7,197 matches
-
numele criminalului nu înseamnă mai nimic dacă nu ești capabil „să-ți justifici ghicitul printr-un raționament” (Ibidem). Cu alte cuvinte, lectura romanului polițist presupune substituirea scriitorului, reconstruirea, din perspectiva unui autor extern, a țesăturii de cuvinte, de senzații și imaginar. Simplul fapt de a fi descoperit soluția nu are nici o valoare. Actul lecturii devine, necesarmente, unul participativ, interactiv, bazat pe convenția conform căreia cititorul e un semen al autorului și nu un adversar ireductibil al acestuia. Acest parteneriat nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Kansas. Romanul începe, cât se poate de chandlerian, cu descrierea casei unde Marlowe este invitat de doamna Elizabeth Bright Murdock pentru a prelua un caz. De data aceasta, atmosfera nu mai evocă solemnitatea stilului medieval, ci unul sarcastic, desprins din imaginarul unei umanități inconsistente: Casa se găsea pe bulevardul Dresden în cartierul Oak Knoll din Pasadena. O casă mare, solidă și frumoasă, cu pereți de cărămidă roșcat-închis, acoperiș din țiglă de teracotă și cornișă de piatră albă. La parter, ferestrele de la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o poezie vitalistă, de celebrare a vieții (Pâinea) și o melancolie inexplicabilă, provenită din simpla înregistrare a situațiilor cotidiene și a obiectelor concrete (Elegie pentru o lingură de lemn, Amintire). Volumul Piatra (1968) reia și adâncește caracteristicile dominante ale unui imaginar naufragiat în banalitatea și cenușiul existenței obișnuite: obsesia aridității (simbolizată de piatră), tristețea fără motiv, sentimentul apăsător al așteptării inutile, explorarea deliberată a fenomenelor regresive în cadrul unei imagistici a „calcifierii universale” (Mircea Iorgulescu). Într-o lume în care Dumnezeu a
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
veni dintr-o moțiune pulsională, ci dintr-o percepție, și este deci îndreptățit să reacționeze împotriva acestui pericol exterior prin tentativa de fugă care este evitarea fobică.” Tendința proiectivă spre figurare în fobie, ca și în paranoia (ambele recurg la imaginar, cu toată bogăția, dar și cu toate pericolele sale) justifică apropierea de procesul de formare a viselor. Potrivit lui Freud (1917a/1968), „un vis este deci și o proiecție, exteriorizarea unui proces intern” permițând subiectului să își continue somnul, de unde și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că el își udă așternutul, se bâlbâie, este furios sau deprimat: „Când copilul se joacă, puțin contează prezența a unu-două simptome”. Visul este deci o activitate normală, care nu devine patologică decât atunci când copilul nu mai trăiește decât în imaginarul său. Aceasta este o eventualitate luată în serios de către Fraiberg (1959/1967). Când un copil abandonează universul real, când se arată incapabil să stabilească legături cu persoane reale, preferându-i pe prietenii săi imaginari, acest lucru trebuie să constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
simte pe drept cuvânt inferior adulților, el își spune povești, își imaginează că este cel mai puternic, cel mai bogat, cel mai frumos. Sentimentele de inferioritate sunt transformate pe timpul reveriei în sentimente de superioritate. Un personaj temut poate deveni, în imaginarul copilului, un animal protector. Astfel, un băiețel de 7 ani face din tatăl său, de care se teme, un leu inofensiv (A. Freud, 1936/1993). Ascetismul adolescentului este și el un caz particular de transformare în contrariu, deoarece este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Iliescu. Mircea Mihăieș: Trebuie să luăm Însă În considerare faptul că acolo a existat o ruptură de politică, guvernarea și chiar personajele s-au schimbat, În timp ce În România există deocamdată o destul de serioasă continuitate. Vladimir Tismăneanu: Să luăm cazul unui imaginar, să spunem, istoric militar care a absorbit miturile ceaușismului. A crezut În ele cu oarecare distanțare critică. Bănuiesc că agramatismele din discursul lui Ceaușescu Îl deranjau și pe el din punct de vedere sonor, așa cum ne deranjau și pe noi
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
în acest caz un sens în plan sexual, dar mai curând are semnificație negativă deoarece cuvântul este, dacă nu ofensator, cel puțin foarte puțin poetic, făcând aluzie la o sexualitate brută, sălbatică și lipsită de romantism. Liliac Foarte legat în imaginarul colectiv de vampir, liliacul, deși complet inofensiv, suscită, mai ales la femei, temerile și repulsiile cele mai puternice. Simbolismul său este totuși pozitiv, deoarece întruchipează, mai ales în China, înțelepciunea, capacitatea de a cunoaște viitorului și cunoașterea în general. Orb
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
strâns legate între ele. Subiectul, la fel ca ariciul, poate fi atât de temător, încât devine ostil și antipatic. Agresivitatea este așadar o formă de protecție, dar o formă prost adaptată, care dăunează socializării armonioase. Pe de altă parte, în imaginarul popular medieval, din cauza obiceiului de a aduna mâncarea pentru a o consuma singur în colțișorul său, ariciul reprezintă avariția, lenea și lăcomia. Hipopotam Hipopotamul simbolizează arhaicul, forțele primare și brutale care nu au fost încă civilizate, greutatea devastatoare ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
imposibil de prins cu ceva. Reprezintă, prin urmare, accelerarea, eventual periculoasă, a unei situații. Cel care visează are sentimentul de a fi depășit de evenimente, numai să nu fie el cel care cedează precipitării acestora. Cangur Cangurul a intrat în imaginarul popular mai ales prin intermediul foiletoanelor și al desenelor animate, semnificația sa fiind legată de marsupiul în care puiul stă în timpul gestației. În vis, poate prin urmare evoca prematuritatea, adică faptul că subiectul nu este încă pregătit sau suficient de matur
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
celebra frază «desenează-mi o oaie» din Micul Prinț, în moliciunea plăcută a lânii sale sau în faptul că numărăm oile pentru a scăpa de insomnie și ane cufunda într-un somn liniștit. Urs Ursul are o dublă reprezentare în imaginar. Pe de o parte evocă ferocitatea, sălbăticia, teroarea; pe de altă parte, blândețea, tandrețea, căldura, fiind animalul de pluș preferat al copiilor. Prin urmare, se poate regăsi în ambele variante în vis, în funcție de scenariu și de emoțiile resimțite: încredere sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fericit și pozitiv în vis, indicând bogăția posibilităților și a resurselor. Cel ce visează are «tot» ce îi trebuie pentru a reuși; nu-i mai rămâne decât să devină conștient de aceasta, pentru a-și putea exploata talentul. Porc În imaginar, porcul este strâns legat de murdărie și vulgaritate. Descrie comportamentele primare, lipsite de rafinament și de subtilitate. Este și simbolul lăcomiei, al poftei și insațiabilității libidoului. Reprezintă dorințele percepute de supraeu ca fiind reprobabile și impure, mai ales cele referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu cât este asociată cu finețea. Exprimând superioritatea energiei subtile asupra forței brute, șoarecele apare în numeroase legende ca înspăimântându-l pe elefant, până la a-l face să-și piardă controlul de sine. Această semnificație aceasta este deosebit de valorizată în imaginarul destinat poveștilor pentru copii. Numeroase desene animate au ca erou un șoarece, cel mai cunoscut fiind Mickey Mouse. Reducând la zero toate tentativele pisicii sau ajutându-i pe cei slabi, șoarecele întruchipează animalul inofensiv care triumfă asupra celor răi și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
asociat cu accidentele, platanul simbolizează adesea obstacolul, pericolul ce îl amenință pe cel ce visează. În funcție de scenariul oniric, obstacolul este sau nu evitat. Brad, pin La fel ca toate coniferele, pinul și bradul sunt prin excelență simbolurile nemuririi. Dar, în imaginar, bradul este mai ales asociat cu festivitățile de Crăciun. Este arborele ce decorează casele, dar și magazinele și străzile. Semnifică așadar bucuria și sentimentul împărtășirii. Salcie Salcia are o simbolistică negativă, inspirată de crengile aplecate la pământ. Copac care plânge
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
simbolul ciclului. Exprimă adesea inconstanța («a fi lunatic»), distragerea și visul («a fi plecat pe lună»). În limbajul curent, luna are o semnificație erotică (desemnând posteriorul). La modul general, este expresia producțiilor inconștiente, adică a profunzimilor psihice: visul, fantasmele și imaginarul, în timp ce soarele este expresia producțiilor conștiente: gândirea logică și rațională. Luna exaltă imaginația și valorizează creația. Ea se referă la gândirea animalică și primitivă ce funcționează în cazul artiștilor, dar care ascunde și pericole și poate evolua spre forme delirante
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de un simbol ce-și află semnificația în funcție de loc: - America pune accentul pe dorința de noutate (Lumea Nouă), de explorare, dar și de expansiune și de putere (țară bogată). Continentul european împărtășește parțial aceleași semnificații; - Africa, pământ de foc în imaginarul colectiv, asociată cu animalele sălbatice, cu savana, cu vegetația specifică, cu riturile animiste, simbolizează partea arhaică a psihicului și indică faptul că situația face apel la dimensiunea instinctuală; în funcție de scenariu, această animalitate îl sperie sau îl atrage pe cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
corpului. Barbă Barba este simbolul autorității și al puterii. Este motivul pentru care numeroși zei, dar și regi și conducători, arborează o barbă stufoasă. Barba falsă pe care o purtau faraonii era destinată să le sporească puterea și suveranitatea. În imaginarul popular, Moș Crăciun este și el reprezentat cu o barbă albă și lungă, semn al vârstei sale înaintate și al înfățișării protectoare pentru copil. Barba sa mătăsoasă îi îmblânzește trăsăturile și expresia, dar îi subliniază și atotputernicia: el hotărăște dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
stimulare legată de vorbe amoroase sau senzuale. Pentru înțelegerea totală a visului, nu trebuie neglijat faptul că urechile au avut un rol în sarcina miraculoasă a Mariei. Urechile au aici o semnificație de creație și de sublimare a materiei. În imaginar, urechea are o legătură intimă cu pedeapsa. Ea este locul fizic al expierii, după cum arată expresiile: «a fi tras de urechi», «a lăsa urechile în jos». Automutilarea pe care și-o aplică Van Gogh se poate înțelege parțial prin această
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în vis, culoarea albastră a unui obiect ori a unui element pune accentul pe natura sa psihică și, în funcție de scenariul oniric, pe necesitatea de a reflecta sau, dimpotrivă, pe importanța de renunța la reflecția sistematică sau în exces. Blond În imaginarul popular, blondul reprezintă candoarea și inocența. Îngerii sunt reprezentați cu păr blond, moale și buclat. În vis, a fi blond este semnul purității intențiilor inimii și sufletului. Dar legătura cu inocența, atunci când este împinsă la extrem, face uneori din blond
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fi blond este semnul purității intențiilor inimii și sufletului. Dar legătura cu inocența, atunci când este împinsă la extrem, face uneori din blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde sunt o dovadă în acest sens). Brun, maro Opus candorii blondului, în imaginarul popular, brunul manifestă mârșăvia scopurilor și a intențiilor. Mai este și semnul maturității și al experienței, ce îi înlătură ființei inocența primordială. Pe de altă parte, culoarea maro este asociată cu pământul, cu noroiul, cu excrementele (vezi cuvintele respective), deci
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și al non-manifestării. Obscuritatea pe care o generează îl înrudește cu forțele nocturne și oculte (opunem, de altfel, magia albă, pozitivă, magiei neagre, negative). Reprezintă munca latentă a visului, oprirea activităților pe timpul nopții, odihna trupului și trezirea spiritului. Gestionează domeniul imaginarului și al fantasmelor. Nu este conștiință, ci inconștient. Din acest motiv, în numeroase culturi, sufletul are această culoare la ieșirea din corp. Negrul este tot ceea ce nu este cunoscut, dar există totuși, iar dacă sperie, aceasta se întâmplă din cauză că dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ne oprim, obiectul sau elementul roșu poate fi incitant, dar interzis sau periculos. Roșcat Roșcatul reia în esență semnificațiile atribuite roșului, însă mai ales în aspectele sale negative de violență, de instincte dezlănțuite, de energie pulsională necontrolată. Iată de ce, în imaginarul popular, roșcatul este asociat cu demonii și vrăjitoarele. Conform expresiei „ferește-te de omul cu părul roșu”, roșcatul poate evoca și pericolul și îl poate alerta pe cel ce visează asupra amenințărilor ce-l pândesc. Verde Verdele corespunde naturii, creației
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o atentă disciplină a scrisului. Nu întâmplător, mari scriitori și-au început ucenicia scrisului ca ziariști sau corespondenți de război: Hemingway, Malaparte, Marquez. La rândul lor, ziariștii preiau fără nici o reținere din procedeele literare, unii dintre ei apelând chiar la imaginar. La începutul anilor ’80, Janet Cooke, de la Washington Post, a obținut faimosul premiu Pulitzer printr-un reportaj-anchetă despre un personaj pe care l-a inventat, Jimmy, un heroiman de doar 8 ani. Era contra deontologiei, dar, fără îndoială, ziarista știa
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
La o privire grăbită și fără mari pretenții, vom observa că principalul criteriu de departajare între literar și jurnalistic este cel al ficționalității. Cum termenul este profund contestabil, vom spune că (cel puțin în cazul știrii) limbajul de presă refuză imaginarul, volutele ademenitoare ale fanteziei. Relatare de la fața locului, scriitura de presă se subsumează unor exigențe stilistice ultimative: clar, concis, credibil. În discuție, intervine un element extrem de important: gradul de libertate al autorului. Dacă în literatură această libertate pare sau chiar
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
români), de lipsa mărturiilor directe sau chiar istorice (istoria bisericii „Corbii de piatră” sau chiliile rupestre de la Bozioru). Aparenta lipsă de dinamism din reportajul monografic va fi compensată de o răbdătoare documentare și acolo unde nu se poate, chiar de imaginar. Iată câteva sfaturi utile într-un mare reportaj: Respectați regula „primelor minute”. Când ajungeți într-un loc pe care vreți să-l descrieți, mobilizați-vă simțurile, căutând a identifica trăsătura/cheie (o imagine, un miros, o senzație). Chiar și amestecul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]