2,681 matches
-
stânci, dar eu nu vedeam nimic din toate astea. Ochii mei stăteau de obicei pironiți asupra fluviului însuși, mă uitam fix la apă și-mi treceam mâna prin întunericul ei care se făcea, pe rând, când maro, când negru, când gri și o dată, când am trecut pe lângă o tăbăcărie, culoarea sângelui. În acea noapte, m-am trezit cu o gheară în gât, înecată în sânge, strigându-l pe Shalem, strigând după ajutor, după mama, într-un coșmar care avea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Henry James de treizeci și cinci de ani, sosește conform Înțelegerii, puțin după ora zece dimineața. — La mulți ani, Kidd, spune el În timp ce ea Îi ia pălăria și mănușile În hol, ajutându-l să Își scoată paltonul gri. Costumul Îi este gri, În ton cu părul grizonant și cu mustața pe oală, Încărunțită. Dacă nu ar fi ochii de un albastru strălucitor, din spatele ochelarilor cu rame metalice, ar putea fi Întruchiparea ceței ridicate de pe râu, afară. — Mulțumesc, domnule. Și la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
armonie este turnul în care individul simte. Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în când inele negre de logodnă ca ale lui Saturn, bijuteria noastră. Și luna era aproape de strada luminată și copacii înverziți. Munții crestați și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici și mulți; unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ale lui Saturn, bijuteria noastră. Și luna era aproape de strada luminată și copacii înverziți. Munții crestați și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici și mulți; unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi prânzul de afaceri și ne putem înviora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de neuitat. Pe Bulevardul Independenței, pornind din Târgul Cucului sunt magazine luminate noaptea ca stelele de pe cer, și mașinile dau suflet străzii. Pe partea dreaptă blocuri compacte, înalte și solide protejează. Pe cea stângă un șir de blocuri turn cu gri și grena, printre care se află copacii înverziți, conferă suplețe și delicatețe. La Flacăra (în fața Facultății de medicină) blocurile devin iarăși moderne, sunt o pată de lumină. Prefectura e un adevărat castel. Bulevardul Copou, cu masivele Casa Universitarilor și Universitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în vârstă decât eram iar decența și bunul simț îmi facilitau intrarea pe sub pielea persoanelor serioase. Din tot acest timp cât am fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-o piață. Ajunsă sub un acoperiș, îmi scosei impermeabilul și încercai să mă încălzesc. Atunci o bătrânică intră în vorbă cu mine. Realizând că e cu mintea rătăcită am dus-o la un azil, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
luat și colivia de aur cu mine). Nemuritorul Orașul este gri în această zi. Străzile sumbre dispar în speranțele morții. Poveștile șterg dragostea și războiul. Moartea acoperă norii deșerți. Seara luminată lucește în jurul dragostei. Totul e bântuit de întunecimea clară gri, ca o ploaie purificatoare. Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în picioare stă el. Eternitate, dragoste de viață. Puterea e eternitate și nemurire. Dreptul de a alege. Ce are el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
you be so kind to take this spider off me, please? Să înțelegi toate culturile, să cunoști trecutul și prezentul și să te cunoști pe tine. Apoi să te uiți înapoi, să vezi simbolurile ca stele colorate pe un cer gri și să zâmbești : acum știi. Numai când privim înapoi înțelegem cât de mult greșim. Iar când greșim în continuare, fără însă a ști unde, atunci suntem prinși în trecut, sau cel puțin nu putem trăi prezentul. În natură toate vietățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej și cărămiziu. De jos, oamenii de treabă chiuiau, căutând probabil să-l avertizeze cu privire la harta curenților ascendenți (pe care el însuși, cu pielița sa subțire, îi palpa, săltîndu-se cu toracele asupra lifturilor lor de aer, troncănind și, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără să fim afectați de Dimensiuni. Virgil Jones căpătase el însuși o altă dimensiune. Era ager și autoritar. Vultur-în-Zbor se apucă să modeleze substanța din care era făcută mintea lui. Pasajul - sau tunelul - căpăta formă în jurul lor. Era de un gri închis, inundat de o lumină galben murdară. Cu emoție crescândă, Vultur-în-Zbor își dădu seama că modela un fel de copie aproximativă a tunelului roșu prin care fugise Prepelicarul când pe el îl cuprinsese febra. Puterea începea să-i revină, inundându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dacă poți să judeci după aparențe, zise Vultur-în-Zbor, aplecându-se deasupra brațului întins, în seara aceasta sunt de două ori norocos. Irina Cerkasova râse binedispusă, dar ochii săi, pe măsură ce prindeau și susțineau privirea lui Vultur-în-Zbor, îl și examinau, misterioși și gri, purtând probabil în ei pâlpâirea unei promisiuni. Elfridei îi spuse: — Două sfinte, draga mea. Două sfinte laolaltă. Câte n-am putea realiza noi? Ochii ei continuau să-l amețească pe Vultur-în-Zbor. Erau ochi care-și cunoșteau puterea. O ușoară încruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvintele respectuoase și gesturile condescendente ale lui Cerkasov, ca și când Gribb ar fi fost o personalitate și ar fi trebuit ținut pe un soclu - dar, totodată, la distanță. Uită de gândul lui atunci când Irina se aplecă înspre el, cu ochii ei gri mai luminoși ca niciodată. Ceva de băut, domnule Vultur, i se adresă ea și îi înmână un pahar cu vin, dar abia după ce-l ținu un moment în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și satisfăcut de demonstrația sa. Vultur-în-Zbor hotărî să nu mai insiste. Gribb nu era omul cu care să poți discuta. Elfrida păru să-i accepte și ea raționamentul, dar probabil că era un pic descumpănită. Irina își lansă privirea ei gri către Vultur-în-Zbor și spuse: — Scuzați-mă cu toții. Mă duc o clipă în grădină. Azi după-amiază am uitat acolo ceva la care nu vreau să ajungă ceața și roua. Apoi plecă. Peste o clipă, Vultur-în-Zbor ceru să fie îndrumat către toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene, începu iarăși ea, sfredelindu-l cu ochii ei gri. Atinge-mi pântecul, îi porunci apoi și când el ezită, îi luă nervoasă mâna și i-o așeză pe stomac. Simți ceva? îl întrebă. Nu, zise el. Un stomac. Păi, atunci pipăie-mi sânii, se enervă ea. El clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Virgil. Poate că acceptarea venise din partea lui Cerkasov, dar atracția și primele mreje în care îl prinsese K veneau de la aceste două femei care se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Privirea cea verde și privirea cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
soare a Elfridei așezată lângă cea a Irinei, închisă și inutilă în umbra liniștitoare a copacului. Elfrida zâmbind cu o plăcere copilărească nevinovată, Vultur-în-Zbor zâmbind cu jumătate de gură, ca să-i țină companie, Irina fără nici un zâmbet, cu ochii ei gri în dosul pleoapelor închise, la jumătatea drumului dintre vis și realitate. Leagănul balansându-se regește, cu mișcări domoale, asemenea copacului. Nici măcar în grădina Cerkasovilor nu se afla vreun copac pe măsura frasinului și nici un leagăn care să se compare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
devreme, iar înainte de sosirea contesei într-o vizită surpriză, la micul dejun, stătuseră de vorbă vreme îndelungată. Vultur-în-Zbor descoperise că dacă te uiți în ochii aceia verzi, însemna că erai de acord cu gândurile ascunse în spatele lor, așa cum ochii cei gri ai Irinei Cerkasova îl puteau hipnotiza după bunul lor plac. Vorbind cu Elfrida, descoperise că era dornic să dea deoparte toate neliniștile și toate îndoielile nopții trecute și să-și recapete curajul de a crede cu tărie că orașul K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
schimbarea garderobei, iar pentru asta trebuia să meargă la cumpărături, să iasă din casă, ceea ce nu prea-i era pe plac. Nu era nimeni dispus să facă în cumpărăturile în locul ei? Toate hainele îi erau în nuanțe de negru și gri. Voia mai multă culoare, mai multă veselie în dulapurile care pur și simplu o deprimau numai când le deschidea. Își termină de băut cafeaua făcând un tur imaginar al magazinelor unde ar fi putut găsi ceea ce-și dorea, se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai dorească să afle cine e? Karina se rătăcea din ce în ce mai mult în labirintul întrebărilor. Putea doar intui, putea presupune, presupuneri care la fel de bine puteau fi greșite. Se ridică din fotoliu îndreptându-se spre fereastră. Perdeaua de mătase în tonuri de gri o ținu la distanță. Totul în jurul ei avea culoarea aceea. Viața ei era lipsită de culoare. Pe unde rătăcea soarele de întârzia să-i ofere din culoarea lui veselă, din lumina lui? Se ascundea după norii cenușii ca după perdele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dreptate. Deși erau multe care nu-i plăceau la ea, în care nu se regăsea, nu schimba nimic. Un mic pas făcuse totuși, începuse cu perdeaua și o nouă colecție de haine care aveau menirea de a mai colora puțin griul în care trăia. Își aduse aminte de imaginea din oglindă de dinainte să iasă din casă. Nu fusese încântată de ce văzuse, dar nici nu schimbase hainele cu unele mai vesele. Știa că poate să se ridice din starea de depresie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
propria casă. De parcă ar fi avut puterea să-l evacueze. Iarăși ajunsese la ce stătea în puterea ei și ce nu. Lăsă atât plicul cât și scrisoarea să-i cadă din mână, acolo, pe hol, lângă pantofii negri cu imprimeu gri care nu erau așezați la locul lor. Nici măcar nu se sinchisea să-i aranjeze, ea care avea o ordine precisă a tuturor lucrurilor din casă. Se îndreptă spre baie. Oglinda îi arătă o imagine obscură care o sperie pe moment
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vedea cum îți stă cu ele.” Era iarăși atrasă de locul în care mai rămăseseră câteva obiecte vestimentare din categoria „Așa nu!” de care se despărțise atât de greu. Îndrăzni să ia un sacou negru, scurt, cu revere în dungi gri care îi plăcuse atât de mult când îl văzuse expus pe un manechin în vitrina unui magazin. Îl cumpărase, dar nu-l purtase niciodată până în acel moment, nu avusese ocazia. Atunci era cea mai potrivită ocazie. „- Și unde mai e
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ștrengărește, ducându-și un picior Înainte și Înclinându-și fruntea peste care Îi atârnau firele de păr. Publicul izbucni Întrun vacarm de aplauze. Câțiva copii se ridicară În picioare și Începură să strige numele păpușii lor iubite, din doua silabe: Gri mmi... Gri-mmi... Gri-mmi... Păpușa se aplecă și culese, Într-un joc de mim, interpretat cu aleasă trăire, o floare imaginară, pe care o atinse cu delicatețe de obraz și, sărutândo, o aruncă spre public. Culese o alta și, după lungi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ea nu le-a avut. Dar nu le poate spune asta bărbaților din sala de judecată. Ce știu ei despre cum e să te duci În prima zi de școală la gimnaziu Îmbrăcată Într-un pulover de altă nuanță de gri decât restul, pentru că mama ta l-a cumpărat pe al tău din magazinul Oxfam În timp ce toți ceilalți din clasă preferaseră noua nuanță gri metalizat marca Wyatt&Moore? Nimic. Știe că ei nu știu nimic despre cum e să n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]