KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

relație cu oameni pe care nu îi cunoaște și i se pare foarte enervant. Cum ar fi? Trebuia să întreb. —O, știi tu, Angelina Jolie și Drew Barrymore, spune el, iar eu mă uit la fața lui să văd dacă glumește. Adică el sigur nu ar fi enervat să fie pus în relație cu niște femei frumoase și talentate ca ele. Eu cred că minte. Dacă aș fi pusă în relație cu, să zicem, Brad Pitt și George Clooney și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Mă întrebam și eu. —Ție ți-ar plăcea să faci altceva? — Păi, scriu un scenariu. —Un ce? —Un scenariu. —Pentru televizor? Pentru un film artistic, de fapt. Amy se uită la mine de parcă ar încerca să-și dea seama dacă glumesc sau nu. —E despre Irlanda în timpul foametei, îi spun. Nu e impresionată. Sau, dacă e, n-o arată. —E despre o familie săracă și tatăl bea toți banii de care face rost și apoi... Ai putea să-l convingi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Am rămas fără cuvinte. Serios. Are impresia că e o glumă? Vă vine să credeți? De parcă simțul meu al umorului ar putea fi atât de groaznic! Încerc de asemenea să ignor durerea din umăr, rezultatul pumnului ei nu-foarte-ușor. —Debbie, NU glumesc, spun eu foarte, foarte lent, de parcă aș vorbi cu un copil mic. Știu că nu glumești, drăguță, știu. Și apreciez că îmi spui asta, dar chestia e că... Donald de fapt se vede cu alte câteva femei, dar mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
simțul meu al umorului ar putea fi atât de groaznic! Încerc de asemenea să ignor durerea din umăr, rezultatul pumnului ei nu-foarte-ușor. —Debbie, NU glumesc, spun eu foarte, foarte lent, de parcă aș vorbi cu un copil mic. Știu că nu glumești, drăguță, știu. Și apreciez că îmi spui asta, dar chestia e că... Donald de fapt se vede cu alte câteva femei, dar mi-a spus de ele, așa că e în regulă. —Ele? Mă holbez pur și simplu la Debbie, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
prost. Brusc îmi aduc aminte că ambele sunt logodite cu piloți. Și iubitul Tarei e la a doua căsătorie. Prima lui soție era tot o stewardesă. Rahat. Pielea mi-e salvată de anunțul lui Mike. Aterizăm în cincisprezece minute. Doar glumeam, apropo, le spun neconvingător fetelor pe când mă grăbesc prin carlingă asigurându-mă că toată lumea și-a pus centura de siguranță pentru aterizare. Lydia e nervoasă în spate. —Ai stat un secol, se vaită, ungându-și mâinile cu o cremă urât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
să mi se pară că o slujbă de la nouă la cinci s-ar putea să nu fi fost atât de rea până la urmă. Hai că-ncepem. Pasagerii care au întârziat intră fără nici o grijă. Să-și ceară scuze? Cred că glumești. Și ei sunt irlandezi. Încărcați cu sacoșe de cumpărături (ce bine le merge unora), par enervați că nu găsesc loc în compartimentele de bagaje. Ai crede că niște oameni care tocmai au ținut pe loc un avion și pe pasagerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
niciodată clipele acelea. Cred că niciodată nu am crezut cu-adevărat că cineva o să ia ceea ce scriu în serios după dezastrul cu „scenariul deprimant“. Dar de data asta nu era un vis. Și femeia de la celălalt capăt al firului nu glumea. Da, romanul era terminat, i-am spus. Așa că mi-a recomandat să-mi iau un agent. Rapid. Într-o săptămână aveam un contract de publicare. Desigur, după cum spuneam, nu l-am mai văzut niciodată pe Adam Kirrane, dar fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

să spun, crezi În oglindă sau În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani ? — În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani, spune Lissy, fără cea mică urmă de Îndoială În glas. Știu că glumește pe jumătate. Dar, de când prietenul ei Simon i-a dat papucii, Lissy are o părere extrem de proastă despre sine. Sunt un pic Îngrijorată pentru ea. — Vorbiți despre proporția de aur a frumuseții ? spune Jemima, cealaltă colegă a noastră de apartament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
că, dacă ai fii un pic mai atentă la ea, te-ai descurca mai bine În viață. — E doar un stil de mers ! se bagă Nev chicotind. Nu e o rețetă miraculoasă ! — Nev ! spune mama, ușor dezaprobatoare. — Emma știe că glumesc, nu-i așa, Emma ? spune Nev relaxat și Își mai pune niște vin În pahar. Sigur că da ! spun, sforțându-mă să zâmbesc larg. Stai numai puțin, până am să fiu promovată. Stai numai puțin. Numai puțin. — Emma ! Pământul către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Dacă continuăm, mă voi simți o ipocrită. Și nu e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
voi simți o ipocrită. Și nu e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mi pensez alt fir din sprânceană. E ora șapte. Am făcut baie, mi-am uscat părul cu foehnul, iar acum sunt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
baie, mi-am uscat părul cu foehnul, iar acum sunt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu-i să-și creadă. Ești nebună ? — Nu sunt deloc nebună ! — Știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
părul cu foehnul, iar acum sunt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu un tip care știe totul despre tine. — Da. — Și mă Întrebi care e problema ? Ridică vocea, nevenindu-i să-și creadă. Ești nebună ? — Nu sunt deloc nebună ! — Știam că-ți place de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
om. *** Când ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți și salată de anghinare, mă simt deja absolut mizerabil. Întâlnirea asta a fost un dezastru. Un dezastru total. Am făcut toate eforturile posible și imposibile de a face conversație, de a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorât și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plâng de dezamăgire. Pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Lissy. Eu sunt. — Emma ! Cum merge ? — Groaznic, spun Înciudată. — Ce vrei să spui ? zice Îngrozită. Cum să fie groaznic ? Ce s-a Întâmplat ? — Asta-i partea cea mai cumplită. Mă prăbușesc Într-un scaun. Totul a Început super. Râdeam și glumeam, iar restaurantul e absolut uluitor, și a comandat un meniu special doar pentru mine, numai cu lucrurile care-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de păianjeni, Îi spun, râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătând spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. Zâmbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punându-i o mână pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. — Glumești ! exclamă un tip din colț, care e evident chiar și mai Încet la minte decât Connor și trebuie să i se explice cuvânt cu cuvânt totul, ca la copiii mici. Acesta ridică privirea spre mine. Și de cât timp durează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcându-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gând să trimiți astea Înapoi ! strigă. Mâine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită repede la etichetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
i-am atras atenția idiotului de procuror că precedentul stabilit În 1983 În cazul Miller contra Davy Înseamnă... Se oprește brusc. Shit. Am uitat primii pași. Îi fuge tot sângele din obraji. Nu-mi aduc aminte absolut nimic. Și nu glumesc ! Un jeté și pe urmă... ce naiba era ? Mă privește de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicându-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Îmi sare inima de trei metri. Să-i spun, oare, despre Jemima ? Nu. Aș stresa-o degeaba. Și, oricum, n-avem ce face În legătură cu asta, nici una dintre noi. — A venit să vorbească cu mine. Șovăi. Să... Îmi spună secretul lui. Glumești ! spune Lissy, rămasă fără aer, ducându-și mâna la gură. Și... despre ce e vorba ? — Nu pot să-ți spun. Nu poți să-mi spui ? Lissy se holbează la mine uluită. Vrei să-mi spui că, după tot ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

o zi de iarnă crâncenă, la poliția din Babadag să-i facă actele. Atunci s-a și născut ca Zenaida sau Zina - pentru perioada „turcească“ își poate permite să se distreze dându-și orice nume, să zicem Sharzan (și să glumească pe seama bătrânei din tramvai, care i-a ghicit că o să trăiască până la o vârstă indecentă. De la capul tramvaiului din Pantelimon până la Sfânta Vineri, fusese timp destul ca bătrâna slabă ca o scoabă, atât de slabă că, pentru a o auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

stârnită. O vânzare de mostre cu reducere la Gucci! Precis! — ... Conferința Anuală a Asociației Finanțiștilor! își termină propoziția, mândră. Câteva momente rămân fără replică. — Serios? spun în cele din urmă, cu glasul ușor mai strident decât de obicei. Cred că... glumești! Cum am să scap de chestia asta? Cum? — Știu! spune Kent încântată. Așa că, dacă nu ai nici un program în după amiaza asta... Dar am un program ceva! vreau să urlu. Mă duc la Sephora să‑mi iau rimel gratis! — Vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
albastră, cu o stare de rău, într‑o cămăruță răcoroasă mobilată cu o masă și scaune de plastic. În clipa în care ușa se închide în urma ei, Suze și cu mine ne uităm una la alta. — Să fugim? o întreb, glumind doar pe jumătate. — O să fie bine, zice Suze. E posibil ca până la urmă să descoperi că e un tip drăguț! Știi, ai mei au avut odată un grădinar, foarte morocănos, și până la urmă am aflat că avea un iepuraș! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]