4,781 matches
-
Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului, București, 1915, 183-189; Ion Buzdugan, Cântece din Basarabia, I, Chișinău, 1921, 180-186, II, Craiova, 1928, 132-133; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, îngr. Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968, 15-22; Tache Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925, 87-89, 106; Gh. Cardaș, Cântece poporane moldovenești, Arad, 1926, 116-119; Dumitru Furtună, Izvodiri din bătrâni, îngr. și pref. Gheorghe Macarie, București, 1973, 314-317, 322-324; Gruia Viteazul și tatăl său Novac, Gherla, 1928; C. Sandu Timoc
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
și a literaturii române). Culegerea 100 istorioare morale pentru tinerime (1892), prelucrări din limba germană, iscălite Un prietin al copiilor, o ediție, „pe înțeles întocmită”, din Țiganiada lui I. Budai-Deleanu (1900) ori Din cele trecute vremi... (1912), „însemnări despre începuturile graiului, culturii și literaturii neamului românesc”, servesc același domeniu. SCRIERI: 100 istorioare morale pentru tinerime, Brașov, 1892; De toate, Brașov, 1897; Istoria literaturei române, Brașov, 1900; Clipe de repaus, I-II, Brașov, 1901-1903; În sat la Tânguiești, Sibiu, 1912; Din cele
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești din graiul locului, relatări rapide, modulate, ale unor aparent aceleași întâmplări, aceste micronuvele relevă adevărata înzestrare a scriitoarei. Poemul dramatic (în proză) Legenda, o alegorie cu tablouri vivante, unde personajele sunt Viața, Legenda, Cântul, Mitul, Cicoarea, Fluturele, figuri ale mitologiei grecești, ambiționează
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
mine, beat, și m-a rugat să-i mulțumesc ghidului local pentru modul în care a fost organizată ziua respectivă. Terapeutul - Ce ați simțit în acel moment? Xavier - Eram nervos, îl detestam. In același timp, eram abătut. Am rămas fără grai. I-am spus simplu: „Da, sigur!”. Terapeutul - Puteți să închideți ochii, să reluați filmul evenimentului și să mi-l povestiți la prezent, cu detalii despre ceea ce vedeți și ceea ce auziți, ceea ce simțiți, ceea ce spuneți? Pacientul povestește evenimentul și ajunge la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de suflet” al vorbelor, poetul nu își poate găsi un rost în ordinea practică a lumii (Pe lumea-n treacăt), tot ce poate face sunt jocuri de vorbe, adică „mai nimic” (Numai el). În ordine spirituală însă, jocul de vorbe, „graiul nenuntit”, este singurul care poate cuprinde esența lumii (Vorbe din flori). Se ajunge astfel la tema esențială a poeziei lui N. - dorul de veșnicie, „harul nălucit”, „suferința nezăcută”, care îl îndeamnă mereu să caute în lume ceea ce nu pare că
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul gol aud cum tace / Neîncăput de vorbe un Cuvânt. / - Am fost? Mai sunt? Doar El mă știe. Pace! / Aceeași clipă-n cer și pe pământ...”. Chintesența acestei lirici
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
inclus basme fantastice, basme nuvelistice, basme-snoave și snoave, legende, toate culese din județul Olt, numai câteva provenind din comuna Dimitrie Cantemir, județul Vaslui. Înregistrate, cele mai multe, pe bandă de magnetofon, de la „talentați povestitori mai vârstnici”, transcrise cu grijă pentru păstrarea specificului graiului local, selectate după criteriul estetic, textele din colecție propun imaginea unei bogate și originale vetre folclorice. SCRIERI: Satul copilăriei, București, 1983; Satul meu, București, 1984; Făt-Frumos ca Soarele, Craiova, 1987; Cântece de libertate, Craiova, 1994; Epigrame, Craiova, 1995; Îmblânzitorul de
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
de „prea târziu”, își simte „sufletu-n derivă”, aerul se umple de ceață și de păsări care, în loc să zboare, cad de pe ramuri. În acest univers reificat și degradat, „un țipăt de pasăre/ amintește că nimic nu e de înțeles/ nici măcar graiul nevinovat/ al păsărilor”. În creația din anii ’80 a poetei, destinul tragic personal converge cu deriva colectivă, într-o rostire poetică sobră, accentuând dramatismul trăirii. SCRIERI: Lumea care nu moare, București, l970; Sfere muzicale, București, l973; Ora clopot, București, l974
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
și istorice, teologice, sociologice, metafizice - totul într-un symposion destins, în fine, narațiune ca pretext pentru parada lingvistică. Cuvintele, de o mare diversitate ca extracție și culoare, se dau în spectacol, autorul palpând un ambitus lexical enorm: vânjosul și dulcele grai maramureșan și bucovinean lângă hibrizi bizari făcuți din aluviuni slave, maghiare, nemțești, evreiești etc., neaoșisme coexistând cu vorbirea gazdelor, care nu sunt din partea locului (căci „noi vobiăm limbiele toatie, numai franțuzeinește spețial mă abțin”). Și limbajul naratorului se împănează cu
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
informativ, care înregistrează faptul literar, indiferent de proveniența lui” și care va cuprinde „întreaga mișcare literară”. Un gând este totuși limpede exprimat: îndreptățirea la afirmare a cuvântului românesc în Basarabia, necesitatea de a fi curmată aici starea de inferioritate a graiului românesc. Încă înainte de apariția revistei, în „Viața Basarabiei” se afirma că P.b. avea să se bazeze pe scriitori „cu domiciliul la Capșa” și că redactorul venise la Chișinău mânat doar de ambiția de a-și asigura un titlu de
PAGINI BASARABENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
asemenea, o pagină pentru aromâni în ziarul „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), al cărui colaborator permanent a fost. P. debutează în 1935, la numai paisprezece ani, cu versuri în „Lumina”, revista Liceului Comercial din Silistra. Tot atunci publică prima poezie în grai aromân, în revista „Armatolii” din București. Urmărit de neșansă, își vede imprimată o culegere de poeme, Înmuguriri, în 1940, dar, în învălmășeala evacuării Cadrilaterului, volumul se pierde la tipografie. Altă culegere, Doruri zăbrelite, alcătuită în închisoare, nu a ajuns să
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
cruce și alte înrudiri sufletești la români, Bârlad, 1920; Ținutul Hotinului la 1817, Chișinău, 1920; Noaptea Sfântului Andrei, Iași, 1921. Culegeri: Jocuri de copii adunate din satul Țepu (jud. Tecuci), I-II, București, 1906-1907; Cimilituri românești, introd. edit., București, 1908; Graiul vremurilor. Povești, Vălenii de Munte, 1909; Jocuri de copii, Ploiești, 1909; Feți-Frumoși de-odinioară. Povești, București, 1910; Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, adunate din comuna Țepu (jud. Tecuci), București, 1911; ed.
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
Călărași și ca șef de serviciu la Administrația Financiară a Sectorului de Negru din București. În 1937 este deputat de Caliacra, din partea Partidului Totul pentru Țară al mișcării legionare. În Bazargic colaborează la ziarul „Legionarii”, anterior fondase el însuși ziarele „Graiul” (1932), „Bucium” și „Armatolii” (1933), în care îi apără pe românii din Cadrilater. În curând ajunge ideologul și politologul Gărzii de Fier, eminența ei cenușie. În februarie 1939 fuge în Germania, de unde se întoarce în toamna anului 1940, fiind numit
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
în 1908. Este membru corespondent al Academiei Române (1916). Debutează în 1892, cu Cântece de leagăn la macedoromâni, în „Revista nouă” a lui B.P. Hasdeu. Editează revista „Dunărea” (1923) și colaborează la „Analele Academiei Române”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Frățil’ia”, „Grai bun”, „Grai și suflet”, „Jahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache zu Leipzig”, „Peninsula Balcanică”, „Revue historique du sud-est européen”, „Vieața nouă”, „Viața românească”, „Byzantion” ș.a. A mai semnat P.N. Papahagi-Varduna, P.P. Varduna. Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
Este membru corespondent al Academiei Române (1916). Debutează în 1892, cu Cântece de leagăn la macedoromâni, în „Revista nouă” a lui B.P. Hasdeu. Editează revista „Dunărea” (1923) și colaborează la „Analele Academiei Române”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Frățil’ia”, „Grai bun”, „Grai și suflet”, „Jahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache zu Leipzig”, „Peninsula Balcanică”, „Revue historique du sud-est européen”, „Vieața nouă”, „Viața românească”, „Byzantion” ș.a. A mai semnat P.N. Papahagi-Varduna, P.P. Varduna. Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă, care ocupă
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
probleme relative la istoria limbilor romanice în genere, care au întreținut și cimentat și mai mult dragostea pentru folclor.” Cealaltă contribuție de seamă a lui P., Basme aromâne, a surprins „duhul aromânilor” atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate”, culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
Târgu Neamț (1916-1918), trece apoi la Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde parcurge toate treptele până la aceea de profesor (1920-1948). Este doctor în filologie al Universității din București (1925). Debutează în 1914 la revista „Viața studențească”. Colaborează la „Grai și suflet”, „Langue et littérature”, „Vieața nouă”, „Dacia” ș.a. În demersul științific al lui P., reprezentant de seamă al școlii lui Ovid Densusianu, se îmbină cercetarea etnolingvistică și cea etnofolclorică, trăsătură caracterizantă ce se vădește în mai toate contribuțiile sale
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
ș.a. În demersul științific al lui P., reprezentant de seamă al școlii lui Ovid Densusianu, se îmbină cercetarea etnolingvistică și cea etnofolclorică, trăsătură caracterizantă ce se vădește în mai toate contribuțiile sale și îndeosebi în Cercetări în Munții Apuseni și Graiul și folclorul Maramureșului, ambele apărute în 1925. Dacă rezultatele celei dintâi lucrări nu sunt pe deplin concludente, autorul susținând că în spațiul examinat nu există doine, bocete, colinde, balade, basme, strigături, ghicitori, tradiții, opinie care avea să fie infirmată de
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Emil Petrovici, Folclor de la moții din Scărișoara (1935), cealaltă investigație, făcută într-un interval mai mare, în 1920-1924, în aproape toate satele maramureșene, pe care le-a străbătut numai pe jos, reușește „să cristalizeze toate trăsăturile fundamentale ale Maramureșului”, adică graiul, folclorul în manifestarea lui artistică, etnografia, starea economică, biserica, ocupațiile, portul și tipul, caracterul locuitorilor, așezările, tradițiile, credințele. Bogatul capitol de texte folclorice (569 de piese) cuprinde doine, strigături, orații de nuntă, bocete, colinde, rugăciuni, balade (categorie poetic-muzicală cu o
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
de nuntă, bocete, colinde, rugăciuni, balade (categorie poetic-muzicală cu o prezență mai slabă în zona maramureșeană), descântece, cimilituri, jocuri de copii, tradiții și legende, datini, superstiții, basme, în fine, muzica unor texte. P. este, totodată, un cercetător de seamă al graiului (Dicționarul dialectului aromân general și etimologic, cu două ediții, 1963, 1974) și al creațiilor populare ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
muzica unor texte. P. este, totodată, un cercetător de seamă al graiului (Dicționarul dialectului aromân general și etimologic, cu două ediții, 1963, 1974) și al creațiilor populare ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât cantitativă cât și calitativă, dintre dacoromâni și aromâni, în sensul că, spre deosebire de cel aromân, folclorul dacoromân e pe cât de fecund și strălucit ca fond și imaginație, pe atât de
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Zicu A. Araia și T. Caciona, N. Batzaria. SCRIERI: Aromânii din punct de vedere istoric, cultural și politic, București, 1915; La românii din Albania, București, 1920; Din folclorul romanic și cel latin, București, 1923; Cercetări în Munții Apuseni, București, 1925; Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925; Creațiunea poetică populară, București, 1926; Etnografie lingvistică română, București, 1926-1927; Macedoromânii sau aromânii, București, 1927; Images d’ethnographie roumaine, I-III, București, 1928-1934; Folclor român comparat, București, 1929; Originea muloviștenilor și gopeșenilor în lumina unor
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
1925; Creațiunea poetică populară, București, 1926; Etnografie lingvistică română, București, 1926-1927; Macedoromânii sau aromânii, București, 1927; Images d’ethnographie roumaine, I-III, București, 1928-1934; Folclor român comparat, București, 1929; Originea muloviștenilor și gopeșenilor în lumina unor texte , București, 1930; Aromânii. Grai, folclor, etnografie, București, 1932; Universitate? Contribuții la istoria cultural-morală a Facultății de Filosofie și Litere din București, București, 1940; Paralele folclorice, București, 1944; ed. București, 1970; Concordances folcloriques et ethnographiques, I-II, București, 1946-1948; Din „Mic dicționar folcloric”. Spicuiri folclorice
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
I, București, 1948; Dicționarul dialectului aromân general și etimologic - Dictionnaire aroumain (mácedo-roumain) général et étymologique, București, 1963; ed. București, 1974; Poezia lirică populară, București, 1967; Mic dicționar folcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1979; Grai, folclor, etnografie, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1981. Antologii: Antologie aromânească, București, 1922; Flori din lirica populară. Doine și strigături, București, 1936. Ediții: Nuși Tulliu, Poezii, București, 1926; Poeții Z. A. Araia și T. Caciona, pref. edit., București, 1932
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
și T. Caciona, pref. edit., București, 1932; N. Batzaria, Anecdote, pref. edit., București, 1935. Repere bibliografice: V. Bogrea, „Din folclorul romanic și cel latin”, DR, 1923; N. Iorga, „Creațiunea poetică populară”. „Cercetări în Munții Apuseni”, RI, 1926, 1-3; N. Iorga, „Graiul și folclorul Maramureșului”, RI, 1926, 7-9; Ovid Densusianu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Grai și suflet”, 1926, 403-405; Ștefan Pașca, „Cercetări în Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile Bogrea, „Graiul și folclorul Maramureșului”, FF
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]