8,599 matches
-
directă cardiovasculară, cât și indirect pe căi nervoase centrale, hormonale și renale la reglarea hidro-salină de lungă durată (fig. 87). Odată eliberată, renina ca enzimă, transformă angiotensinogenul hepatic în angiotensină I care este convertită de enzima de conversie pulmonară în hormonul angiotensină II prevăzută cu proprietăți centrale și periferice multiple. În afara acțiunilor directe vasculare, angiotensina II stimulează prin mecanism central ingestia de apă și secreția de hormon antidiuretic, iar la nivel periferic activează secreția de catecolamine și aldosteron, contribuind substanțial la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
angiotensinogenul hepatic în angiotensină I care este convertită de enzima de conversie pulmonară în hormonul angiotensină II prevăzută cu proprietăți centrale și periferice multiple. În afara acțiunilor directe vasculare, angiotensina II stimulează prin mecanism central ingestia de apă și secreția de hormon antidiuretic, iar la nivel periferic activează secreția de catecolamine și aldosteron, contribuind substanțial la autoreglarea circulației și metabolismului hidro-electrolitic renal. În funcție de momentul apariției, duratei și intervalelor dintre reacțiile neuroumorale implicate în autoreglarea cardiovasculară și hidrosalină, Guyton (1976) a evidențiat 8
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
agresiuni toxice sau virale; - celule cu marginea „în perie”, bogate în ribozomi liberi, implicate în resorbția unei cantități de mucus și în unele procese secretorii; - celule bazale cu rol în regenerare; - celule neuro-ectodermice, cu conținut bogat în granule secretoare de hormoni locali de tip aminic (histamină, serotonină, catecolamine), polipeptidic (VIP, TSH, MSH, ACTH, calcitonină, gastrină, secretină, kinine plasmatice, vasopresină etc.) și lipidic (prostaglandine, tromboxani, prostacicline, leucotriene). Nu s-au evidențiat legături ale acestor celule cu fibre nervoase aferente sau eferente. Posedând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
producându-se și în cazul perfuzării ventriculului al IV-lea cu o soluție bogată în bioxid de carbon, pledau pentru acțiunea directă a acestuia asupra centrilor respiratori. Pe aceste baze experimentale s-a atribuit bioxidului de carbon rolul de veritabil „hormon respirator” (fig. 98). Aria chemosensibilă la variațiile bioxidului de carbon și hidrogen-ionilor din sânge și lichidul cefalorahidian (LCR) este dispusă bilateral, la câțiva microni sub suprafața ventrală a bulbului. Excitarea ei intensifică atât ritmul de descărcare a impulsurilor generate de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
între factorii nervoși și umorali care tind să contracte sau să relaxeze musculatura bronșiolară. Aceasta se găsește sub controlul permanent al inervației simpatico-parasimpatice și mediatorilor respectivi, pe de o parte, și al aminelor biogene (histamină, serotonină), prostaglandinelor, leucotrienelor și al hormonilor locali și circulanți, pe de altă parte. Reactivitatea căilor aeriene poate fi testată la om prin determinarea modificărilor de rezistență la flux produse de inspirul unor doze progresive de substanțe bronhoconstrictoare (acetilcolină, histamină, metacolină). Astmaticii, fiind hiperreactivi, reacționează prin creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
digestive, iar cel de al doilea participă la autoreglarea fluxului sanguin local, sensibilității mucoasei digestive și activității secretorii a celulelor epiteliale. Neuronii ganglionari ai ambelor plexuri enterice activează prin intermediul unei game variate de neurotransmițători (acetilcolină, noradrenalină, serotonină, oxid nitric) și hormoni locali excitatori (VIP, Substanța P, neurotensină) și inhibitori (somatostatin, enkefaline, GIP) ai potențialelor electrice membranare de tip depolarizant sau hiperpolarizant. Propagarea activității acestora în lungul tubului digestiv este controlată prin mecanisme sinaptice de poartă care determină direcția, distanța și viteza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unor substanțe toxice, microorganisme și uree. II.4.2.2. Reglarea secreției salivare. Secreția salivară este subordonată impulsurilor nervoase vegetative plecate de la nivelul centrilor reflecși din protuberanță și bulb (fig. 105). Glandele salivare sunt lipsite de control umoral, dar unii hormoni pot influența funcționalitatea acestora. Secreția poate fi stimulată pe căile: - reflexă, prin stimularea mecanică a receptorilor tactili sau prin stimularea chimică a receptorilor gustativi din mucoasa bucală și cea linguală; - asociată, prin activitatea musculaturii masticatorii și a deglutiției; - psihică, prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
decât față de cele ce sunt obișnuit evitate sau chiar indiferente. Centrii foamei influențează și modulează într-o măsură importantă astfel de aspecte, corelate cu participarea ariilor corticale ale gustului și mirosului și, de asemenea, cu amigdala din sistemul limbic. Dintre hormonii care pot influența secreția salivară s-a menționat deja intervenția mineralocorticoizilor, în special a aldosteronului. S-a demonstrat, de asemenea, rolul hormonului somatotrop în troficitatea acinilor salivari, în creșterea capacității funcționale a granulațiilor zimogene și puterii amilolitice a ptialinei salivare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
corelate cu participarea ariilor corticale ale gustului și mirosului și, de asemenea, cu amigdala din sistemul limbic. Dintre hormonii care pot influența secreția salivară s-a menționat deja intervenția mineralocorticoizilor, în special a aldosteronului. S-a demonstrat, de asemenea, rolul hormonului somatotrop în troficitatea acinilor salivari, în creșterea capacității funcționale a granulațiilor zimogene și puterii amilolitice a ptialinei salivare. Hormonul retrohipofizar antidiuretic reduce salivația, diminuând și pe această cale pierderile de lichide. II.4.3. REGLAREA FENOMENELOR MECANICE ALE DIGESTIEI BUCALE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care pot influența secreția salivară s-a menționat deja intervenția mineralocorticoizilor, în special a aldosteronului. S-a demonstrat, de asemenea, rolul hormonului somatotrop în troficitatea acinilor salivari, în creșterea capacității funcționale a granulațiilor zimogene și puterii amilolitice a ptialinei salivare. Hormonul retrohipofizar antidiuretic reduce salivația, diminuând și pe această cale pierderile de lichide. II.4.3. REGLAREA FENOMENELOR MECANICE ALE DIGESTIEI BUCALE În general, fenomenele mecanice ale digestiei bucale asigură, pe de o parte fărâmițarea alimentelor și amestecul cu sucurile digestive
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
locală prin mecanism nervos intrinsec. Contrar lichidelor, care pătrund imediat în stomac, alimentele semisolide necesită aproximativ 9 secunde. II.4.4. REGLAREA MOTILITĂȚII GASTRICE Atât motricitatea, cât și activitatea secretorie gastrointestinală sunt sub controlul permanent al sistemului nervos vegetativ și hormonilor locali digestivi. Motilitatea stomacului constă în mișcări ritmice de amestecare și evacuare declanșate de prezența alimentelor în stomac. Excitantul fiziologic al acestor contracții este reprezentat de distensia mecanică a pereților stomacali, dublată de acidifierea progresivă a alimentelor. Sistemul nervos extrinsec
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aferente și eferente vagale, subordonate centrului gastrosecretor bulbar. Reflexul este declanșat atât de distensia duodenului și aciditatea excesivă a chimului, cât și de hipo- sau hiperosmolaritatea acestuia. Intestinul poate inhiba peristaltismul antral și prin eliberarea din mucoasa duodenală a unui hormon, enterogastrona, care ajunge la stomac pe cale sanguină. Hormonul este un polipeptid, lansat în circulație de mucoasa intestinală sub influența lipidelor și soluțiilor hipertonice sosite la acest nivel. Ivy (1928) l-a extras din mucoasa duodenală pusă în contact cu ulei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Reflexul este declanșat atât de distensia duodenului și aciditatea excesivă a chimului, cât și de hipo- sau hiperosmolaritatea acestuia. Intestinul poate inhiba peristaltismul antral și prin eliberarea din mucoasa duodenală a unui hormon, enterogastrona, care ajunge la stomac pe cale sanguină. Hormonul este un polipeptid, lansat în circulație de mucoasa intestinală sub influența lipidelor și soluțiilor hipertonice sosite la acest nivel. Ivy (1928) l-a extras din mucoasa duodenală pusă în contact cu ulei de măsline; injectat intravenos în doze mari, inhibă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
importante în ceea ce privește mecanismele exacte ale reglării motricității căilor biliare, ceea ce se detașează cu siguranță este acțiunea lor coordonată. De importanță deosebită în controlul evacuării bilei este reglarea endocrină, dovadă fiind faptul că denervarea colecistului nu împiedică deversarea bilei în duoden. Hormonul cu acțiune electivă este colecistokinina, eliberat de mucoasa duodenală. Acest hormon, identic de altfel cu pancreozimina (CCK-PZ), are și acțiune stimulatoare asupra secreției pancreatice, dar doza de CCK necesară pentru a produce contracția veziculei biliare este 7-8 ori mai mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
detașează cu siguranță este acțiunea lor coordonată. De importanță deosebită în controlul evacuării bilei este reglarea endocrină, dovadă fiind faptul că denervarea colecistului nu împiedică deversarea bilei în duoden. Hormonul cu acțiune electivă este colecistokinina, eliberat de mucoasa duodenală. Acest hormon, identic de altfel cu pancreozimina (CCK-PZ), are și acțiune stimulatoare asupra secreției pancreatice, dar doza de CCK necesară pentru a produce contracția veziculei biliare este 7-8 ori mai mare decât cea necesară excitării secreției pancreatice (tabelul 7). Se admite, de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulează secreția de pepsină și inhibă formarea de HCl și motilitatea gastrică. Efectul inhibitor al secretinei asupra acidității gastrice predomină asupra celui eliberator de pepsină și este probabil că se realizează prin suprimarea secreției de gastrină. Pancreozimina - Un al doilea hormon izolat din mucoasa duodenală, de către Harper și Raper (1943), este numit pancreozimină. Aceasta s-a dovedit a fi identică cu colecistokinina, pusă în evidență cu mult înainte de Ivy (1928), ca factor hormonal cu punct de plecare duodenal, care controlează motricitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aceasta s-a dovedit a fi identică cu colecistokinina, pusă în evidență cu mult înainte de Ivy (1928), ca factor hormonal cu punct de plecare duodenal, care controlează motricitatea și evacuarea veziculei biliare. Pancreozimin-colecistokinina (CCK-PZ) nu este decât unul și același hormon, cu efecte principale asupra volumului secretor (secreția ecbolică). Eliberarea de CCK-PZ este stimulată de către aminoacizi, albumoze, peptone și acizi grași, în vederea eliberării de fermenți pancreatici necesari desăvârșirii digestiei proteice intestinale. Producerea acestui hormon este mai puțin dependentă de pH. Ambii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
CCK-PZ) nu este decât unul și același hormon, cu efecte principale asupra volumului secretor (secreția ecbolică). Eliberarea de CCK-PZ este stimulată de către aminoacizi, albumoze, peptone și acizi grași, în vederea eliberării de fermenți pancreatici necesari desăvârșirii digestiei proteice intestinale. Producerea acestui hormon este mai puțin dependentă de pH. Ambii hormoni, secretina și CCK-PZ, se pontențează reciproc, favorizând în felul acesta atât secreția hidrolatică, cât și cea ecbolică. II.4.9. PARTICULARITĂȚILE MOTILITĂȚII INTESTINALE Intestinul subțire are o lungime de aproximativ 5 m
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu efecte principale asupra volumului secretor (secreția ecbolică). Eliberarea de CCK-PZ este stimulată de către aminoacizi, albumoze, peptone și acizi grași, în vederea eliberării de fermenți pancreatici necesari desăvârșirii digestiei proteice intestinale. Producerea acestui hormon este mai puțin dependentă de pH. Ambii hormoni, secretina și CCK-PZ, se pontențează reciproc, favorizând în felul acesta atât secreția hidrolatică, cât și cea ecbolică. II.4.9. PARTICULARITĂȚILE MOTILITĂȚII INTESTINALE Intestinul subțire are o lungime de aproximativ 5 m, chimul traversează intestinul subțire într-o perioadă de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
3 este perioada de activitate electrică și contractilă intensă, care durează 3-6 minute; - faza 4 este perioada în care activitatea electrică și contractilă scade rapid. Originea unui CMM este la nivelul stomacului prin impulsuri vagale pornite de la acest nivel. Unii hormoni cum ar fi: motilinul, substanța P, somatostatinul și neurotensina inițiază CMM puternice. Propagarea CMM este influențată major de neuronii enterici (dacă neuronii enterici sunt blocați la un anumit nivel al intestinului subțire CMM nu se propagă peste acest nivel). Reflexele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inervație extrinsecă. Această inhibiție nu este însă rezultatul unui produs de digestie a lipidelor, căci injecția intravenoasă a unei soluții fine de lipide rămâne fără răspunsul motilității intestinale. Reglarea umorală a motilității intestinului subțire se realizează prin intervenția îndeosebi a hormonilor intestinali, dar și a unor amine biogene sau a altor substanțe biologic active. Astfel, motilinul, gastrina, CCK-PZ, serotonina, prostaglandinele (PGE, PGF) stimulează motilitatea intestinală, în timp ce secretina și VIP o inhibă. De asemenea, unele glande endocrine au o acțiune inhibitoare asupra
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulează motilitatea intestinală, în timp ce secretina și VIP o inhibă. De asemenea, unele glande endocrine au o acțiune inhibitoare asupra motilității intestinale, ca suprarenala și gonadele (constipația din hiperfoliculinemie). Așa după cum s-a arătat și la reglarea digestiei gastrice, există un hormon eliberat de mucoasa duodenală, enterogastrona, care modulează indirect activitatea de evacuare a intestinului subțire superior prin intermediul influenței inhibitoare pe care o are asupra motricității gastrice. Enterogastrona este un polipeptid ce a fost extras de Ivy (1928) din mucoasa duodenală la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asociată cu inhibarea sațietății. Obezitatea determinată de stres, ce conține și o importantă componentă dopaminergică nigro-striată, ar putea fi explicată prin niveluri cronice ridicate de peptide opioide, ce induc stimularea ingestiei de alimente. O serie de peptide neopioide din clasa hormonilor digestivi prezenți atât în intestin, cât și în creier acționează în controlul ingestiei. Colecistokinina, de origine periferică, facilitează digestia grăsimilor favorizând creșterea nivelului seric al acestora, cu rol în inducerea sațietății. Vagotomia subdiafragmatică blochează efectul de sațietate produs de colecistokinina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tuturor mecanismelor ce reglează comportamentul alimentar la omul normal se reflectă în echilibrul dintre consumul de alimente și cantitatea de energie cheltuită, având ca rezultat menținerea constantă a greutății corporale. Un interes crescând se acordă în ultima vreme leptinei, ca hormon al sațietății. Dacă ingestia de glucide este strâns legată de mecanismul de scurtă durată a aportului, mecanismul de lungă durată pare corelat cu ingestia de lipide. S-a constatat că excesul de acizi grași neesterificați în plasmă scade ingestia de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nucleului ventro-median de a stabiliza depozitele de grăsime ale organismului, alcătuind un veritabil mecanism de tip lipostat (ponderostat), ce ar juca un rol principal în reglarea de lungă durată a aportului alimentar. Depozitele lipidice acumulate în organism determină eliberarea de hormoni tisulari specifici (chalone adipocitare), care inhibă proliferarea celulară. Perturbări ale ponderostatului deplasează balanța greutății corporale, fie spre creștere excesivă (obezitate), fie spre mobilizare excesivă (cașectizare). Există, de asemenea, dovezi în favoarea existenței unei relații între aminoacizii serici și apetit. Creșterea acestora
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]