2,818 matches
-
următor, după Augustin Iturbide, în 1822, s-a proclamat Imperiul Braziliei, cu Pedro I Împărat; acesta a domnit până la proclamarea Republicii în 1888. În 1871 Wilhelm I,regele Prusiei, după Războiul franco-prusac, considerându-se moștenitorul legitim al Sfanțului Imperiu Român Germanic (care continuă să existe din punct de vedere juridic sub formă de Imperiul Austro-Ungar, imperiu pe care proprii prusienil-au dărâmat militar în 1866), s-a proclamat Împărat al Germaniei. Și în 1976 generalul african Jean Bedel Bokassa (admirator al lui
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
măsurat sentimentul de distanțare pe care îl au vorbitorii unui idiom față de altul, și atitudinile lor metalingvistice față de limba lor maternă sau față de alte idiomuri pe care le-ar putea eventual folosi sau cunoaște. Ca exemple, Goebl dă cazurile idiomurilor germanice din Elveția și din Alsacia simțite ca limbi diferite de germana standard. Pentru măsurarea acestei distanțe ar fi nevoie de o metodologie care n-ar putea fi decât extrem de complexă, ceea ce împiedică elaborarea ei. După Kloss, o limbă "ausbau" este
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
în cale. Eudes a cerut ajutorul francilor, ajutor acordat de Charles Martel abia după ce Eudes a devenit vasalul francilor. Se pare că umayyazii nu au estimat corect adevărata putere a francilor. Umayyazii nu și-au făcut nici o grijă în privința triburilor germanice, inclusiv a francilor, iar cronicile arabe arată că renumele francilor ca putere militară în creștere a apărut abia după bătălia de la Tours. Mai mult, se pare că umayyazii nu au cercetat teritoriile dinspre nord pentru potențiali adversari, deoarece în mod
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
interpretarea lui Iustinian ca justificare pentru supremația ecleziastică asupra instituțiilor laice, astfel cerând arderea pe rug pentru păcate carnale tocmai în numele lui Carol cel Mare. Arderea pe rug a fost pedeapsa standard pentru sodomie, prevalentă mai cu seamă în preistoria germanică (potrivit folclorului german „deviațiile sexuale”, la timpul respectiv, și mai ales dorința de același sex erau cauzate de un duh rău numit "" [nithing] ), și este posibil că Benedict însuși făcea parte din tribul germanic al francilor. Benedict a lărgit înțelesul
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
prevalentă mai cu seamă în preistoria germanică (potrivit folclorului german „deviațiile sexuale”, la timpul respectiv, și mai ales dorința de același sex erau cauzate de un duh rău numit "" [nithing] ), și este posibil că Benedict însuși făcea parte din tribul germanic al francilor. Benedict a lărgit înțelesul sodomiei pentru toate actele sexuale nelegate de procreare și care erau deci contra naturii (de exemplu, masturbarea solitară și sexul anal între persoane de sex opus erau incluse), deși printre acestea a accentuat toate
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
Dunării, inclusiv Dobrogea. Goții au fost izgoniți la sfârșitul secolului al IV-lea de către huni, un popor nomad venit din stepele Asiei. Vestul Daciei a făcut parte din Imperiul hun panonic până la moartea lui Attila (453). Triburile gepide, de neam germanic, au luat locul hunilor, până când au fost înglobate în Hanatul Avarilor din Bazinul Panonic. Avarii, un popor turc înrudit cu hunii, au intrat în Europa în secolul al VI-lea (562÷567). Ei s-au stabilit în Panonia, de unde temporar
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
și cavalerii teutoni. Secuii, popor rezultat din elemente etnice diferite (turcice orientale și maghiare), luptători de avangardă ai armatei ungare, a pătruns în Țară Crișurilor și între secolele XIII-XIV, au constituit o zona autonomă în Transilvania. Sașii, populație de origine germanică, care la început, au sosit în număr mic sub conducerea unui greavi-comites, selectați din rândurile micii nobilimi, cât și din rândurile meșteșugarilor și țăranilor înstăriți, s-au instalat în regiunea Orăștiei, Sibiului, Târnavelor, în Țară Bârsei și în Bistrița Năsăud
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
limba lor maternă după numai cca două secole. Deși armata Rinului, în diverse perioade, era mai mare ca aceea a Daciei, acest fapt nu a fost esențial în romanizarea Galiei, deoarece legiunile renane, erau concentrate la "limes"-ul cu triburile germanice, între Meusa și Rin, cu centre principale la Mainz, Trier, Köln, și Xantem, (de altfel, regiune în prezent neromanică). Dar nu numai Renania, ci și celelalte regiuni de frontieră ale Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia), Africa și Asia nu
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
unifice artificial prin normativa "euskara batua"). Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicității în care se află limba daco-română drept una „fără precedent“. Conform ipotezelor zise „runice“ care există și în literatura istorico-fantastică (mai ales slavă, celtică și germanică, și în general legată de curentele naționaliste), maturitatea și armonia limbii române ar fi în legătură cu "succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în neoliticul îndepărtat, toate limbile indo-europene, dintre care foarte aproape de trunchi, mai aproape ca latina
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
la alta, precum și prin frecventele strămutări și dedublări de sate din motive climatice, hidrologice sau istorice (Brad-Brădet-Brădeni-Brădești...). Unitatea lingvistică românească este însă oprită în secolul XI odată cu scăderea influenței imperiale bizantine și cu creșterea rolului slavonei liturgice. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau prelatină aproape neatinsă. Importanta influență slavă
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
exemplu, vocabularul general al limbii engleze este împrumutat în proporție de circa 50%, dar această cifră scade la 6% în ceea ce privește vocabularul de bază. În lista Swadesh de 100 de cuvinte doar un singur cuvânt nu este din vocabularul de bază germanic inițial ("mountain" - „munte”, de origine franceză, adus de normanzi). Alt exemplu este cel la limbilor albaneză și greacă modernă. Albaneza a pierdut 90% din cuvintele de origine indo-europeană, mult mai multe decât greaca, dar dacă se ia în considerare lista
Listă Swadesh () [Corola-website/Science/306446_a_307775]
-
Europei era mai neclară. Mulți naziști, chiar și Hitler însuși, considera slavii a face parte dintr-o rasă inferioară menită a fi subjugată, dar Rosenberg a sugerat că ei ar putea fi integrați în timp în rasa ariană și cultura germanică, dacă ar primi oportunitatea adecvată. Rosenberg a pledat pentru o nouă "religie a sângelui", bazată pe imboldul înnăscut al sufletului nordic de a-și apăra nobilul caracter împotriva degenerării rasiale și culturale. El credea că acest fapt este întruchipat de
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
iar poziția i-a fost ratificată de Senat. Domnia lui Probus s-a consumat în general în războaie încununate de succes, prin care a restabilit securitatea la frontiere. Cele mai importante dintre operațiuni erau îndreptate spre eliberarea Galiei de invadatorii germanici (francii, alemanii, burgunzii și longionii), permițându-i lui Probus să adopte titlurile onorifice "Gothicus Maximus" și "Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp de pace la
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
a fost Papă al Romei în perioada 17 Septembrie 530 - Octombrie 532. a fost primul Papă de origine germanică, tatăl său numindu-de "Sigisbald" și a deținut funcția de arhidiacon înainte să fie numit papă. Papa Bonifaciu al II-lea a fost numit Papă de către predecesorul său, Papa Felix al IV-lea. La începutul pontificatului său a fost ales și
Papa Bonifaciu al II-lea () [Corola-website/Science/305404_a_306733]
-
Timpul în care Papa Inocențiu I a condus Biserica, a coincis cu o perioadă grea pentru Imperiul Roman de Apus și pentru Roma, care a fost cucerită și distrusă pe 24 august 410 de Regele vizigoților, Alaric I, primul conducător germanic care cucerește Roma. Asediul Romei a început în 408 și mulți cetățeni romani, care nu erau trecuți la creștinism, aduceau sacrificii solemne zeilor păgâni, pentru a obține ajutor împotriva barbarilor. După cucerire, Roma a fost jefuită incontinuu, iar populația masacrată
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
în zona de câmpie a Alpilor Elvețieni s-au stabilit vânători încă din perioada de sfârșit a paleoliticului. În perioada neolitică zona a fost relativ dens populată. În anul 58 î.Hr. elveții au încercat să se sustragă presiunii triburilor migratoare germanice prin mutarea în Galia, dar au fost învinși la Lawrenceburg de către armatele lui Iulius Cezar și trimiși înapoi. Regiunea alpină a fost integrată în Imperiul Roman și a fost larg romanizată în cursul secolelor următoare. Centrul administrației romane a fost
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
în Imperiul Roman și a fost larg romanizată în cursul secolelor următoare. Centrul administrației romane a fost la Aventicum. Primii episcopi creștini au apărut în secolul al IV-lea. Odată cu căderea Imperiului Roman de Apus au intrat în zonă triburile germanice. Burgunzii s-au stabilit în vest, în timp ce în partea de nord coloniștii alamani au fost forțați să se retragă în munți. Burgundia a devenit o parte din regatul francilor în 534; doi ani mai târziu ducatul alamanilor a urmat exemplul
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
o lege universală după modelul roman. În perioada merovingiană, legea era memorată de "rachimburgs", care memorau toate precedentele pe baza cărora se baza, deoarece legea merovingiană nu permitea crearea de legi "noi", ci doar de a păstra tradiția. Tradițiile sale germanice nu ofereau nici ele vreun cod civil de legi necesar unei societăți urbanizate, așa cum Iustinian a elaborat și promulgat în Imperiul Bizantin. Cele câteva edicte merovingiene rămase privesc în general împărțirea proprietăților între moștenitori. Regatul merovingian, care includea, cel mai
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
într-o lumină neutră este o sarcină ingrată. Pandurii, în România, în majoritatea cazurilor, sunt tot haiduci înrolați într-o oaste paramilitară (cea a pandurilor) care a stârnit revoluția de la 1821. Termenul de pandur este folosit prima dată în lumea germanică, derivat din denumirea grupurilor de vikingi care făceau diversiuni în vremuri străvechi, când vikingii pustiiau sudul mării Baltice. În epoca modernă, prusacii au reinventat poveștile, folosind trupe special pregătite pentru producerea diversiunilor în armata habsburgică: asasinarea comandanților, răpirea unor persoane
Haiduci și panduri din Oltenia () [Corola-website/Science/300002_a_301331]
-
i (în Gotică: Unicode: ??????, "Gutans") au fost un popor germanic răsăritean. În lucrarea "De origine actibusque getarum", Iordanes afirma că goții au părăsit Scandinavia, s-au așezat în apropiere de gurile Vistulei (astăzi în Polonia), și, în secolele III și IV, s-au așezat în Sciția, Dacia de est și
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
moderni precum Michael Kulikowski, teoria migrației goților de la Marea Baltică are ca fundament textul contestabil din punct de vedere al acurateței al istoriei goților de Iordanes. Din punctul de vedere al acestor istorici, goții au apărut ca urmare a interacțiunii populației germanice cu Imperiul Roman. Ripa Gothia este o regiune din Imperiul Bizantin menționată de Flavius Dalmatius. și care se presupune că se întindea între Dunăre și Brazda lui Novac (limes Moesiae). Unii istorici cred că orașul lor era situat în fortul
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
intâlnită este legată de confuzia dintre geți și goți. Multe dintre faptele geților sunt atribuite goților, datorită nesiguranței istoriilor lui Iordanes. Datorită acestor confuzii, faptele și istoria geților și a dacilor au pătruns în cărțile de istorie ale unor popoare germanice. Principala sursă scrisă, dar singura care atestă teoria migrației de la Vistula la Marea Neagră, pentru istoria timpurie a goților este "Getica (și nu Gotica, cum ar fi trebuit în cazul Goților) - De origine actibusque getarum" de Iordanes (terminată în 551), un
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
în 381, când Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol l-a interzis în mod explicit, proclamând creștinismul ortodox drept religie oficială în Imperiul Roman. Dar curentul arianist s-a mai menținut ca practică religioasă, mai ales în sânul populațiilor germanice din imperiu. Arianismul a continuat să existe la unele populații germanice până după sfârșitul secolului al V-lea. Unii istorici consideră că declinul și dispariția regatelor germanice (vandale, vizigote și ostrogote) vest-europene s-ar fi datorat faptului că regii lor
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
a interzis în mod explicit, proclamând creștinismul ortodox drept religie oficială în Imperiul Roman. Dar curentul arianist s-a mai menținut ca practică religioasă, mai ales în sânul populațiilor germanice din imperiu. Arianismul a continuat să existe la unele populații germanice până după sfârșitul secolului al V-lea. Unii istorici consideră că declinul și dispariția regatelor germanice (vandale, vizigote și ostrogote) vest-europene s-ar fi datorat faptului că regii lor germanici, fiind arianiști, erau considerați „păgâni” de restul creștinătății și astfel
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]