din trei români (34%) declară că își întâlnește prietenii măcar o dată pe săptămână, față de 46% dintre cehi, 49% dintre germani, 58% dintre francezi, 62% dintre italieni, 66-67% dintre suedezi, spanioli și olandezi, 70% dintre turci sau 72% dintre englezi. Același diferențe tind să fie reproduse și în ce privește frecvența întâlnirii colegilor de serviciu sau a colegilor din asociațiile în care indivizii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în cadrul unor politici active de încurajare a migrației din partea statelor de destinație (Germania, Ungaria, Israel) și au marcat stadiul final al unor mișcări inițiate în perioada comunistă sau chiar anterior (în special în cazul Germaniei și al Israelului). Deplasările etnicilor germani către statul-națiune reprezintă partea cea mai consistentă a acestei migrații. Către Germania, în primii trei ani de după 1989 s-au înregistrat cca 140 000 de plecări (Diminescu, 2003, p. 4) dintre care 111 150 numai în 1990 (Michalon, 2003, p.
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau fost coleg de școală care se afla în Germania. Migrația etnică permisese sau permitea încă plecări legale, cu facilități speciale de încadrare în societatea germană. Cetățeanul român își putea pune în aplicare planul de migrație recurgând la ajutorul etnicului german, migrant legal în Germania. Fiecare nou individ plecat utilizând o anumită strategie adaugă un „nod de expansiune” în rețeaua astfel creată (el este prietenul, fostul coleg de școală, cunoscutul altcuiva) și aducea propriile-i resurse de inventivitate. Cererea pentru un
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a condus la rigla de calcul, prima fiind construită în Anglia în 1632 (folosită de inginerii NASA și în anii 1960 la proiectul de aselenizare). Prima mașină care a fost construită este probabil ceasul de calculat, numită astfel de inventator, germanul Wilhelm Schickard în 1623. Dispozitivului i s-a făcut o publicitate redusă datorită morții premature a inventatorului. Arhitectura calculatoarelor În 1642, Blaise Pascal, la vârsta de 19 ani, a inventat Pascalina pentru a-;i ajuta tatăl la colectarea taxelor. A
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
n-a vândut multe datorită costului mare și problemelor de acuratețe (atunci, imposibil de fabricat rotițe cu o precizie cerută). Vitezometrul (odometrul care măsoară distanța) mașinilor de astăzi utilizează același mecanism ca Pascalina pentru incremenatre. La câțiva ani după Pascal, germanul Gottfried Wilhelm Leibniz a construit un calculator cu 4 funcții (+,-,*,/) care în loc de rotițe avea tambururi cu caneluri (10 caneluri aranjate în circumferință într-o scară; sistem de numerație 10). Leibniz a murit sărac. În 1801, francezul Joseph Marie Jacquard a
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
World" apă curată pentru o lume sănătoasă, accentul fiind pus pe creșterea informării publicului cu privire la calitatea apelor și conservarea resurselor de apă. Lipsa apei generează conflicte în lume. Consumul zilnic de apă al populației diferă foarte mult. Dacă pentru un german a fost estimat, la nivelul anului 2008, la 122 de litri pe zi reprezentând apă potabilă și apă destinată altor nevoi casnice, pentru un italian necesarul calculat ajunge la 800 de litri, scrie "Deutsche Welle", citând "World Wilde Fund for
Eforturi eco internaţionale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Viorica Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1198]
-
trupelor române În zona Iași, pentru a putea opera joncțiunea cu aripa dreaptă a armatelor austro-ungare și avansul pe direcția est - nord-est (Moghilev) <ref id="26">26 Graydon A. Tunstall Jr., Planning for War against Russia and Serbia. Austro-Hungarian and German Military Strategies, 1871-1914, East European Mongraphs, No. CCCLXXIV, Boulder Colorado, 1993, p. 51. </ref>. Cele opt divizii de infanterie române, sprijinite de o divizie de cavalerie, ar fi trebuit să atace și să neutralizeze Armata a V-a rusă (5½
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
toate aceste planuri indică menținerea unor unități românești secundare (rezervă) pe linia Dunării, În scopul prevenirii unui atac sârb sau bulgar <ref id="28"> 28 Tunstall Jr., op. cit., p. 68-70, 72, 84; Norman Stone, Moltke-Conrad: Relations between the Austro-Hungarian and German General Staffs, 1909-14, În The Historical Journal, IX, 2, 1966, p. 201-208, 209, 210-212; Rudolf Dinu, Studi italo-romeni..., p. 172-174.</ref>. Ipoteza „R” - a unui război cu Rusia din planificarea militară austro-ungară - a continuat să ia În calcul cooperarea armatelor
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
1898, după ce, În convorbirile anterioare, se discutase amănunțit conținutul de bază al memoriului și fusese aprobat de Secretarul de Stat). „[...] În relațiile României cu Tripla Alianță, este prioritară cultivarea relațiilor totalmente extraordinare cu Germania. Nu e În interesul nici al germanilor, nici al românilor ca centrul de greutate al relațiilor noastre cu Tripla Alianță să se deplaseze de la Berlin, unde au fost Întemeiate, la Viena. Nici nu ar fi de dorit, ci ar fi chiar un dezavantaj ca România să fie
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
après ses notes et sa correspondance), Paris, 1926, p. 114-24. </ref>. Până și politica de Înarmare a părut să fie calibrată la un moment dat În funcție de mișcările bulgarilor: „Când Bulgaria comandă 50 de tunuri - Îi declara Regele Carol I ministrului german Kiderlen, În martie 1905 - noi trebuie să comandăm 60!” <ref id="54">54 Michael Behnen, op. cit., p. 351. </ref> Criza instalată progresiv În relațiile cu Bulgaria i-a determinat pe români să caute transformarea alianței la 1900-1901 (solicitând o formulare
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
de rezultatul demersurilor sale. Situația internațională nu era nici pe departe favorabilă veleităților de independență ale românilor și cu atât mai puțin declanșării unei acțiuni insurecționale În Balcani <ref id="5"> 5 W. E. Mosse, The European Powers and the German Question (1848 1871), 1958, p. 291.</ref>. Izbucnirea războiului franco-prusian (iulie 1870), ipotetica generalizare a acestuia prin implicarea Rusiei și Austro-Ungariei avea să determine o sensibilizare a cercurilor politice de la București față de perspectiva redeschiderii „problemei orientale”. În acest sens, Domnitorul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
au stârnit vâlvă imensă. Ele îi invitau pe cititori să devină membrii unei confrerii de elită care își propunea să ducă la îndeplinire un fel de operă neîncheiată a Mântuitorului. În Fama apărea o biografie mitică a lui Christian Rosenkreutz, german de origine, sărac, deși de stirpe nobilă: La numai cinci ani s-a statornicit într-o mănăstire, unde a învățat limbile greacă și latină; fiind încă în anii de creștere (la dorința și cererea lui stăruitoare), a fost dat spre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintâi a relatat modul în care se desfășurau dezbaterile și ce opțiuni au fost cântărite 15. John Wilkins era, pe atunci, capelan al principelui elector la Londra și mai târziu a devenit episcop de Chester. Theodore Haak era un rozicrucian german, rezident la Londra. Visau să pună bazele unui Colegiu Invizibil. O creație rozicruciană, desigur, dar nu o reformă pansofică de proporții. Pe la 1647, Robert Boyle îi scria lui Hartlib despre menirea Colegiului Invizibil. El trebuia să fie doar o instituție
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
revenit la Amsterdam și s-a dedicat „cărții a opta”. A numit-o Unum necesarium (Unitatea necesară). Nu era doar un apel politic pentru unitatea europeană sau a lumii. Era Finis coronat opus. Era acel Ende gut, alles gut al germanilor, acel happy end al englezilor și acel Tout est bien qui finit bien al francezilor. Dar toate aceste vorbe de duh aveau un înțeles mult mai elevat în pansophia comeniană. Ajuns la 77 de ani, înțeleptul arăta cum este posibilă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sociale statistic cele mai frecvente. Pe acea suprafață socială pe care acționează individual, apare iluzia biografică de care amintește Pierre Bourdieu. Tonul martirologic propriu țărilor postcomuniste în confruntarea cu trecutul comunist- ce a dat naștere unei literaturi victimologice bogate, cu excepția germanilor estici, care au preferat studiul „călăilor”, al aparatului de represiune - apare aproape total calmat de o viziune mai largă în timp (nu ne-am născut o dată cu comunismul), ce explică de ce astăzi suntem cum suntem și de ce am fost cum am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
putea bea cafea adevărată, dar puteai să alegi între cafea și cappuccino sau Nescafe granulat. Existau și frișcă, și bomboane fine de ciocolată, chiar și banane, celebrele fructe care au înnebunit Estul și la care s-au năpustit ca apucații germanii din Est imediat după căderea „zidului Berlinului”, devastând magazinele. Ciudat cum toți esticii ajungeau să semene între ei. Estul se dădea în vânt după țigări Kent, Nescafe, ciocolată Suchard și banane. Concluzia era deci următoarea: în spatele unui eveniment care părea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
alte etnografii care au discutat distribuția și consumul socialist. Din acest motiv, am ales să ne concentrăm pe două nișe ce erau specifice acestei localități, și anume micul trafic de graniță în Ungaria și rețelele transnaționale, care-i includeau pe germanii ce emigraseră în fosta RFG. În a treia parte a lucrării discutăm chiar practicile de consum specifice penuriei, mai degrabă decât modalitățile în care bunurile erau distribuite informal. Întrebarea principală a studiului este ce putem afla despre consum în general
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
categorie de persoane excluse, care forma, de fapt, aproape jumătate din populația Sântanei, o reprezentau nemții. Cei care au luat această decizie (probabil, la nivel mult mai înalt decât elita politică a Sântanei) se temeau, pe bună dreptate, altfel, că germanii ar putea părăsi România. Iar „pierderea” unui neamț ar fi însemnat pierderea a 8000-20000de mărci germane, suma cerută de securiștii care supervizau distribuirea vizei de ieșire în Germania. Un polițist din Sântana ne-a spus că, de fiecare dată când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aparținând Lumii Întâi din punctul de vedere al consumului. Referințe bibliografice Appadurai, A. (ed.) (1986), The Social Life of Things: Commodities in Cultural Perspective, Cambridge University Press, Cambridge. Berdahl, D. (1999), Where the World Ended: Re-unification and Identity in the German Borderland, University of California Press, Berkeley, . Carrier, J., Heyman, J. (1997), „Consumption and Political Economy”, The Journal of the Royal Anthropological Institute, 3, 2, pp. 355-373. Campbell, C. (1995), „The Sociology of Consumption”, în D. Miller (ed.), Acknowledging Consumption: A
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]