2,620 matches
-
humana - ostrava (cz) 2000 - diplomă de onoare - concursul internațional de ex libris - 125 - m.c.k. - vilnius (lith) 2001 - premiul special al a.r.e.l. - trienala internațională de ex libris - arad (ro) 2002 - premiul al 2 lea - expoziția de gravură constantin găvenea, tulcea (ro) 2006 - premiul selecției - bienala internațională de gravură și desen, r.o.c. - taiwan (china) 2008 - premiul al 2 lea - bienala intercontinentală de grafică mică inter-art, aiud (ro) 2008 - premiul al 2 lea - concursul internațional de ex
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
libris - 125 - m.c.k. - vilnius (lith) 2001 - premiul special al a.r.e.l. - trienala internațională de ex libris - arad (ro) 2002 - premiul al 2 lea - expoziția de gravură constantin găvenea, tulcea (ro) 2006 - premiul selecției - bienala internațională de gravură și desen, r.o.c. - taiwan (china) 2008 - premiul al 2 lea - bienala intercontinentală de grafică mică inter-art, aiud (ro) 2008 - premiul al 2 lea - concursul internațional de ex libris - soncino (i) 2010 - premiul unu - concursul internațional de ex libris
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
desen, r.o.c. - taiwan (china) 2008 - premiul al 2 lea - bienala intercontinentală de grafică mică inter-art, aiud (ro) 2008 - premiul al 2 lea - concursul internațional de ex libris - soncino (i) 2010 - premiul unu - concursul internațional de ex libris și gravură mică - solidarity of nations - gdansk (pl) lucrări în colecții de stat: fondul de grafică modernă - muzeul de artă cluj, (ro) colecția de artă contemporană - muzeul de artă arad (ro) galeria prefecturii din kanagawa - (jp) academia centrală de artă kuala lumpur
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
sunt surprinse uneori în metamorfozarea lor sau într-o halucinantă trecere de la poziția asemănătoare fetusului dintr-o lucrare la precipitarea într-o abisală lume amintind prin mulțimea simbolurilor și cruzimea lor de cea a unui Bosch, ca intr-o captivantă gravură. Cu o linie sintetică, cu o economie de mijloace exemplară, Adrian Sandu realizează ample povești, cu detalii minuțioase topite în spațiul vast și inform de cele mai multe ori, narând cu umor și nu o dată cu ironie amară istoria unei umanități în goană
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
fi expuse într-o clădire special contruită, urmând a fi contemplate în acompaniamentul muzicii și poeziei. Conceptul era des întânlit la romantici, ce năzuiau către o “artă totală”, în care să fuzioneze toate ramurile artei. În 1803 Runge a realizat gravuri pe format mare după desenele pregătitoare pentru aceste tablouri, devenind succese comerciale. A reușit să picteze două versiuni ale Dimineții ( aflate la muzeul Kunsthalle, Hamburg), celelalte netrecând însă de stadiul de desen. “Dimineața” a fost începutul unui nou tip de
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
la Academia Julian, unde îi cunoaște pe Paul Sérusier, pe Maurice Denis și pe Édouard Vuillard. Cu toții sunt entuziasmați de operele lui Gauguin, descoperite înainte de a fi avut contact cu arta impresioniștilor. În același timp, Bonnard este un admirator al gravurilor japoneze, a căror tehnică are o mare influență asupra operelor sale. Pictorul ia parte activă la înființarea și activitatea mișcării "nabis", dar în același timp își arata independența: „Nu aparțin nici unei școli, doresc să creez ceva individual”. Deși foarte rezervat
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
maestrului Camil Ressu, dar este forțată să le întrerupă din cauza cenzurii comuniste.) Prezența distinctă în arta contemporană românească, artist complet care alege ca mijloc de expresie atât mediile tradiționale cât și pe cele noi, Geta Brătescu realizează lucrări de grafică, gravura, desen și colaj textil, tapiserie, obiect, acțiune, fotografie, foto-instalație, film (de animație, 8 mm, video). Accepțiunea suprarealista a obținerii unei spontaneități egale în desen și pictură că în scris este problematică pentru Geta Brătescu, deoarece exigenta «imediateței» este bruiata de
Geta Brătescu () [Corola-website/Science/316730_a_318059]
-
tabloului său "Luminiș în pădurea Fontainebleau, amurg". În 1829, expune la Salon tabloul intitulat "Cetatea Hadleigh", lucrare ce exprimă tristețea resimțită de artist la moartea soției sale. Pentru a pătrunde în cercurile largi ale publicului. Constable decide să-și editeze gravurile într-un volum, întreprindere în care este ajutat de un tânăr pictor, fiindcă mâna dreaptă era chinuită de durei reumatice. Din același motiv, pictează acuarele, mai puțin obositoare. Măestria lui Constable în această tehnică este demonstrată, printre altele, de tabloul
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care le-a folosit în litografii. Prezintă avocați, judecători, scene de teatru și scene care înfățișează străzile Parisului: amatori de gravuri, muzicanți ambulanți, acrobați... La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră - "Ratapoil" (1850). "Ratapoil" simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofițer, pe jumătate polițist, care străbate Franța răspândind ambițiile imperiale
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Cultură Mangalia (1959-1962), este semnat de maestrul Jules Perahim și Mac Constantinescu. Pentru a finaliza mozaicul cu o suprafață de 300 mp, au fost aplicate 3.150.000 de piese ceramice colorate, pătrate, cu latura 2x2 cm. A ilustrat cu gravuri ediția în limba română a cărții Divina Comedie, de Dante Alighieri, tradusă în proză de Alexandru Marcu, apărută la editura Scrisul Românesc din Craiova în 3 etape: "Infernul" (1932), "Purgatoriul" (1933) și "Paradisul" (1934). A mai ilustrat și volumele "Capra
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
parte a vieții. Muzeul este plasat într-una dintre casele cele mai vechi ale cartierului, construită în anul 1887. Gutman a primit multe premii pentru artă și literatură: Creația lui Nahum Gutman este foarte variată (Pesaij în ulei, acuarelă, mozaicuri, gravură, litografie, sculptură ceramică) și este strâns corelată cu Tel Aviv-ul, el și părinții lui fiind unul dintre primii locuitori ai acestui oraș.
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
Yvette Mimieux (Weena), Alan Young (David Filby, prietenul său apropiat - și, în 1917 și 1966, fiul său James Filby), Sebastian Cabot (Dr. Hillyer), Whit Bissell (Walter Kemp) și Doris Lloyd (D-na Watchett, menajera). Călătorul temporal este numit George. Pe gravura de pe mașina construită de el scrie 'Fabricată de H. George Wells', lucru vizibil și ușor de citit oridecâteori panoul care indică data apare în film. Locația nu este detaliată mai exact decât "sudul Angliei", dar se află lângă o cotitură
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
Xilogravura sau xilografia (din = lemn) reprezintă arta de a grava lemnul și rezultatul ei, reprezentat de gravura în lemn. Aceeași denumire desemnează și tehnica de imprimare multiplicată cu matrițe din plăci de lemn moale și dens (păr, merișor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru tipărire, cerneala acoperă zonele rămase în relief, de unde este transpusă pe suportul
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
bogată în realizări artistice. Timp de patru ani (1523 - 1527), Pontormo lucrează la decorarea mănăstirii de călugări carthusieni "Certosa di Firenze din Galluzzo". La cele cinci picturi care reprezintă tema biblică a patimilor Domnului, Pontormo adopta un stil inspirat de gravurile lui Albrecht Dürer. Împrumuta de la marele artist german principalele elemente de compoziție, trăsăturile chipurilor și efectele de lumină. Astfel, pictorul se îndepărtează categoric de tradițiile Școlii florentine, lucru remarcat și de Giorgio Văsari: "...încercând să asigure figurilor sale veridicitatea și
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
Street, clopotul a fost spart în bucăți, topit, și turnat din nou. Cei doi au hotărât că metalul este prea casant, și l-au întărit cu 10% cupru. Clopotul a fost gata în martie 1753, iar Norris a anunțat că gravura (care includea acum și numele turnătorilor și anul) este mai clară decât cea de pe vechiul clopot. Oficialitățile municipale au programat o sărbătoare publică cu hrană și băutură gratuită cu ocazia testării clopotului returnat. Când a fost bătut din nou, el
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
(titlul original în este un roman celebru al scriitorului francez Hector Malot. A fost publicat prima dată în 1878 la editura "Eugène Dentu " din Paris. Ilustrațiile ediției princeps erau gravuri executate de E. Bayard. Autorul cărții, Hector Malot (1830-1907), a scris peste 70 de volume, dar "" este de departe opera lui cea mai cunoscută, fiind de mai multe ori ecranizat. Actualmente editura Hachette deține drepturile asupra acestei ediții. "Singur pe
Singur pe lume () [Corola-website/Science/321580_a_322909]
-
artistică i s-a acordat, în 1951, Premiul de Stat. În anul 2004, Muzeul Național de Artă al României a primit donația Dorio Lazăr, din Germania, care cuprindea 21 de lucrări de pictură românească modernă, 65 de desene și șase gravuri realizate de pictorul Ghelman Lazăr, tatăl donatorului. Lucrări ale sale se regăsesc și în muzee, ca de exemplu: Muzeul de Artă din Drobeta Turnu Severin.
Dorio Lazăr () [Corola-website/Science/321719_a_323048]
-
Participă la "documenta I" (1955), operele lui sunt expuse apoi "postum" la "documenta II" (1959) și "documenta III" în anul 1964 la Kassel. Emil Nolde moare în ziua de 13 aprilie 1956 în Seebüll. În picturile sale - ca și în gravurile colorate și în acuarele - se afirmă un temperament puternic, cu tensiuni spirituale și vitale ce se exaltă până când iau forma unor dramatice confruntări. Culorile, așezate în straturi dense, contrastează violent, prin alăturarea pe suprafețe întunecate, sau prin prezența șocantă a
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
1941 studiază la Pensionul Sfântă Maria de călugărițe de pe Pitar Moș, București.Contiunuă studiile între 1944-1949 la Facultatea de Drept din București. Între 1955-1959 Institutul de Arte Plastice Nicole Grigorescu din București, unde i-a avut profesori pe Simion Iuca , (gravura), George Oprescu, Eugen Schileru, Ionel Jianu, (istoria artei) și Gheorghe Ghițescu, anatomie și antropologie artistică. În 1978 obține Doctoratul în Istoria Artei la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie, specialitatea Istoria artei, coordonator științific,Virgil Vătășianu. Ca artist plastic
Beatrice Bednarik () [Corola-website/Science/315315_a_316644]
-
ca influența statuarei clasice să devină predominantă. Multe dintre operele lui Rosso, Primaticcio și dell'Abbate nu s-au păstrat până astăzi; părți din castel au fost refăcute la date diferite. Picturile grupului au fost reproduse cu ajutorul stampelor, a numeroaselor gravuri, după cum se pare produse inițial chiar la Fontainebleu și abia mai târziu la Paris. Ele au determinat propagarea stilului pe întreg teritoriul Franței și chiar mai departe și au reușit de asemenea să înregistreze imaginea mai multor tablouri care au
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
a fost un lexicograf și un enciclopedist remarcabil. A elaborat o serie de dicționare bilingve, o amplă enciclopedie și un dicționar turcesc. Dicționarul francez-turc a apărut în 1882. Ediția a treia, din 1901, are 2240 de pagini și 3000 de gravuri. Formatul cărții este de 20 pe 13 centimetri. A fost tipărit și un "Petit dictionnaire français-turc" (Mic dicționar francez-turc). Ca și la dicționarul mare, foaia de titlu este bilingvă. În turcă, numele autorului este Ș.Sami. În franceză însă numele
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
întâi al Academiei de Pictură și Sculptură din Paris, dar - din motive necunoscute - nu primește bursa care li se oferea în general laureaților pentru continuarea studiilor la Roma. În următorii cinci ani va lucra pentru diverși clienți, executând desene și gravuri după operele marilor maeștri. Printre altele realizează un număr de 119 "acquaforte" după lucrările lui Antoine Watteau. Această experiență va marca dezvoltarea propriului stil artistic. În primăvara anului 1728, Boucher pleacă în Italia. La Roma lucrează în cadrul Academiei Franceze, al
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
propriului stil artistic. În primăvara anului 1728, Boucher pleacă în Italia. La Roma lucrează în cadrul Academiei Franceze, al cărei director este pictorul Nicolas Vleughels. La începutul anului 1731 se află din nou în capitala Franței și se consacră mai ales gravurii și desenului. În anul 1735 execută desene pentru un număr de treizeci și trei de gravuri menite să ilustreze o nouă ediție a operelor lui Molière. La solicitarea avocatului Derbais, realizează câteva compoziții de format mare, printre care primul său tablou cu
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
în cadrul Academiei Franceze, al cărei director este pictorul Nicolas Vleughels. La începutul anului 1731 se află din nou în capitala Franței și se consacră mai ales gravurii și desenului. În anul 1735 execută desene pentru un număr de treizeci și trei de gravuri menite să ilustreze o nouă ediție a operelor lui Molière. La solicitarea avocatului Derbais, realizează câteva compoziții de format mare, printre care primul său tablou cu semnătură - "Venus și Vulcan". La 21 aprilie 1733 se căsătorește cu Marie-Jeanne Buseau, cu
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
pictură ""en camaïeu"" (pictură monocromatică imitând basorelieful), care să înfățișeze cele patru Virtuți, pentru plafonul camerei reginei Maria Leszczynska din palatul de la Versailles. Își expune în mod regulat lucrările la expozițiile anuale de la Salonul Parizian, prezentându-și și desenele și gravurile, fapt care va contribui la creșterea prestigiului acestor genuri artistice. În anii 1738-1739, împreună cu alți pictori, precum Carle Vanloo (1705-1765), Charles Natoire (1700-1777), Jean Restout (1692-1768) și Pierre-Charles Trémolière (1703-1739), participă la lucrările de decorare a palatului prințului de Soubise
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]