5,241 matches
-
cert se instituie tratament antifungic. Rezecția chirurgicală a granuloamelor mediastinale este practicată la pacienții simptomatici în cazul eșecului tratamentului antifungic. Scopul chirurgical este acela de a exciza granulomul, chiar dacă doar parțial, lăsând pe loc capsula. Intervenția chirurgicală este dificilă datorită inflamației intense și a aderențelor care produc hemoragie difuză, existând riscul perforației de organ. Uneori granulomul se poate rupe și cazeumul se împrăștie în mediastin, producând o reacție inflamatorie intensă. Ca răspuns la antigenul Histoplasma capsulatum se produce fibroză intensă cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
Pe unde mergeam mă simțeam murdar și slinos. Păreau să se lipească toate: mâncare, ulei de la mașină. Mi se pun niște benzi late de leucoplast, "elastoplast". Să nu mă aștept ca încheietura mâinii să fie complet funcțională înainte de 6 luni (!). Inflamația de la degete a dispărut complet. În continuare mi-e greu să țin stiloul în mână, o simt amorțită și groasă. 24 octombrie Verificarea conturilor (Banca de Credit) 6.119 (din care 955 alocații retroactive) Banca de Economii 4.889. Cont
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
interleukinele (IL) și interferonul gamma (ITF gamma). Se știe că celulele agresate infecțios, determină formarea de celule activate ce secretă așa numitele citokine. În această categorie intră și cele trei substanțe enumerate mai sus. Aceste citokine sunt importante mediatoare de inflamație și capabile să modifice proprietățile celulelor endoteliale. FNT alfa produs de astrocite și de celulele microgliei are puternice efecte asupra celulelor SNC, fiind toxic pentru mielină și oligodendrocitele producătoare de mielină. Acest factor poate acționa în sinergie cu interferonul gamma
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și cu o evoluție mai blândă a SM. În modelul EAE, genele MHC par a influența în primul rând susceptibilitatea și penetranța, în timp ce alți loci modulează specific fenotipul, cum ar fi localizarea în creier sau măduva spinării, demielinizarea și severitatea inflamației. Prin analogie ar fi de interes identificarea locusurilor implicate în evenimentele patogene inițiale ale bolii sau a celor ce influențează dezvoltarea acesteia. Aici sunt de luat în considerație genele, care - din punct de vedere logic - au posibilitatea să joace un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
un dezechilibru între activitatea inflamatorie și distructivă a celulelor T helper 1 și cea antiinflamatorie și reglatoare a celulelor T helper 2, în favoarea primelor. În felul acesta în sistemul nervos central apar zone întinse de demielinizare și leziuni oligodendrogliale. În timpul inflamației din sistemul nervos al bolnavilor cu SM, limfocitele T, microgliile și macrofagele pun în libertate cantități mari de glutamat, care activează receptorii alfa-amino-3hidroxi-5metil-4 isoxazolepropionic acid, mediind (crescând) toxicitatea indusă de neurotransmițătorii excitatori tip glutamat. Leziunile mediate de glutamat, prin intermediul receptorilor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cele mai puternice corelări de dizabilitate la vârsta de 14 ani, urmate de dezvoltarea leziunii RMN în timpul primilor 5 ani de evoluție a bolii (BREX P. A. și colab., 2002). Se crede că SM implică un proces de boală bifazică. Devreme, inflamația este proeminentă, corespunzând fazei de acutizare și reversie a SM. Mai târziu există tranziție spre o fază neurodegenerativă primară, care coerspunde SM progresivă, cu deficite ireversibile. Deși inflamația și neurodegenerarea sunt detectate în orice moment, un proces pare a fi
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
2002). Se crede că SM implică un proces de boală bifazică. Devreme, inflamația este proeminentă, corespunzând fazei de acutizare și reversie a SM. Mai târziu există tranziție spre o fază neurodegenerativă primară, care coerspunde SM progresivă, cu deficite ireversibile. Deși inflamația și neurodegenerarea sunt detectate în orice moment, un proces pare a fi dominant. Acest concept este compatibil cu studiile de istorie naturală a SM, deoarece majoritatea pacienților încep cu boala în faza acută, dar apoi trec la boala progresivă secundară
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
majoritatea pacienților încep cu boala în faza acută, dar apoi trec la boala progresivă secundară. Prezența fazelor SM distincte cere terapia care este potrivită cu natura procesului bolii. În mod clasic, SM e considerată o boală care implică SNC în inflamație și demielinizare. Este clar din datele directe patologice și cele indirecte neuroimagistice că ea implică și distrugerea axonilor și neuronilor (CIFELLI A. și colab., 2002; KUHLMAN T. și colab., 2002). Atât densitatea, cât și volumul axonilor se reduc în SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
încetinirea, apoi blocarea conducerii impulsurilor nervoase cu deficit neurologic și fenomene iritative cu apariția simptomelor paroxistice din SM. După ROXANA SFRENȚ-CORNĂȚEANU (2004) există 4 mecanisme dominante în geneza și în diferitele etape ale evoluției SM și acestea sunt reprezentate de inflamație, demielinizarea reversibilă, demielinizarea ireversibilă și pierderea axonală. Morfologic, s-a descoperit că există o variabilitate largă, în ceea ce privește pattern-ul modificărilor morfopatologice, observate de la pacient la pacient, ceea ce a făcut ca această abordare să fie dificilă. Dificultatea a apărut și în ceea ce privește
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
examenul clinic singur nu permite stabilirea acestuia. Explorările paraclinice au limitele lor de sensibilitate și specificitate, dar dintre ele, cele imagistice sunt considerate cele mai specifice și sensibile în diagnosticul SM. Deoarece LCR aduce și alt tip de informații (despre inflamație, modificări imunologice), poate fi util în situațiile în care tabloul clinic este atipic, sau se întrunesc criteriile imagistice de diagnostic. 114 PEV pot furniza sprijin suplimentar, mai ales în situațiile în care modificările la RMN sunt puține (de exemplu la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pentru a defini mai precis rolul leziunilor medulare în diagnostic. Totuși, caracteristicile și distribuția leziunilor medulare din SM sunt bine precizate, ca și absența lor la indivizii sănătoși, chiar vârstnici (THOPE J.W și colab., 1993). Trebuie să nu existe inflamație sau ea să fie minimă, deși apar și excepții, iar leziunile să fie clar hiperintense pe imaginile ponderate T2, să aibă cel puțin 3 mm dar sub două segmente vertebrale în lungime și să ocupe doar o parte din secțiunea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
accentuare a relaxării protonilor cu scurtarea timpilor de relaxare. Această substanță este gadolinium și s-a dovedit că ea se distribuie în aceleași regiuni ale sistemului nervos central ca și compușii iodați, putând fi astfel folosită la detectarea zonelor de inflamație. Astfel, cu ajutorul acestor substanțe, RMN poate pune în evidență mai ales plăcile de SM active. În creierul sănătos această substanță nu trece de bariera hemotoencefalică. Existența unui contrast vizibil mai ales pe secvențele ponderate în T1 semnalează o ruptură a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în RMN fără și cu gadolinium, apoi în microscopie cu ajutorul marcatorilor barierei hematoencefalice, cu atenție 125 deosebită pentru noile leziuni caracterizate de prezența unor celule inflamatorii și a unui produs de degradare a mielinei. O relație constantă între contrast și inflamația activă a fost demonstrată de HAWKINS P. și colaboratorii (1990). Mc. DONALD și BARNES (1989) au propus o secvență de evenimente ce justifică modificările RMN asociate cu modificările unei plăci. Există mai întâi o ruptură precoce a barierei hematoencefalice care
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
evoluție primar progresivă. Imagistica medulară la pacienții cu SM este indicată în următoarele situații: prezentarea unei afecțiuni medulare, în afară de leziuni compresive, leziuni atipice cerebrale și când examinarea CT cerebrală este negativă. Leziunile din SM au substrate morfologice multiple ca: edem, inflamație, demielinizare, pierdere axonală, glioză și remielinizare (PASCU I. și BALAȘA RODICA, 1999). Aceste leziuni au semnificații neurologice diferite. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) nu poate evidenția toate aceste modificări morfologice, ceea ce face să limiteze examenul convențional RMN în diagnosticul și mai
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
informații care definesc aspecte specifice ale demielinizării și ale pierderii axonale. De asemenea acestă metodă poate pune în evidență modificările timpurii din sistemul nervos central al bolnavilor cu SM. Aceste modificări cuprind creșterea conținutului de apă, apariția marcherilor imunologici ai inflamației. În timpul inflamației neuroproteazale, împreună cu alte enzime catabolice, sunt eliberate local de către macrofage, lizozomi, conducând la alterarea compoziției în proteine și lipide a mielinei. În timpul demielinizării, local se acumulează esteri ai colesterolului care lipsesc în creierul normal. Prezența acestora în creier
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
definesc aspecte specifice ale demielinizării și ale pierderii axonale. De asemenea acestă metodă poate pune în evidență modificările timpurii din sistemul nervos central al bolnavilor cu SM. Aceste modificări cuprind creșterea conținutului de apă, apariția marcherilor imunologici ai inflamației. În timpul inflamației neuroproteazale, împreună cu alte enzime catabolice, sunt eliberate local de către macrofage, lizozomi, conducând la alterarea compoziției în proteine și lipide a mielinei. În timpul demielinizării, local se acumulează esteri ai colesterolului care lipsesc în creierul normal. Prezența acestora în creier este un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ca un marker neuronal, fiind întâlnit doar în neuroni. La pacienții cu SM, scăderea N-acetil aspartatului cerebral înseamnă o afecțiune neurologică mai severă. În leziunile din SM, în primele 6 săptămâni se găsesc cantități crescute de lactat, ceea ce indică inflamație, ischemie locală și disfuncție mitocondrială neuronală. Alte leziuni au o cantitate crescută de colină care sugerează creșterea turnover-ului membranar în timpul demielinizării. De asemenea pot apare creșteri anormale ale lipidelor, ceea ce indică prezența demielinizării. După HORSFIELD M. A. și colab., (1998
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pacientul și medicul în privința unei noi recidive sau a începutului unei remisiuni. Diverse citochine sunt produse de celule imunocompetente. Două dintre ele: factorul alfa al necrozei tumorale (TNF alfa )și interleukin 1 Beta 143 (IL-1B) sunt, deasemenea mediatori importanți ai inflamației, capabili să modifice profund funcția celulelor endoteliale. TNF alfa a fost descris ca o peptidă toxică pentru oligodendrocitele în cultură. Unii cercetători au dovedit un nivel crescut în ser și LCR a TNF alfa și IL-1B în faza activă a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
clinice, numai dacă acest demers este respectat, examenele paraclinice pot fi considerate ca un ajutor pozitiv pentru diagnosticul diferențial al SM. SM mai trebuie diferențiată de următoarele boli, întâlnite mai rar: Granulomatoza Wegener se caracterizează printr-o vasculită necrozantă și inflamații granulomatoase. Determinările neurologice apar la 50% din bolnavi, cele mai frecvente fiind neuropatiile periferice, urmate de determinările din partea sistemului nervos central. Acestea din urmă seamană din punct de vedere clinic cu SM. Boala Whipple este o afecțiune multisistemică produsă de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
s-a dovedit mai eficace decât administrarea singură de interferoni, în combaterea infecțiilor cu hepatita B. Interferonul gama produs de celuleleT stimulate diferă mult de interferonii alfa și beta. Rolul său fiziologic în organism pare a fi de mesager al inflamației, provocând intervenția celulelor T și stimulând puternic macrofagele. Tocmai de aceea acest tip de interferon nu poate fi folosit în tratamentul SM. Cercetările efectuate cu interferoni alfa natural și alfa recombinat nu au dat rezultatele sperate. Tratamentele au influențat puțin
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
este cea mai simplă operație. Se introduce o mică sondă prin pielea abdomenului direct în vezică. Odată la 6 săptămâni, această sondă trebuie schimbată. La bărbați, această metodă constituie o alternativă apreciată, căci se știe că sondele stabile provoacă ușor inflamații ale prostatei sau ale veziculei spermatice, pentru că este vorba de un corp străin, adesea greu tolerat. În plus, când aportul hidric este insuficient, sonda va avea tendința de a se înfunda, ceea ce poate fi foarte supărător. Disfuncția intestinală se manifestă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
administrează prin injecții subcutanate zilnic, în prezent studiindu-se efectul lui prin administrare subcutanată la 2 zile sau forme de administrare orală. Copaxone are și unele reacții adverse, cele mai frecvente fiind la locul injectării, unde pot apare: eritem, durere, inflamație, prurit și edem local, dar niciodată nu a dat necroză cutanată. Alte efecte adverse au fost: vasodilatație generalizată cu roșeață, dispnee, cefalee, astenie, infecții urinare, dureri precordiale, parestezii, greață, anxietate, febra, rahialgii și reacții alergice. Cele mai multe din aceste reacții alergice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Cele mai folosite tratamente pentru puseele acute din SM sunt terapiile de scurtă durată cu steroizi. Puseele sunt cauzate de inflamarea zonelor din jurul plăcilor de pe teaca de mielină. Steroizii sunt versiunea sintetică a cortizonului produs de către organism pentru a reduce inflamațiile. Acestea nu schimbă cursul evolutiv al bolii, dar poate grăbi procesul de refacere, după un atac (puseu). Steroizii sintetici, cum ar fi prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul, betametazona și dextametazona, pot fi folosiți pentru a scurta durata și severitatea unui puseu. Steroizii
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
obicei o durere acută, mai rar subacută și aproape niciodată cronică. Exemplele tipice sunt durerea inflamatorie dată de nevrita retrobulbară și de cefalea difuză sau mai frecvent durerea occipitală sau dorsală și care frecvent anticipează un puseu agravant prin exacerbarea inflamației (ROLAK J. și colab., 1990). Alte implicări ale nervilor cranieni au fost descrise în cadrul simptomelor de prezentare a bolii (BENTLEY P.J. și colab., 2002). Aceste dureri sunt raportate ca cefalee obișnuită sau migrenă cu incidență mai crescută la pacienții cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
actuale indică faptul că SM este o boală autoimună mediată de celulele T. Cu toate acestea, alți factori imuni, inclusiv anticorpi, complement, mediatori ai răspunspunsului imun sunt de asemenea implicați. Datele obținute prin RMN, indică faptul că factori, alții decât inflamația, contribuie la leziunile din SM și sunt probabil importanți în dezvoltarea bolii cronice. În prezent nu deținem decât cunoștințe fragmentate despre toate caracteristicile SM, dar două concepte pot contribui la dezvoltarea imunoterapiei: 1. Cunoștințele noastre despre componenta imunologică a SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]