3,185 matches
-
venoase centrale, vena subclaviculară fiind sediul preferat. Sediul femural este de evitat pentru inserție. Riscul de infecție este semnificativ mai mare la cateterele venoase centrale în comparație cu cateterele periferice. Menținerea precauțiilor aseptice maximale pentru inserția de catetere venoase centrale (bonetă, mască, halate, mănuși sterile, izolări sterile de mari dimensiuni) reduc substanțial infecțiile de cateter în comparație cu precauțiile standard (mănuși sterile, izolări mici). - Suprimarea cateterelor venoase centrale imediat ce nu mai sunt esențiale sau strict necesare. Echipa de terapie intensivă analizează zilnic sistematic cateterele sau
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
Elena SAULEA (coordonator), Alexa VISARION sau destinul vocației Bogdan ULMU, Pagini dintr-o istorie subiectiv-anecdotică a teatrului românesc 1 Movile de pietre, adunate în cinstea duhurilor locului sau a sufletelor celor morți. Trecătorii adaugă o pietricică sau aduc ofrande. 2 Halate de mătase foarte viu colorate, legate cu un brîu de culoare contrastantă. Costum permanent al Mongolilor de ambe sexe. 3 Băutura tradițională a Mongolilor: lapte de iapă, fermentat. La alte popoare, se numește "kumîz". 4 Băutură alcoolică mongolă. 5 Lupte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
până la etajul trei. Fără a ezita câtuși de puțin, ca și cum presimțea că urmează ceva confidențial, Lăură pași în apartamentul modest unde îi atrase imediat atenția un pian elegant, cu decorațiuni din argint. O întâmpină un barbat destul de înalt într-un halat de matase albastru, trecut de vreo patruzeci și cinci de ani, cu un ușor început de calviție. Purta niște ochelari negri cu rame groase, gen Mihai Pacepa, cu care chiar semăna puțin. Lăură îl salută respectuos cu un “Să trăiți
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fină, executate minuțios de mână ei talentata. După câteva ore bune, a sosit și el. Sunetul obsedant al unei melodii arabe de la un difuzor din turnul de vis-a-vis răzbătea printre jaluzele. A sărutat-o pasional, și-a pus imediat un halat, apoi a intrat la duș. Venea direct din sala de operații și simțea nevoia imperioasa de a fi dezinfectat, purificat, parfumat... Apoi s-a dus direct în pat, invitând-o cu insistența din priviri să se dezbrace. Ziua petrecută împreună
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din Iran una din vedetele politicii și diplomației mondiale. Imaginea noastră, a europenilor inclusiv a românilor asupra Iranului este cea a unei țări conduse tiranic de islamiști fanatici, de acei oameni cu turban, barbă și îmbrăcați cu un fel de halat ce amintește de vremea fanarioților din Principatele Române. Fără îndoială că această imagine este, într-o anumită măsură, simplistă, dar ea se bazează, totuși, pe o realitate istorică și socială de necontestat. Până în 1979, Iranul mergea, clar, pe linia modernizării
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
soții Maria Sklodowska Curie și Pierre Curie, Antoine Henri Becquerel). Becquerel a și suferit până la sfârșitul vieții de leziuni cutanate incurabile, deoarece, necunoscând inițial nocivitatea iradierii, manipula materialele radioactive fără nici o măsură de protecție personală (uneori le purta în buzunarul halatului). În 1906, J. Bergonié și L. Tribondeau au postulat legea (care le poartă numele) referitoare la radiosensibilitatea celulelor care proliferează și care conferă raționalitate utilizării radiației în terapia oncologică: „razele X sunt mai eficiente asupra celulelor cu activitatea reproductivă cea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
să se repare liftul (de asta se ocupă doctorul Sinus), se așază pe o banchetă sprijinindu-se de perete. Timpul trece. Georges întârzie. Liftul reparat urcă și coboară fără încetare. O ușă se deschide și apare o tânără femeie în halat alb: "Așteptarea o să dureze, liftul oprește la etajul ăsta cu o probabilitate de 1 la 27. Veniți să vă odihniți alături." Ea preferă să aștepte. Dar tușește. Tânăra femeie deghizată în infirmieră o ia pe după umeri și o duce în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se aduce prânzul. Icre negre și pâine de secară. Refuză să mănânce, vrea să crape. Surprinsă, tânăra infirmieră ia înapoi platoul: "În cazul ăsta, o să vă păstrăm icrele la congelator. O să le cereți când o să vă fie foame." Cléa, în halat alb, își face o scurtă apariție ca să înlocuiască punga de perfuzie golită. Uită-te la ea, acum e infirmieră! Se prefac amândouă că nu se cunosc. După Cléa, vine în vizită doctorul Pacienza. Ce onoare! E un chinez lung cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Adam. De data asta, el nu-și întinde arătătorul și contactul nu se mai restabilește. O sufocă neliniștea. Ține-mă de mână! Ține-mă de mână! El tot nu răspunde. Dar dacă îi este rău și nu poate să sune? Halate albe mișună în toate direcțiile, nimeni nu-i bagă în seamă. Trebuie să i se dea ajutor, doar suntem într-un spital aici! Niciun răspuns. Negru. Un negru mai negru decât negrul. Ora la care bolnavii se trezesc gemând, după ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dezlege un braț. Poate acum să se întoarcă puțin în pat, de pe o parte pe alta. Își suflă nasul și scuipă cu satisfacție în batistă. Ca să nu trezească bănuieli, ține legătura strânsă peste încheietură și, de cum apare la orizont un halat, ia poziția reglementară. Are o noapte bună, dar scurtă. Dis-de-dimineață, din nou tot tacâmul! Temperatura. Adoarme la loc. I se pune brasarda: tensiunea. Adoarme iar. I se dă un săpun: toaleta de dimineață. Of, ăsta nu e un loc unde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
peste stuf și peste salcâmi. Ploua să facă totul să putrezească, frunzele moarte, hainele îngreuiate de absorbția apei și creierele. Locotenentul se întorcea călare, cu fața pe jumătate ascunsă sub glugă. Înaintea porții mari a vilei, văzu doi brancardieri, cu halatele trase peste hainele groase. Coborau în curte câteva mobile mici, îngrămădite într-o căruță trasă de un catâr. Madam Segal și Motea, în capul scării, se priveau uluite. Locotenentul puse piciorul jos: "Dar ce se întâmplă, Motea?" Bătrânica își descoperi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în spațiu, simțul distanței. "Ehh", face el, și acest sunet abia articulat provoacă rumoare în asistență: "Vorbește! Vorbește!" Își deschide ochii, ostenit de lunga călătorie: da, vorbesc, și ce-i cu asta? Când își deschide iar ochii, un roșcovan în halat alb, cu stetoscopul de gât, e așezat lângă el și îi pipăie pulsul. Temperatură, tensiune, reflexe, poziție șezând, poziție ridicat: totul e normal. Sau aproape. Un cucui la ceafă, desigur, dar nimic grav, nu e nevoie nici măcar de plasture. Își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Americii din filmul Truth or Dare. Interpretarea cîntecului "Material Girl" din turneul "Blonde Ambition", de exemplu, este pur și simplu ironie; Madona, împreună cu alte două interprete, apar șezînd pe o platformă înălțată deasupra publicului, cu bigudiuri în păr și în halate de baie, cîntînd cu accente false, în falsetto și cu voci stridente. Imaginea prezintă chinurile și activitățile ridicole ale femeilor pentru a fi "frumoase" și ironizează idealul de "fată materialistă" (pe de altă parte, însă, Madona însăși este exemplul extrem
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
două cântece: unul pus pe oarecare versuri umoristice ale lui Nae Orășanu, celalt un vechi cântec de mahala. Primul cântec descria orgiile bandelor electorale organizate de Popa Tache sub conservatori. Cântecul începea astfel: Popa Tache, und’ te duci Numa-n halat și papuci? Mă duc, taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale, Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. Popa Tache cântă Rezemat în bâtă, Bătăușii ține Isonul pe vine. Pe la Zece Mese, Păruieli mai dese, Pe la șapte Nuci
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
plină cu de-ale gurii (așa cum îi stă bine unui pacient în spitalele scumpei noastre patrii ) și alte lucruri de recuzită personală. Am făcut primii pași în afara clădirii cu tencuiala căzută pe ici pe colo, acolo unde trei cucoane în halate albe trăgeau cu poftă din țigările ajunse aproape de filtrul roșu îmbâcsit de ruj. Nu erau nici urâte și nici frumoase femeile, nu îmi mai amintesc bine acele corpuri diforme ori informe, multiforme, care sporovăiau ceva imperceptibil auzului meu, bruiat de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
câtuși de mică. Un simplu afiș ce îmi sărise în ochi la auzul vorbelor ,,oficiale’’ rostite de doamna Mari. Există acolo și asta e pe puțin un semn de autoritate, un semn vag dar sigur, de normalitate. Bărbosu, îmbrăcat în halat alb, cu chelie pe creștet, puțin puf alb crescut anemic pe lângă urechile-i mici și aproape rotunde, își mișcă barba albă vorbind răstit, rapid, foarte tare și puțin ,,pe nas''... De altfel un personaj pitoresc ,, piticu’ ’’, după cum îi spuneau în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
e mai cald acolo! Aici e frig...’’ M-am întors către direcția indicată, puțin dezechilibrat, amețit. Eram pe punctul de a pleca într-acolo, atunci când femeia mi-a pus o mână pe umăr și a continuat să mi vorbească: ,, Uite halatul ăsta, nu are cordon dar e mai bun decât altele deși e găurit într-un loc, e vechi și el...dar ia-l! Ia-l pe ăsta și când voi avea un altul ți-l voi schimba!’’ Am aprobat printr-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de hiene înfometate, se ține îndeaproape de noi. Câinii spitalului... Unii jucăuși cei de vârstă tânără și fără griji, alții având burțile supte de foame și cu priviri vigilente parcă de cerșetori. Dat fiind că sunt îmbrăcat în pijamale și halat, cățeii mă recunosc și au devenit cei mai buni prieteni, altfel m-ar fi atacat fără vreo remușcare. Geanta îmi atârnă greu pe umăr, se balansează regulat precum un pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte și înapoi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
o recunoaște. Viața l-a ,,alintat’’ cum nu se poate mai bine! Un bonom, mereu jovial și întotdeauna de mare încredere. Dumnezeu i-a dat atât cât a putut duce! Îmbracă o ,,zeghe'' primită la internare, un pulover și un halat roșu fără cordon. Îi ajunge mai jos de genunchi și asta îl face să pară și mai comic, datorită defectului de coloană. E încălțat cu o pereche de papuci albaștrii merge caraghios precum o rață, un mers interesant și de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
zisul ceai și bucățica de unt ori margarină sau marmeladă, ascultând chiorăitul intestinelor (Simfonia intestinelor și înjurături în toate părțile...! ) Pe holul mic, aproape de sala meselor, stă rezemat de un calorifer înghețat, un domn de vârsta a treia îmbrăcat în halat, bluză de pijama și pantalon de training lăsat peste pantoful sport. Din semi întunericul celuilalt capăt al holului apare ca de nicăieri directorul spitalului, doctorul Bărbosu. Nu am ce face și îl salut, mai mult în glumă și oarecum ironic
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
rău : o chemare în biroul dânsului și o externare fără nici un drept de apel. ( Până și dulăul de afară schelălăie, înțelege totul și îmi plânge de milă, la gândul că ceva grav trebuie să urmeze.) Am gluga hanoracului pe cap, halatul strâns bine cu un cordon improvizat, mâinile împreunate pe piept precum în rugăciunea unui veritabil preot budist. Am barba mare și deasă, neașezată. Observând această ,,fotografie’’, doctorul îmi replică pe un ton ridicat și în cuvinte scurte: ,,Măi...ce moacă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
descălțat de papuci și s a aruncat pe patul nu prea moale dar nici ca de piatră. A adormit într-o clipită, ca de obicei. Femeia ce spală geamurile scoate tacticoasă - și mai mult pe ascuns, o cheie din buzunarul halatului albastru, o înfige în butucul yalei și o răsucește de două ori, cu oarece răutate, ca pe un cuțit într-o rană sângerândă. Rana noastră cea de toate zilele de după faimoasa și caricaturala ședință, ținută de director! Iată înfăptuirea ,,binefacerilor
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
a apucat săși facă temele, iar eu să-mi notez impresiile. La ora 13:00 am fost nevoiți să eliberăm camera pentru efectuarea curățeniei zilnice. Lenjeria de pat se schimbă în fiecare zi, de asemeni papucii din pâslă și yukata(halat din bumbac) puse la dispoziție de hotel. La baie se schimbă zilnic prosoapele, se pun două pachețele, unul conținând periuță și o mică pastă de dinți, iar celălalt un aparat de ras. În plus, zilnic primești un pachețel de ceai
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sufletește și încercăm să ne culcăm mai devreme ca deobicei. Ne luăm un minimum de bagaje întrucât vom găsi la ryokan tot ceea ce ne trebuie pentru igiena personală: periuță și pastă pentru dinți, aparate de ras, prosoape, papuci, șampon și halate (yukata). Kyoto 15. 08. 2009 Ce bucurie mare! Azi plecăm în excursie într-un loc pe care l-am mai văzut, împreună cu Alex, în iarna lui 2006 .Dis-dedimineață, veseli și cu rucsacul în spate, am plecat spre gara Tokyo de unde
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
născut normal, asistată de personalul de specialitate. Bucurie mare! Primul născut era un băiețel dolofan, cu un smoc de păr blond în creștetul capului, ochi albaștri și o voce de tenor. Vocalizele lui răsunau pe coridoarele spitalului alertând persoanele în halate albe. Primul meu frățior a fost botezat Vasile, ca și tata. Totul era frumos și bine. Vasilică era sănătos, mânca și creștea. Dar... la un an și jumătate, Vasilică a decedat ca urmare a unei infecții generalizate, căreia medicii imunologi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]