6,255 matches
-
propriile trupe, iar observatorul englez plângea ca un copil. Atunci a văzut pentru prima oară cadavre Îmbrăcate-n fuste albe de balet și Încălțate cu pantofi cu vârful Întors, care aveau În vârf un pompon. Turcii avansau constant și la grămadă și apoi Îi văzu pe bărbații ăia-n fustă luând-o la fugă și ofițerii trăgând În ei, dar apoi luând-o și ei la fugă, și a figit și el cu observatorul britanic, și alergară până Începură să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și el cu observatorul britanic, și alergară până Începură să-l doară plămânii și simți În gură un gust de cocleală, și s-au oprit În spatele unor stânci, iar de acolo Îi văzură pe turci care Înaintau tot așa, la grămadă. Mai târziu avea să vadă lucruri pe care nu și le imaginase vreodată; și mai târziu, avea să vadă lucruri Încă și mai rele. Așa că atunci când s-a Întors la Paris nu putea vorbi despre ele și nu suporta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Neagră și erau două drumuri pe care puteai ajunge la el. Unul Începea În Triberg și continua pe vale În jos, pe lângă șosea, În umbra copacilor, și apoi urcai un drum lateral care se cățăra printre dealuri, trecând pe lângă o grămadă de ferme mici și pe lângă casele mari Schwarzwald și apoi ajungeai la râu. Aici Începeam să pescuim. Celălt urca drept până unde Începea pădurea, și apoi peste dealuri, printre pădurile de pini, până ieșea la marginea unei pajiști, și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu apa limpede și repede curgând În șanțurile pentru irigații și veredele Întunecat al lucernei? Poteca urca printre dealuri și, vara, vitele erau sperioase ca niște căprioare. Și toamna, când le aduceau Înapoi la vale, mugetele și zgomotul continuau, și grămada aceea de trupuri se mișca Încet ridicând praful. Și cum se vedeau crestele profilate În lumina Înserării și felul În care luna Își arunca strălucirea asupra văii spre care coborau ei călare. Acum Își amintea cum cobora prin pădure, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nou, și greutatea i se duse de pe piept. Acum era dimineață, era dimineață de ceva vreme, și auzi avionul. La Început se vedea ceva micuț care făcu un cerc larg și băieții fugiră să aprindă focurile, turnând gaz, și făcură grămezi de iarbă ca niște movilițe la fiecare capăt al terenului neted, iar vântul de dimineață le spulberă spre tabără; avionul mai făcu două cercuri mai joase, apoi plană, potrivindu-și unghiul, și ateriză ușor; și uite-l pe Compton venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tatăl său Își freacă mâinile cu săpunul. În timp ce se spăla Îndelung și cu atenție, tatăl vorbea: — Vezi tu, Nick, copiii se nasc de obicei cu capul Înainte, dar uneori nu se-ntâmplă așa. Când nu e așa, se creează o grămadă de probleme pentru toată lumea. S-ar putea să fie nevoie s-o operez pe femeia asta. O să aflăm imediat. Când i se păru că s-a spălat destul de bine, intră-n Încăpere și se apucă de treabă. Dai tu pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
forestier. Nu scăpa nimeni de zgomotul fierăstraielor mari de la fabrica de cherestea de pe malul lacului. Și deodată, buștenii din care se făcea cheresteaua se terminară. Goeletele care transportau cheresteaua intrară Într-o zi În golf și Încărcară tot bracul adunat grămadă În curtea fabricii. Stivele de cherestea fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le transportară la bordul uneia dintre ambarcațiuni. Goeleta o porni În larg, ducând fierăstraiele mari, platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca și cum ar fi emis o idee demonstrată științific. — Păi, e doctor. Taică-miu-i zugrav. E-o diferență. — Oricum, el pierde, spuse Nick Întristat. Η Nu s-ar zice. Totul se compensează. — Chiar și el zice că a pierdut o grămadă, se confesă Nick. — Ei, nici lu’ tata nu i-a fost ușor, zise Billy. — Da’ totul se compensează, spuse Nick. Rămaseră așa, privind focul și gândindu-se la acest adevăr profund. — Mă duc s-aduc o buturugă din spate, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Atâta timp cât totu’s-a terminat, asta-i tot ce contează, zise Bill. Crede-mă, Wemedge, Începusem să mă-ngrijorez. Ți-ai jucat cărțile cum trebuie, ce mai. Am auzit că maică-sa-i supărată ca dracu’. A zis la o grămadă de lume că erați logodiți. Nu eram logodiți, spuse Nick. — Așa spune toată lumea, că erați. — Și eu ce să fac. Nu eram. Nu vă pregăteați de nuntă? — Ba da. Da’ nu eram logodiți. Păi și care-i diferența? Întrebă Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nimic. Tre’ să-l lovesc când Îl apucă nebunia, ca să-l potolesc. Nick Îl privea În continuare pe bărbatul care zăcea cu ochii Închiși lângă foc. N-aveți de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mototlit. Nu-l mototolesc, zise Krebs. Soră-sa se așezase la masă și se uita la el cum citește. O să jucăm baseball după-amiază la școală. Eu sunt la aruncare. Foarte bine. Cum te mai descurci? Arunc mai bine decât o grămadă de băieți. Le zic la toți că tu m-ai Învățat. Celelalte fete nu-s prea bune. Serios? — Le-am zis că ești gagicul meu. Nu-i așa că ești gagicul meu, Hare? — Clar. — Și ce, frate-miu nu poa’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
După aceea se hotărâră să meargă-n Dijon, unde se țineau niște cursuri de vară și unde merseseră mulți dintre cei cu care călătoriseră pe vapor. Au descoperit că nu prea aveau ce face În Dijon. Hubert Însă scria o grămadă de poeme și Cornelia i le bătea la mașină. Toate erau foarte lungi. Era foarte sever când venea vorba de greșeli și dacă găsea una, o punea să bată din nou toată pagina. Ea plângea mult și mai Încercară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cea care bătea acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb și avea o cameră separată. Noaptea scria poezie și dimineața părea epuizat. Mai nou, doamna Elliot dormea cu prietena ei În patul maiestuos. Și au plâns Împreună o grămadă. Seara luau cina Împreună, sub un platan din grădină, iar vântul fierbinte de seară bătea și Elliot bea vin alb, doamna Elliot conversa cu prietena și erau toți fericiți nevoie mare. Capitolul 10 Au lovit calul alb peste picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nimeni de mine În Cortina. Mă știu cu ăia de la municipio. Am fost soldat. Toți din orașu’ acesta mă plac. Vând broaște. Și ce dacă-i interzis pescuitul? Nu contează. Chiar deloc. Nici o problemă. Păstrăvi mari, vă zic eu. O grămadă. Coborau dealul spre râu. Orașul rămăsese În spate. Soarele intrase-n nori și ploaia Începuse să picure. Uitați, spuse Peduzzi, arătând spre o fată care stătea În pragul unei case pe lângă care trecură, copila mea. — Copita lui, spuse soția, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani, după care Îi vezi cum mătură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
franțuzește. E o limbă ușoară. Cum am ajuns la Maisons, bătrânul a scris la Milano să-i trimită permisul și până să-i vină a fost foarte Îngrijorat. Stătea toată ziua la Café de Paris cu toată gașca, erau o grămadă de tipi pe care-i știa de când concurase În Paris, Înainte de război, care stăteau În Maisons și aveau tot timpul, pentru că munca la grajduri, În ce-i privește pe jochei, se termină la nouă dimineața. La cinci jumate scot primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
finiș, circarul le spuse grăjdarilor să le dea drumul pe rând, ca să poată galopa spre linia de start, să-i vadă toată lumea. Abia ajunseseră la start, că și bătu gongul și Îi văzui dincolo de peluză, cum pornesc toți deodată la grămadă, de parcă erau niște căluți de jucărie. Îi urmăream cu binoclul și Țarul era mult În spate, ritmul fiind dat de un murg care era În frunte. Goniră prin fața noastră și apoi ocoliră pista; când trecură din nou prin fața noastră, Țarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă. După cursa aia taică-miu avea o grămadă de bani și-ncepuse să dea mai des prin Paris. Dacă erau curse la Tremblay, Îi ruga să ne lase-n oraș la Întoarcerea spre Maisons și stăteam amândoi În față la Café de la Paix privind oamenii care treceau. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i apărând și jacheta neagră era a treia și toți au plutit peste obstacol ca păsările. Apoi dispărură din nou și când apărură coborau dealul În galop și alergau cu toții repede și lejer și săreau peste gard fără probleme, la grămadă, depărtându-se de noi tot așa, În pâlc. Părea că ai putea să mergi pe spatele lor, atât de compact era grupul și așa de lin alergau. Apoi se arcuiră deaupra dublei Bullfinch și careva căzu. Nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
careva căzu. Nu mi-am dat seama care era, dar calul se ridică repede și galopă singur, iar ceilalți, strânși În continuare În pluton, luară rapid turnanta mare de stânga și intrară-n linie dreaptă. Săriră zidul și se-ndreptară grămadă spre șanțul cu apă, care se afla chiar În fața tribunei. Îi văzui venind și strigai la bătrân când trecu prin fața mea; era În fața celorlalți cu o lungime și părea că se va detașa; era ușor ca o maimuțică, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se afla chiar În fața tribunei. Îi văzui venind și strigai la bătrân când trecu prin fața mea; era În fața celorlalți cu o lungime și părea că se va detașa; era ușor ca o maimuțică, și se-ndreptau spre șanț. Săriră la grămadă peste tufișul de dinaintea șanțului, se produse o Învălmășeală și doar doi cai ieșiră din ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de cafea. Fusese o experiență plăcută. Mai fusese și altădată Înfometat, dar niciodată nu reușise să se sature În felul ăsta. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să-și pună cortul cu câteva ore mai devreme. Se găseau o grămadă de locuri bune pentru campat pe râu. Dar ăsta era bun. Nick Îndesă două așchii de pin sub grătar. Focul se Înteți. Uitase să-și aducă apă pentru cafea. Scoase o ploscă de pânză din sac și, trecând peste marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ibricul pentru cafea. Cât se-ncălzea apa-n ibric, luă o sticlă goală și coborî dâmbul spre pajiște. Pajiștea era udă de la rouă și Nick voia să prindă niște cosași pentru momeală Înainte ca soarele să usuce iarba. Găsi o grămadă de cosași buni. Stăteau la rădăcina firelor de iarbă. Unii se agățau de câte-un fir. Erau reci și uzi de rouă și nu puteau sări până nu Încălzea soarele iarba. Nick Îi culese, alegându-i numai pe cei mijlocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ușor plictisit, aplecându-se În față ca să se sprijine de bordura de ciment din dreptul genunchilor, criticul suplinitor de lupte cu tauri al ziarului El Heraldo scrijeli: „Campagnero, Negru, 42, a năvălit cu 90 de mile pe oră și o grămadă de benzină-n rezervor ...“ Sprijinit de barrera, urmărind taurul, Manuel făcu un semn cu mâna și țiganul o luă la fugă, trăgând capa după el. Taurul pivotă din galopul dezlanțuit și, apelcându-și capul și ridicându-și coada, a atacat capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]