3,483 matches
-
coexistenței celor două tipuri de conduită socială, asistăm la declinul unuia din ele și la instalarea progresivă a celuilalt: imitația respectuoasă este pe cale de a părăsi terenul, cea competitivă îi ia locul. În sânul vechiului regim, spațiul de manifestare al imitației competitive era, practic, anulat de normele stricte ale ceremonialului. Ce boier de starea a doua ar fi cutezat, bunăoară, să-și lase barba să crească în voie, într-o vreme în care portul ei era apanajul celor de starea întâi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Organic, iar un tânăr ofițer controla în pragul sălii documentele participanților, logofătul Teodor Balș, ridicându-și cu o mână barba albă ce-i trecea de brâu, a exclamat măreț: „- Iaca biletul de intrare!“ Odată cu intrarea în criză a sistemului feudal, imitația competitivă se dezvoltă puternic și adoptă două căi distincte. Una dintre ele exprimă aspirația de a-i egala pe cei mari prin convertirea banului în rang. Un pionier al acestei căi, și totodată campionul ei absolut, este Dinu Păturică. De
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
adoptă două căi distincte. Una dintre ele exprimă aspirația de a-i egala pe cei mari prin convertirea banului în rang. Un pionier al acestei căi, și totodată campionul ei absolut, este Dinu Păturică. De remarcat că marginile firești ale imitației competitive sunt, în cazul lui, abolite: eroul lui Filimon nu e un personaj „tipic“, ci unul parabolic și, de la un punct încolo, aproape fabulos. Nu căderea îl scoate din cadrele tipicului, ci însăși ascensiunea lui fără limite, care - dacă fatalitatea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de la un punct încolo, aproape fabulos. Nu căderea îl scoate din cadrele tipicului, ci însăși ascensiunea lui fără limite, care - dacă fatalitatea nu i-ar fi stat împotrivă - l-ar fi putut transforma în „biciul țărei întregi“. Acestei forme de imitație, care în esență nu atacă sistemul, mulțumindu-se a-i primeni beneficiarii, i se opun exponenții forțelor sociale care vizează o schimbare de structură: părăsirea modelului vechi și adoptarea unuia nou. Prevalarea tendinței secunde va duce la mutarea capului-compas al
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu dilentantismul, ci reflecția lucidă a promotorilor culturii moderne, capabilă să discearnă dinamismul imanent al formelor și să-l încadreze într-o strategie a dezvoltării. Clarviziunea corifeilor a lucrat în consens cu mentalitatea colectivă a epocii, larg deschisă spiritului de imitație, care pleacă mai totdeauna de la „forme“ spre „fond“. Oriunde și oricând, actul mimetic trebuie să înceapă de undeva. Și el începe de obicei cu ceea ce e mai lesne de imitat, urmând ca ulterior să cuprindă treptat și restul. Vizitând Principatele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
va ajunge a se publica toată cu aceste litere“. Periodul I oferă, în acest spirit, patru texte în alfabet latin - traduceri heliadești din poezia universală: un fragment din Eneida, altul din Gerusalemme liberata, Depărtarea de Paolo Rolli și Rugăciunea pruncului (imitație după Lamartine). Intenția didactică devine și mai limpede în cazul ultimului text, publicat anterior și în alfabet chirilic. O prezentare fără echivoc a scopului și metodei sale efectuează Heliade în Curierul românesc (1839, nr. 52), când anunță înlocuirea lui, , c
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
va urma“. Un nou alfabet de tranziție lua naștere sub ochii săi. Recitită după douăzeci de ani, cartea sugerează, volens nolens, unele paralele sau analogii cu actualitatea. Sintagme precum „fenomenul perturbării vechilor structuri și ierarhii“, „nostalgia timpurilor apuse“, „forme de imitație care în esență nu atacă sistemul, mulțumindu-se a-i primeni beneficiarii“, „fenomene de juxtapunere și divergență, amestecul cotidian al vechiului cu noul“, „fenomene de coexistență și forme hibride“, „manifestări de mimetism, veleitate și impostură“, „fenomenul permeabilizării structurilor sociale și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
deși nu este liber, posedă pămînt".78 În sfîrșit, feudalitatea Vestului instituie un sistem de valori individualiste cu privire la codul onoarei cavalerești, prin care se valorizează nu numai rafinamentul moravurilor ci, în egală măsură, curajul și reușita personală. Ori, fie prin imitație, fie prin contaminare, acest cod se va extinde asupra clerului, care deja cultiva efortul intelectual, cît și la burghezimea orașelor, care vor vedea în noua lor prosperitate semnul unui succes demn de a fi onorat. Astfel se explică faptul că
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vestul Europei, față de Est. În Vest, în cadrul vechilor democrații, sentimentul național nu mai reprezintă decît o supraviețuire quasiparazită, fiindcă nu mai contribuie deloc la progresul cetățeniei, ba chiar constituie un obstacol în calea proiectelor europene ce antrenează un efect de imitație din partea micronaționalismelor occidentale, adesea puțin represive. În schimb, în cadrul tinerelor democrații ale Europei Orientale societatea rămîne tributară atașamentului național pentru un timp nedeterminat, variabil în funcție de fie-care țară în parte. Acestea nu pot însă să treacă de simbioza dintre angajamentul civic
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
străinătate) și cei care și le pierduseră în anii liberalizării. Afirmarea protocronismului a schimbat balanța de putere din interiorul breslei și a sporit presiunile asupra Uniunii Scriitorilor 45. Direcția fusese dată de N. Ceaușescu care a criticat "practica necorespunzătoare" a imitațiilor modelelor occidentale în detrimentul producțiilor autohtone: "Suntem împotriva ploconirilor în fața a tot ceea ce este străin". Liberalizarea limitată a regimului a fost o adevărată capcană pentru cei care au sperat că exista posibilitatea unei negocieri reale, de pe poziții egale, cu puterea comunistă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Indiferent, însă, de aceste resorturi, cu toții au intrat în sfera de influență a puterii totalitare și, prin produsele lor simbolice, articulate în conformitate cu o schemă de control asigurată de partid, au legitimat ordinea politică. Imaginea acelei realități sociale este similară, prin imitație, cu aceea la care trimite Alain Besançon atunci când descrie totalitarismul sovietic: "Cenzura și poliția veghează ca nimic să nu intre public în contradicție cu ea [cu ideologia, n.m. D.Ș.]. Ideologia se confundă cu totalitatea cărților de filozofie, istorie, economie
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
C' °9 vin i ster Vi i - et Ies peuples Se cunoaște încă puțin antichitatea vegeculturii și raporturile ei cu cerealicultura. Unii etnologi sunt înclinați să considere vegecultura mai veche decât cultura grânelor; alții, dimpotrivă, consideră că ea reprezintă o imitație sărăcită a agriculturii. Una din rarele indicații precise a fost furnizată de săpăturile efectuate în America de Sud. În câmpiile din Rancho Peludo, în Venezuela și Momii, în Columbia, vestigii ale unei culturi de manioc au fost descoperite sub nivelul culturii porumbului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru practica modernilor... Programa analitică pentru universitățile și școlile unde se studia gramatica, axate fiind mai ales pe latină și greacă și exercițiile nesfârșite din proza și poezia latină, a împiedicat oamenii educați să accepte autorii antici drept modele de imitație" (xix). În consecință, în ciuda cererilor tot mai mari pentru un stil clar, acesta încă era dictat de decorul oratoric al neoclasicismului, cu interesul său pentru imitarea anticilor divinizați. Aceasta era starea de lucruri din coloniile americane, care a devenit valabilă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
răspuns în favoarea unui jurnalism anterior și a ceea ce era considerat literatură în decădere: Însă, din cauza lipsei de spiritualitate, literatura face jurnalismul să stagneze, vocea cea mai joasă încearcă să o imite pe cea mai puternică, iar rezultatul este doar o imitație. Atâta vreme cât jurnalismul se ocupă de propriile probleme (materiale), nu este numai inofensiv, ci și folositor; totuși, imediat ce uzurpă ceea ce îi este superior din punct de vedere organic, devine dăunător, nu numai din cauză că nu oferă ceea ce ar trebui să ofere, dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță de calitate proastă într-un teatru ordinar 190. Este semnificativ finalul românului, cănd Risler o descoperă într-un cafeconcert 191. Nana însă, în mod paradoxal, este doar accidental actrița: ea nu are
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
va apărea în haine de stradă, confuziile pot fi doar voite, deoarece produc un efect special. În toate localurile pe care le frecventează femeia pariziana va avea toalete diferite, precum și o înfățișare diferită. De modă este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o înfățișare diferită. De modă este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas în urmă până acum. Femeile rivalizează între ele în privința modei și stilului, la fel de mult ca în privința
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
multor texte fondatoare" [Siganos, p.32, subn. n.]. 49 Omul modern suporta ceea ce Eliade numește "influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de imitat ale eroilor reali și imaginari: personaje de român, eroi de război, staruri de cinema etc. "Imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial" [1991, p.135]. 50 "la Parisienne, derrière l'exotisme de son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gazette scandaleuse faisait la joie de Renée" [Zola, La Сurée, p.169]. 342 "Terenul urban este în mod sigur favorabil acestei duble mișcări paralele de contestare și întrepătrundere" [Muchembled, p.221]. Limbajul codat al elitei "produce un dublu mecanism, de imitație pentru oamenii care voiau să-și facă o trambulină socială, dar de fugă sau îndepărtare subtilă spre mai mult rafinament pentru cei care doresc să-și conserve poziția privilegiată" [Muchembled, p.250]. 343 Mercier confirmă acest lucru: "Îl y a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de Europa, face ca azi 6 miliarde să trăiască în condiții incomparabile. Expectativa de viață e de trei ori mai mare. Religia iudaico-creștină a depășit superstițiile, credința oarbă în caracterul ciclic al timpului și a introdus noțiunea lineară de progres. Imitația Creatorului, Imago Dei, obligatorie pentru fideli, face ca omul, devenind el însuși creator, să stăpânească el natura, nu invers, ca la păgâni. Mănăstirile au salvat cultura latină periclitată de năvălirea barbarilor, au propagat valorile muncii fizice și intelectuale, au devenit
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de apel. Cum a fost posibil acest tur de forță? Mi-e greu să răspund, dar cred că una dintre cele mai la îndemână explicații pleacă de la realitatea că, fundamental, creativitatea românească este una de gradul doi, una bazată pe imitație și prelucrare a ceva existent, pe parodie, pe maimuțăreală, pe clovnerii jurnalistice și morale. Noi nu prea ne pricepem la izvodit din neant, ci doar la miștocăreală, la prelucrare ironică, la juxtapunere bășcălioasă, la plasarea dibace a unui diez care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să-și prelungească existența biologică, nivel la care ajunseseră și pe locurile lor ancestrale, deoarece despre o chemare istorică nu poate fi vorba. Este adevărat că unele triburi - hunii, avarii, cumanii, mongolo-tătarii - vor întemeia „imperii”, care, de fapt, sunt niște imitații după Imperiul Chinez sau Imperiul Roman. Nimic din forma lor de organizare nu lasă să se întrevadă forma superioară de alcătuire teritorială care este tocmai statul. De altfel, lipsa oricărei constrângeri, incapacitatea de a depăși ailul, ginta și tribul, corespundeau
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
culoar istoric favorabil. Parte dintre ei s-au întors în stepele lor necuprinse, revenind la vechile lor îndeletniciri și obiceiuri. Altă parte din conglomeratul etnic purtat de uraganul năvălirilor pustiitoare s-au topit în masa sedentarilor. Creațiile lor statale de imitație, lipsite de evoluția necesară a devenirii, sunt o sfidare a istoriei care nu le-a recunoscut legitimitatea obținută prin forță. Timp de 1000 de ani barbarii asiatici au încercat să stăpânească lumea de pe spatele calului, să-i aducă pe cuceriți
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
opiniei lui Nicolae Iorga, se datorează vehiculării termenului de către veterani, legați de cultul împăratului , și care, la români, n-a reprezentat șeful statului, exprimă apartenența la imperiu. Spre deosebire de unguri, sârbi, bulgari și ruși, care au aspirat la imperiu, evident, prin imitație, sau au creat imperii, și aici avem în vedere pe ruși, ceilalți nu pot fi luați în seamă cu imperiile lor, românii nu au avut niciodată asemenea veleități și pretenții. Lor le-a fost de ajuns să știe că aparțineau
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de mai bine de 100 de ani, se observă o regrupare a obștilor sătești, pe care le numim celule latinofone, și a Romaniilor populare spre țări, ca forme incipiente de organizare. Perioada de discontinuitate barbară, combinată cu agresivitatea statului de imitație al bulgarilor, suprapuși slavilor și populației romanizate de la sudul Dunării, va da un imbold organizării politice a românilor. Asumarea responsabilității politice de către românii din secolul al IX- lea, când simbioza româno-salvă era în curs de desfășurare, reprezintă cea mai profundă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]