KorAP: Find »[drukola/base=henri & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...229 >

5,715 matches

Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775

care îl conduce în 1958 la laboratorul de "eutonologie" al spitalului Boucicaut din Paris, laborator care funcționează fără ajutorul statului, grație brevetelor pentru moleculele descoperite de cercetătorii săi. Marginal, inclasabil, original, inventiv sînt adjectivele folosite pentru a-l caracteriza pe Henri Laborit, cercetător ecletic care a fost preocupat de subiecte variate, precum stările de șoc, durerea, cardiologia, hipertensiunea, bolile hepatice. A fost și un scriitor prolific: L'homme et la ville (Omul și orașul) (1971), La nouvelle grille (Noua grilă) (1974

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
Éloge de la fuite (Elogiul fugii) (1974), L'Inhibition de l'action (Inhibarea acțiunii) (1979), La colombe assas-sineé (Porumbelul ucis) (1983), Dieu ne joue pas aux dés (Dumnezeu nu joacă zaruri) (1987), L'esprit du grenier (Spritul din pod) (1992) etc. Henri Laborit este unul din fondatorii Grupului celor Zece și a participat chiar și înaintea întîlnirilor din strada Prony la apropierea dintre politicieni și savanți. Și-a expus ideile despre biologie și politică la întîlnirea Objectif 72 din decembrie 1968, întîlnire

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
pe "cel pe care s-a convenit în mod greșit să-l numim intelectual", el denunță specializarea excesivă a sarcinilor și evocă automatizarea: Această tehnicitate, această căutare a profitului, a rentabilității, a condus la înlocuirea progresivă a omului de mașină." Henri Laborit propune ca soluție la această problemă "generalizarea unei culturi relativiste, devenită posibilă prin răgazul pe care mașinile îl vor lăsa omului" și insistă asupra importanței alegerii politice: Într-adevăr, după cum am spus-o deja, înțelegem mai bine în acest

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
înrobi mai ușor, ne-ar învăța să ne cunoaștem mai bine lanțurile pentru a încerca să le alegem pe cele mai ușoare. O societate lucidă prin cunoașterea propriilor determinisme, și nu oarbă și ignorantă față de determinismele noastre în beatitudinea consumului." Henri Laborit crede în elementele științifice "eliberate de toate judecățile de valoare." Cînd vorbește despre creierul omului, îl consideră o "unealtă" grație căreia "omul e mîndru că a putut domina speciile și agresivitatea lumii inanimate față de el", și îi descrie "structurile

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
îi permite să creeze forme noi pornind de la stocul experințelor personale și rasiale memorat în paleocefal, structură responsabilă cu imaginația și de diferitele probleme pe care le pune mediul". La întrebarea: "Care ar putea fi rolul politicii în activitatea umană?", Henri Laborit răspun-de printr-o metaforă: " Cred că politica, într-un or-ganism social, constă în comanda economiei și a comportamentului acestuia cu privire la mediu, după integrarea informațiilor; e sistemul nervos al sistemului social". Și Laborit concluzionează dorind ca în lumea de mîine

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
că farmacologia îl va ajuta în acest sens. Dar, chiar și în acest caz, pro-gresul pare dificil dacă nu asanăm mlaștina în care ne-am împotmolit: cea a judecăților de valoare." Pasionat de biologie și interesîndu-se mai ales de creier, Henri Laborit se apleacă asupra politicii și a societății folosind raționamentul analogic și comparînd organizarea biologică și structurile sociale, politica și sistemul nervos al organismului social. Luptînd împotriva compartimentării disciplinelor, recomandă un "învățămînt relativist", care să permită omului să devină conștient

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
la o reflecție globală asupra fenomenului "culturii de masă'', apoi practică o sociologie evenimențială: Mai 68: la brèche (Mai 68: ruptura) (1968), La Rumeur d'Orléans (Zvonul din Orléans) (1969), Le Vif du sujet (Mie-zul chestiunii) (1969). La fel ca Henri Laborit, Edgar Morin a fost prezent la Convenția națională a Objectif 72, din decembrie '68, iar intervenția sa, numită À propos de la sociologie et de la politique (Despre sociologie și politică), face referire din plin la evenimentele din mai '68. Morin

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
inițiază în biologie, în teoria sistemelor și în gîn-direa lui Gregory Bateson. Această perioadă de ucenicie și studii este bogată în învățăminte. După un ocol prin Tokio, Kyoto, Phnom Penh, Angkor, Colombo, Kandy, ajunge la Paris, unde descoperă, datorită lui Henri Altan, teoria automatelor a lui von Neumann, "principiul ordinii prin zgomot" al lui von Foerster, conceptul de auto-organizare. Îi citește pe Michel Serres, Ilya Prigogine, René Thom. Cu ajutorul lui Jacques Monod, apoi cu cel al lui François Jacob, întreprinde constituirea

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
prin cultură, o reală înflorire a omului în societate. Astfel, în loc să apere disciplina pe care o practică, sociologia, el atribuie un loc aparte științelor vieții, în care se va iniția în cursul sejurului său în SUA și prin discuțiile cu Henri Laborit și Jacques Sauvan, care îi vor permite să descopere și lumea ciberneticii. CIBERNETICA ȘI GRUPUL CELOR ZECE INTRODUCERE ÎN CIBERNETICĂ Termenul de "cibernetică" poate părea astăzi un pic enigmatic pentru unii și, cum e folosit des în cursul întîlnirilor

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
fizicalistă de a cuceri științele spiritului"44. În Franța, cibernetica avea alte caracteristici: dacă mecanismele de feed-back erau folosite ca argument, totuși nu matematicienii preluaseră controlul domeniului; în schimb, mulți biologi și medici arătau interes pentru noul curent de gîndire. Henri Laborit și Jacques Sauvan, doi membri ai Grupului celor Zece, i-au inițiat pe ceilalți membri ai grupului în conceptul de efect retroactiv, în teoria informației și în "arta de a eficientiza acțiunea"45. Henri Laborit și Jacques Sauvan îndeosebi

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
pentru noul curent de gîndire. Henri Laborit și Jacques Sauvan, doi membri ai Grupului celor Zece, i-au inițiat pe ceilalți membri ai grupului în conceptul de efect retroactiv, în teoria informației și în "arta de a eficientiza acțiunea"45. Henri Laborit și Jacques Sauvan îndeosebi erau interesați de cibernetică și au reușit să-i facă pe ceilalți membrii ai grupului să le împărtășească entuziasmul. Jacques Robin a analizat le-găturile dintre cibernetică și politică 46 în fața Societății naționale de cibernetică. Efectul

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
nu știam că face parte dintr-un astfel de grup. Din cîte îmi amintesc eu, Grupul celor Zece a cunoscut o primă fază care a fost, după mine, cea mai importantă. Apoi grupul a evoluat, au venit alte persoane, precum Henri Atlan și Joël de Rosnay. Intrînd în Grupul celor Zece, ajungeam într-o lume cu totul nouă. Eram impresionat de calitatea personalităților pe care le auzeam. B.C. Ce v-a adus Grupul celor Zece? J.S. Principala realizare a fost să

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
acestor militanți, dintre care mulți erau sindicaliști, autodidacți. Îl cunoșteam de altfel pe Jacques Robin, directorul Laboratoarelor farmaceutice Midy. Această între-prindere era clienta unui cabinet printre ai cărui directori mă număram la vremea respectivă. B.C. În urma discuțiilor dintre Robert Buron, Henri Laborit, Edgar Morin și Jacques Robin, ideea de a crea Grupul celor Zece a încolțit în mintea celor care voiau să știe dacă "noile tehnologii vor putea schimba cîtuși de puțin partea magică a deciziei politice" (cf. Jacques Robin). J.

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
de vedere intelectual, e energic și inteligent, însă foarte am-biguu. B.C. Ce credeți despre Joël de Rosnay? J.-F. B. Jacques Sauvan l-a invitat. S-a inspirat mult din discuțiile Grupului celor Zece, și mai ales din intervențiile lui Henri Laborit și Jacques Sauvan, pentru prima sa carte, Le Macroscope. B.C. Și Jacques Baillet? J.-F. B. Provocator și plin de umor. B.C. Cu cine se sfădea cel mai des? J.-F. B. Baillet/Sauvan și Baillet/ Laborit reprezentau niște

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
explorînd ceea ce se nu-mește "cibernetica de ordinul al doilea" sau "a doua cibernetică". Nu se vorbea despre "a doua cibernetică" la întîlnirile Grupului celor Zece din anii '70, dar lucrările lui Heinz von Foerster au fost evocate, mai ales de către Henri Atlan și Jean-Pierre Dupuy. Heinz von Foerster, care a participat la ultimele cinci conferințe Macy, a devenit în anii `50 liderul acestei "a doua cibernetici". Postulînd că observatorul modifică fenomenul observat, această mișcare se apleca asupra ansamblului obiect observat/observator

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
o parte integrantă a sistemului în care intervine. Într-un cu totul alt registru decît cel al psihoterapiei, a apărut, după conferințele Macy, un curent fondat pe teoriile auto-organizării, auto-poiezei și autonomiei. Von Foerster, apoi Umberto Maturana, Francisco Varela și Henri Atlan au dezvoltat aceste teorii în cadrul lucrărilor lor din domeniul biologiei sau al bioinformaticii. În 1969, fuseseră emise critici severe ca reacție la aspectele mecaniciste prezentate de unii ciberneticieni și, la simpozionul Alpach, organizat de Arthur Koestler pe tema Dincolo de

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
Dacă tema auto-organizării și teoria informației au condus în Statele Unite la crearea Institutului Santa Fe, precauțiile oratorice sînt necesare în Franța, iar limitele acestor metode de modelizare rămîn prezente în mintea celor atrași de acest tip de demers. Exemplul lui Henri Atlan este caracteristic pentru această diferență. În 1972, Henri Atlan publica L'organisation biologique et la théorie de l'information (Organizarea biologică și teoria informației), carte discutată în cursul unei întîlniri a Grupului celor Zece. Acest aspect va fi tratat

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
Statele Unite la crearea Institutului Santa Fe, precauțiile oratorice sînt necesare în Franța, iar limitele acestor metode de modelizare rămîn prezente în mintea celor atrași de acest tip de demers. Exemplul lui Henri Atlan este caracteristic pentru această diferență. În 1972, Henri Atlan publica L'organisation biologique et la théorie de l'information (Organizarea biologică și teoria informației), carte discutată în cursul unei întîlniri a Grupului celor Zece. Acest aspect va fi tratat în următorul capitol. Însă, înainte de a trece la teoria

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
chimiști, biologi sau filosofi ca să reflectăm la viitor, ci în calitate de membri ai Grupului celor Zece. Personalitățile care făceau parte din acest grup erau, de altfel, un fel de idoli și de modele pentru mine. Aveam o foarte mare admirație pentru Henri Laborit, care mă primea adesea în laboratorul său de la spitalul Boucicaut. El a fost cel care mi-a publicat primul articol, în 1964, în revista sa Agressologie. Mai tîrziu, cînd eram la Pasteur, am continuat să-l văd și să

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
Boucicaut. El a fost cel care mi-a publicat primul articol, în 1964, în revista sa Agressologie. Mai tîrziu, cînd eram la Pasteur, am continuat să-l văd și să discut cu el. Atracției pentru personalități precum cea a lui Henri Laborit i se adăuga interesul pentru contactul cu oameni politici: Jacques Attali, Jacques Delors și Michel Rocard au făcut parte din Grupul celor Zece. Prezența lui Edgar Morin, Michel Serres, Leroi-Gourhan, René Thom avea un farmec incontestabil pentru mine și

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
sensul de a mi se încredința mie sarcina de a scrie un raport, ceea ce am și făcut împreună cu Thierry Gaudin și Jean-Claude Derian. B.C. Apoi, pentru funcționarea și pornirea CESTA, au intervenit alți membri ai Grupului celor Zece: Jacques Robin, Henri Atlan, René Passet, Jacques Attali, Jean-François Boissel. J. de R. În Franța, cînd i se încredințează unui înalt funcționar sau unui expert redactarea unui raport pentru crearea unui centru, în general, acesta îl conduce după aceea. Aflîndu-mă la Pasteur și

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
ne-am spus: "Rezultatele grupului se vor afla în cărțile noastre". Asistam cîteodată la certuri homerice. Un psihanalist, Jack Baillet, avea un adevărat talent de a ne psihanaliza cu mult umor și ne punea la locul nostru. Era foarte caustic. Henri Laborit era mereu un pic acru, un pic frustrat deoarece fusese unul dintre pionierii ciberneticii și ai teoriei sistemelor și era nemulțumit să vadă cum "tinerii" își apropriau ideile sale fără a-l cita. Asta îl făcea puțin crispat și

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
un anume risc pentru a putea preveni mai bine decît să ne privăm în întregime de o nouă tehnologie pentru că nu sîntem pregătiți pentru ziua cînd se va produce o catastrofă. TEORIA INFORMAȚIEI ȘI GRUPUL CELOR ZECE DESPRE TEORIA INFORMAȚIEI Henri Atlan a fost cel care i-a inițiat pe membrii Grupului celor Zece în teoria informației, în 1972. De formație medic și biolog, el este acum profesor de biofizică la universitățile din Paris (Paris VI) și din Ierusalim, șef al

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
invitat al Institutului Weizmann în Israel din 1970 pînă în 1973. A început să participe la întîlnirile Grupului celor Zece în 1972, după apariția cărții sale L'organi-sation biologique et la théorie de l'information (Organizarea biologică și teoria informației). Henri Atlan propune în această lucrare o inițiere în teoria informației și îi analizează lipsurile, prezintă exemple de aplicații biologice și încearcă să definească organizarea biologică. Teoria lui Shannon și Weaver, prezentată în 1948 și 1949, este o teorie a măsurării

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
mite, legate de gradul de complexitate al sistemu-lui studiat. Unii cercetători au folosit metode predictive, ce le permiteau să acționeze asupra siste-mului și să-i controleze comportamentul, fără să se aplece asupra înțelegerii structurilor și proceselor implicate. În cartea sa, Henri Atlan vorbește despre primele încercări de estimare a cantității de informație a organismelor vii, estimări grosolane și bazîndu-se pe ipoteze adesea contestabile (unii, precum Dancoff și Quastler, au emis ipoteza că oul conținea toată informația necesară construirii adultului și că

[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]