2,459 matches
-
populație - 593 (284 bărbați și 309 femei), gospodărie boierească, moară de vânt, școală primară mixtă (de băieți și fețe), poștă rurală, primărie în satul Durlești. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Avand 9000 de case individuale cu gospodarii Durleștiul are și câteva cartiere cu blocuri de locuit de 3-5 nivele (Cartusa, Gribov, Testemiteanu, ASCHIM). În oraș funcționează mai multe instituții publice finanțate de la buget. Dintre care 4 grădinițe cu 752 copii, 3 școli în care studiază 1760 elevi
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
construit un drum bun asfaltat ce leagă Băcioiul cu țara prin sud și cu Chișinău. Distanța de la Băcioi la Chișinău este de 13 km. Populația Băcioiului, cum scrie un călător german, era caldă la suflet, binevoitoare, sinceră și obiectivă. Fiecare gospodar cunoaște cu lux de amănunte, cum să lucreze ogorul, cum să cultive vița de vie, livada, orice legume, cereale, cum să le păstreze, cum să le realizeze. Femeile aveau grijă să prelucreze lîna, inul, cînepa, să țese pînză, stofă, covoare
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
ha, dintre care 1687,36 ha le revin suprafețelor de apă, 3814 ha - terenurilor arabile, 185,45 ha - pășunilor, 304 ha - viilor, 32 ha - livezilor, 32 ha - plantațiilor de nuci și 1188 ha - fondului silvic. Forma de gospodărire - asociații de gospodarii țărănești. Solurile sunt de cernoziom și, în Lunca Prutului, aluvionale și de fâneață. În apropierea satului există zăcăminte de nisip, argilă, prundiș, pietriș. Clima este temperat continentală, vegetație spontană de stepă. Pe teritoriul satului se afla GAS "Flora", care deține
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
a lânii (dăracul, pieptenii de lână), obiecte de prelucrare a cânepii(melițoiul, ragila și stativele pentru țesut). Acestea din urmă erau necesare deoarece îmbrăcămintea și așternutul se confecționau în condiții casnice. În anul 1770 a fost ridicată prima biserică. Primii gospodari din satul Tartaul și-au făcut primele case pe malul râului Larga, printre ei au fost familiile: Răduc, Petreanu, Poștaru, Cozma, Chirică, Iordachi, Rivizoru, Sărăteanu ș.a. Hotarele satului se mărginesc satele Lingura, Hârtoape, Ciobalaccia și Baimaclia. Biserica din satul Tartaul
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
ansamblul de artiști amatori „Zăicănenii” în frunte cu conducătorul artistic profesorul Mihail Grati, care la numeroase concursuri și festivale atât în țară cât și peste hotare ne-au reprezentat și au luat locuri de frunte. Oamenii din sat sunt harnici, gospodari, bineprimitori și întotdeauna cu un sfat bun, gospodinele se pot lăuda cu unele din cele mai frumoase copturi de colaci și mai gustose plăcinte, iar gospodari au în beciurile reci un vin curat și demn de toată lauda.
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
ne-au reprezentat și au luat locuri de frunte. Oamenii din sat sunt harnici, gospodari, bineprimitori și întotdeauna cu un sfat bun, gospodinele se pot lăuda cu unele din cele mai frumoase copturi de colaci și mai gustose plăcinte, iar gospodari au în beciurile reci un vin curat și demn de toată lauda.
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
Jăvreni în scopul îmbunătățirii lucrărilor agricole, au fondat în 1921 cooperativa agricolă „Unirea”. Printre fondatorii acestei unități agricole erau Ștefan Vasile Carp, Vasile Carp, Petrea Brânză, Toma Sultan, Gheorghe Săcară și alții. La cooperativa agricolă „Unirea” au aderat 61 de gospodari. Suma capitalului subscris a unității la constituire era de 28000 lei. În fondul arhivistic „Casa Noastră” depozitat la Arhiva Națională a RM se păstrează documentele de înregistrare a cooperativei respective: statutul, actul constitutiv, lista membrilor cu sumele și inventarul agricol
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
laureaților; un colectiv folcloric și un teatru popular. În fotografie colectivul de dansatori bărbați ai ansamblului folcloric din Jăvreni, al doilea din stînga este Ion Teodor Tatarovici, absolvent a două facultăți (teologie și agricolă) a Universității din Iași. Printre îndeletnicirile gospodarilor satului un loc de cinste îl avea creșterea vitelor, agricultura, apicultura, pescuitul și împletitul loziei. În 1940 au năvălit „eliberatorii”, aducând cu ei pe vârful baionetelor socialismul stalinist sângeros. A început o viață „nouă”: locuitorilor gospodari din Jăvreni le-au
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
din Iași. Printre îndeletnicirile gospodarilor satului un loc de cinste îl avea creșterea vitelor, agricultura, apicultura, pescuitul și împletitul loziei. În 1940 au năvălit „eliberatorii”, aducând cu ei pe vârful baionetelor socialismul stalinist sângeros. A început o viață „nouă”: locuitorilor gospodari din Jăvreni le-au confiscat averea și pe o bună parte din „culaci” i-au deportat în Siberia. În perioada 1941, 1944-1949 din sat au fost deportați copiii primei învățătoare din sat Parascovia Teodor Moraru-Valeriu, Maria, Nicolae; familia lui Ștefan
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
în propria casă. Astfel, unii se ocupă cu prepararea pastelor făinoase chiar sub ochii clientului, alții s-au specializat în tăbăcirea pieilor, alții în confecționarea căciulilor din piele de iepure, de oaie. Din păcate s-au pierdut vechile tradiții ale gospodarilor și gospodinelor din trecut de a țese covoare din lînă naturală, de a broda, tricota. Doar unele femei mai în vîrstă se mai îndeletnicesc cu asemenea activități, împletind diferite articole vestimentare: bluze, mănuși, ciorapi, toate din lînă de oaie. În
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
avea de învățătoare pe Elena Ilnițchi. Construcția școlii noi începe abia în 1904 și e finisată în 1906. În 1902 în Hlinaia erau 259 case, cu o populație de 2200 persoane, o biserică, o școală elementară rusească cu o clasă; gospodarii dețineau 410 vite și 110 cai. O mare cotitură în veața sătenilor a fost împroprietărirea lor în 1922, cu pământ fără răscumpărare. În 1923 satul Hlinaia avea 520 de case cu 1488 de locuitori. Satul are deja o moară de
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
la membrii obștei din s. Sărată Veche, care așa și se numea(obștea Sărată Veche). Acordul trebuiau să-și deie cel puțin două treimi din numărul de membri ai obștei din sat. La acea vreme, obștea constituia circa 120 de gospodari cu nadeluri. Deoarece Sărată nu era sat de răzeși, țăranii erau impuși să plătească impozit la statul rus, cîte zece ruble de suflet, pe an și pe lîngă aceasta mai aveau o sumedenie de obligațiuni și supușenii. Numărați erau numai
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Țipala, potopul de foc din 1941-1945 a mistuit 54 de băștinași mobilizați pe front. Teribilă a fost și foametea din 1946-1947. Apoi au urmat deportările staliniste, din comuna Țipala au fost mânați la pierzanie siberiană 47 dintre cei mai destoinici gospodari. Colhozul „Steagul leninist”, organizat de comisarii roșii, cu timpul a dat faliment. În prezent populația de aici muncește în cheia economiei de piața. Țipala, înfrățita cu din județul Iași si comuna Virteșcoiu din județul Vrancea România, face schimb de experiență
Țipala, Ialoveni () [Corola-website/Science/305186_a_306515]
-
3 învățători: Dl. Dodon, Bunescu Eugenia, Bilencu A. Satul a fost martor ocular al celui de-al doilea război mondial. Numele a 35 de localnici sunt înscrise pe placa comemorativă de la monumentul din centrul satului. Răsculăcirea, deportarea celor mai buni gospodari și-au lăsat și ele amprentele dureroase în inimile locuitorilor din sat. Colectivizarea a fost încă o pagină neagră din letopisețul satului. În prezent principala noastră bogăție - pământul este proprietatea sătenilor, care îl lucrează în mod individual. În sat lipsește
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
Una din ele spune că în vremuri îndepărtate, când pământurile moldovenești erau ocupate de hoardele tătărești, acest ținut era împânzit de păduri. Adesea oamenii căutând să se apere de cotropitorii străini, își părăseau vatra și luau calea codrului. Odată un gospodar hotărî să nu se mai întoarcă în cătunul pârjolit și pustiit, ci să-și facă o nouă casă cu barda pe care o avea la îndemână - întrebuințată la cioplitul lemnului, dar și ca armă de luptă. Era meșter iscusit acest
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
înregistra aici 219 case și o populație de 969 de suflete, o moară de aburi și o alta de vânt, o școală primară, două cârciumi, primărie, post de jandarmi. În 1933 Cazangicul avea deja un număr de 1137 locuitori. Printre gospodarii de frunte ai satului erau Gheorghe Vineș (150 ha de pământ arabil și 3 ha de vie), Dumitru Butuc (106 ha), Grigore Novițchi (86 ha), Chiril Inculeț (70 ha). Numărul de locuitori ai satului ajunge în 1940 în ajunul ocupației
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
armaș , o parte din satul Rublenitul (Rublenita) ținutul Soroca. La 26 martie 1742 , un șir de moșieri din ținutul Soroca- Ciripcau , Timiliuti, Zgură Peripeceni și Liublenita, sînt stăpînite de banul Aristarho. Recensămîntul din 1772-1773 prezintă: Liublenita stăpîn Constantin Donici- 48 gospodari cu oameni , 3 case puști, oameni liberi - 2 fete bisericești. În 1818 satul Liublenita s-a pomenit în județul Iași și s-a aflat în cadru lui pîn în decembrie 1835, cînd a fost format județul Soroca .La 22 iulie
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
1953,sentința cumutata ulterior cu 25 de ani de detenție într-un lagăr de corecție prin munca. În urmă privatizări pămîntului , 1006 persoane au fost împroprietărite cu cîte 1,23 ha. În present activează SRL “Tehrubor”, director Genadie Munteanu , 81 gospodari țărănești. În 1992 la Nistru ,pentru independență și integritate au luptat: Eftodie Vasile, Bița Andrei, Bița Serghei, Botoroga Petru, Botoroga Valeriu, Chirosca Ion, Chirosca Tudor, Corcimari Eugen, Cotaga Vasile, Lesan Vladimir, Martin Ion, Plitoc Mihail.
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
număr cât și calitate, se află la un nivel mediu de dezvoltare. Accesul în comunitate la serviciile de infrastructură se prezintă astfel: Apă potabilă - 19,6%, aprovizionare cu gaze naturale - 44,7%, telefonie fixă - 71,6%. Sistemul de canalizare prin gospodarii lipsește. Localitatea dispune de 3 unități de transport, zilnic aceste unități efectuează 5 rute la: Ștefan Vodă, Bender și Chișinău. Rețeaua drumurilor constituie 33 km de destinație locală, dintre care 2,5 km sunt cu îmbrăcăminte rigidă. Printre problemele cu
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
o cooperativă de consum, patru mori de apă, o oloiniță, o scărmănătoare și cinci cîrciume. A fost deschisă școala primară. Reanexarea Basarabiei de către URSS la 28 iunie 1940 a oprit ritmul de dezvoltare a localității, unele din cauze fiind retragerea gospodarilor în România, exilarea în Siberia și colectivizarea forțată. ActivitățiLe meșteșugărești au fost stopate, au dispărut morile, oloinița, scărmănătoarea. A fost formată gospodăria colectivă - colhozul, care a schimbat mai multe denumiri, ultima fiind „28 iunie”. În timpul celui de-al doilea război
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
intens la revistele "Iconar" (directori Mircea Streinul și Liviu Russu), "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), "Răboj", "Bună Vestire" (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu), "Glasul Bucovinei", "Convorbiri literare" de sub conducerea lui I.I. Torouțiu (1888-1953), "Gazeta Gospodarilor" (editori George Drumur și C. Topa, Cernăuți), "Cuvântul" (1940-41, Dir. P.P. Panaitescu). După lovitura lui Antonescu împotriva Mișcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, devenit indezirabil în țară, se refugiază în exil, unde a cunoscut mai multe stațiuni de popas: Polonia
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
lor făceau carte în satele Burlănești și Viișoara. Reforma agrară înfăptuită de Instituția "Casa Noastră" i-a împroprietărit și pe cei cu puțin pământ din s. Buzdugeni, repartizându-le 238 ha. N-a fost prea mult acest pământ, dar un gospodar bun poate să-și asig¬ure familia cu mămăligă, cartofi, legume cu un singur hectar de pământ. De aceea buzdugenenii i-au purtat recunoștință pentru această înavuțire pământeanului lor, Ion Buzdugan, care a luptat cu înflăcărare pentru unirea Basarabiei cu
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
cu sistem de familie. Într-așa mod povestește legenda, că ar fi apărut localitatea Jorile. Legenda povestește că primul localnic, care și-a întemeiat familia pe malul rîului Tiras (actual Nistru) a fost unul pe numele de familie Jora. Acest gospodar avut (boier numit) deținea toate pămînturile din dreapta chiar și din partea stîngă a Nistrului. Se spune că acest boier avea 3 feciori, cînd au crescut feciorii mari, el le-a dăruit fiecăruia din pămînturile ce le deținea: celui mai mare i-
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
le deținea: celui mai mare i-a dat partea de sus a pămîntului, celui mijlociu i-a dăruit pămînturile din mijlocul gospodăriei, iar celui mai mic i-a lăsat partea de jos a localității. Fiecare din fii lui au devenit gospodari, au format fiecare familii, copiii lor la fel, astfel au apărut aceste 3 sate Jora de Sus, Jora de Mijloc, Jora de Jos. Conform datelor Recensământului Național din 2004, în Jora de Sus trăiesc 903 locuitori (442 bărbați, 461 femei
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
Garber, Ițîc, Rozemblium, Avrum. La fel datele statistice spun că în 1932 în sat era o grupă comsomolistă în ilegalitate. În 1940 Alcedarul este părăsit de trupele românești în rezultat este instaurată puterea sovietică. Viața părea că se întoarce, dar gospodarii satului nici nu visau la nenorocirile ce-i așteptau. Zile negre și rătăcite prin Siberia rece și înedepărtată. Îi așteptau cerințele represiei... Pe parcursul mai multor secole moldovenii s-au ocupat tradițional cu creșterea vitelor și cultivarea pămîntului. Produsele obținute din
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]