2,430 matches
-
precizări care să pună în lumină singularitatea epocii, creativitatea făuritorului. Constantă în această retorică este încrederea în partidul care știe și face și în conducătorul acestuia. Numai el, Partidul și numai el, Conducătorul, cunosc calea cea bună, au secretul drumului inițiatic, dețin formulele magice ale cuceririi fericirii cu ajutorul metodei științifice, adică al „învățăturii” livrate de „forța conducătoare”. Totul este deci obiectiv, calculat, planificat, nu există putință de abatere. Această certitudine ar trebui să genereze convingeri ferme, ar trebui să confere tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
arborelui, unde se află un tron și un altar, hotărât să nu se ridice înainte de a fi reușit să cunoască cauza și remediul răului care-l constituie suferința. În meditație, la picioarele arborelui de pīpal, Gautama înfruntă ultima dintre încercările inițiatice. Măra, Ispititorul, Zeul Patimilor, care domnește peste simțuri și peste dorințe, revine, și prin viziunile sale caută să l distragă de la concentrarea spirituală, pentru a-l împiedica să ajungă la cunoașterea ultimă. Acest zeu a înțeles că descoperirea iminentă a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
to many Americans - was the flood of immigrants who arrived in the United States during the Progressive years and after”, cu atît mai mult cu cît unii erau „birds of passage”. Ca și ceilalți imigranți, deci nerespectînd Întocmai o experiență inițiatică, proprie Însușirii unei noi sintalități, românul ajuns și stabilit În America accepta, nu ca pe un privilegiu, desigur, lupta cu sine, pentru intrarea și adaptarea cu realitățile Lumii Noi. Această apropiere, care nu e sinonimă cu americanizarea, dar este o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu se mai Întoarce de unde plecase, americanizarea nu a fost o umilință, ci o dorită baptizare, fără vreo legătură cu religia sa. De altfel, America a fost și a rămas un imens baptiseriu, pe care Îl „traversează” nou-veniții pentru ablațiunea inițiatică, necesară nu atît igienei exterioare, cît mai ales unei restructurări interioare. Începutul americanizării seamănă cu un mulaj fragil, a cărui coajă se sparge foarte ușor dacă nu e Întreținută de cel care a acceptat-o. Așa cum s-a remarcat adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
193 etc. Alți cercetători au Încercat să alcătuiască liste mai detaliate ale caracteristicilor mitului. C. Riviere (1997, pp. 53-55) identifică opt caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic și simbolic, imageria grafică, participarea emoțională a publicului, referirea la evenimente primordiale, aspectul de lume reală, fixarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cel mai adesea, semnul alegerii este „posesiunea”, existența unor stări de transă, viziuni și extaz; b) inițierea șamanului se face pe parcursul mai multor experiențe dramatice: călătorii În lumea spiritelor, Înfruntări, dobândirea de obiecte și puteri magice; c) revenirea după călătoria inițiatică este prezentată ca o reînviere, o nouă naștere; d) cosmologia verticală: traseele călătoriei șamanice sunt orientate În sus, către lumea celestă a spiritelor; e) existența unor tehnici specifice: forme de privațiune, substanțe halucinogene, dansuri extatice; f) stăpânirea unor puteri ieșite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
individualizat al activității, posedarea unei științe sacre secrete, ideea vocației mistice, i.e. „alegerea” persoanei În cauză printr-o decizie obscură a spiritelor (făcută vizibilă celorlalți membrii ai colectivității prin crize, vise, transă, malformații etc.). Practicarea magiei este legată de parcurgerea inițiatică a unui traseu ocult de revelații. Participarea la aceste mistere oferă descoperirea realității de dincolo de cunoașterea umană și, odată cu aceasta, un ansamblu de tehnici de controlare a fenomenelor naturale și supranaturale. În felul acesta, magia devine „puternică și periculoasă, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod elocvent, iraționalismul specific „primitivilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa solitară (În antiteză cu suspendarea controlată de bărbații satului) trebuie să confirme această schimbare: inițiații Își controlează sfâșierea trupului, iar rănile sunt dovada parcurgerii Întregului ciclu inițiatic. Depășirea durerii, oboselii și spaimei le dă dreptul reîntoarcerii acasă, neasistați de nimeni, deci ca persoane transfigurate, ca entități sociale cu o identitate și legitimitate aparte. În paralel cu transformarea inițiaților are loc și transformarea comunității. Aceasta reface, În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sa este recunoscută, profesorii Încep să se ocupe mai atent de evoluția sa artistică, capacitatea de a rezista „junglei” este apreciată ca o dovadă a faptului că „este artist Înnăscut”. Același mecanisme ale riturilor de trecere cu elemente de probe inițiatice au fost studiate și În alte medii profesionale: spre exemplu, etnografiile consacrate redacțiilor jurnalistice au relevat rolul „consacrator” al etapelor liminare, când nou-venitul este supus la umiliri simbolice și la diverse Încercări referitoare la capacitatea sa de a accepta regulile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o procesiune, aceste activități umane obișnuite capătă o semnificație simbolică neobișnuită”. După această logică funcționează și unele manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase sunt cele mai cunoscute, vom reproduce aici descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În propria-i curte. Acesta este terenul unde va avea loc un adevărat „schimb de vizite” Între cei doi aleși. În dimineața marii sărbători, domnul se Îndreaptă spre biserică urmat de un Întreg alai, În vreme ce fiecare etapă a acestui drum inițiatic este anunțată orășenilor prin sunetul clopotelor: este cel dintâi semnal al celebrării și primul moment În care puterea Își asociază prezența marelui eveniment liturgic. Monarhul intră În biserică, iar corul și Înaltul cler cântă imnul axion („vrednic este”). După cântarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
d) obligatorii: sunt impuse de autoritățile ecleziastice sau laice ca formă de pedepsire; e) de căutare: nu au un scop precis, ci sunt efectuate În speranță găsirii unui loc care va aduce un răspuns la Îndoielile sau aspirațiile individului; f) inițiatice: orice pelerinaj care are ca scop o transformare a statutului participanților. Deoarece pelerinajul În sine implică o transformare a statutului (spiritual, social, cultural) al participanților, ultima categorie mi se pare redundantă. În consecință, ea nu poate fi justificată teoretic și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au dobândit puteri aparte. Relicvele sunt achiziționate În speranța că vor permanentiza puterile legate de centrul pelerinajului, vor asigura sănătatea, vor produce vindecări miraculoase, vor permanentiza protecția divină, vor oferi prestigiu și legitimitate cultică. Relicvele aduse după o asemenea călătorie inițiatică funcționează ca un pelerinaj inversat: ele permit credincioșilor să păstreze puterea centrului sacru, fără a mai fi nevoie de un alt pelerinaj. În același timp, ele devin, la rândul lor, centrul unor pelerinaje „microscopice”, efectuate În spațiul intern al comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
casă” și locul sacru râvnit este mai mare. De aceea, pelerinajul reprezintă o luptă cu spațiul, iar imaginea sa tipică este aceea a mersului pe jos, pe mari distanțe, În condiții dificile, asemănătoare cu o asceză sau cu o probă inițiatică. Spre deosebire de alte rituri, pelerinajele acoperă o mare durată de timp. Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către centre sacre Îndepărtate. De aceea, călătoria pelerinului cunoaște câteva secvențe clare: plecarea, parcurgerea drumului, atingerea centrului, comuniunea consacratoare, călătoria de Întoarcere, reinserția și repoziționarea socială datorită prestigiului astfel dobândit. În imaginarul popular, călătoria pelerinului este Înconjurată de o aureolă inițiatică. La capătul drumului, pelerinul suferă o „mutație”, revine acasă schimbat, fie În urma unei revelații religioase, fie În urma unui act magic (de obicei, de ameliorare a condiției profane - vindecare fizică sau psihică), fie În urma unei transformări spirituale. În alt plan, schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei transformări, intensitatea experiențelor, recunoașterea și consacrarea de către grup a noii identități sociale, crearea unui cadru ritual care oferă șansa unei reevaluări a reprezentărilor culturale specifice mediului originar, o mitologie specifică organizată În jurul unor teme precum moartea și nașterea, proba inițiatică, figurile adjuvante, intervenția divină, iluminarea etc. Pe de altă parte, studiile etnografice au arătat că intervalul pelerinajului nu generează, În mod necesar, o comunitate solidară și egalitaristă. Pelerinajul poate perpetua inegalitățile vechi sau poate crea altele noi. Cei mai cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obligat să o privească În ochi pe aceea care i-a dat viață și cu care, mai târziu, după ce și-a omorât fără să știe tatăl, a comis incestul. La fel, cântecele funerare din folclorul românesc pun accentul pe călătoria inițiatică și eforturile de separare (prin gesturi de sorginte magică) de lumea celor vii, fără a fi foarte preocupate de stabilirea unor ierarhii a meritelor pământești și, În funcție de acestea, a unei „distribuiri” a celui dispărut Într-un anumit sector al lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ara/ Ciutele vor semăna... (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288) Acest text funerar dezvăluie o geografie chtoniană extrem de complexă: ea se bazează pe o sumă de toposuri, În care diferite ființe veghează vămile lumii de dincolo. Bocetul are valoarea unui text inițiatic, deoarece: a) descrie locurile sacre: trecătoarea apelor, cele șapte vămi, răscrucea marcată de o salcie mare, Înaltă și aplecată, mărul lui Sân Pătru, masa de sub răchita „Împupită”, poarta Raiului; b) prezintă paznicii și acțiunile lor: bradul, puii de vidră, puii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
figuri eterogene. La fel, Mircea Eliade (1991, 1995) și apoi Ion Taloș (1978) vor vorbi despre un mit al sacrificiului; O. Buhociu (1979), M. Coman (1980), I. Datcu (1999), Mircea Eliade (1995) și T. Herseni (1977) de mituri eroice și inițiatice; Romulus Vulcănescu (1986) de mituri antropogonice teogonice etc. În aceste cazuri, mitul devine clasa Înglobantă, clasă În care sunt incluse narațiunile pe aceeași temă epică (indiferent de genul literar În care sunt plasate) și figurile diverse, toate risipite În texte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau deschiderile ample, atotcuprinzătoare în intenție, în diacronie și în sincronie, la nivel global sau național se dovedesc întotdeauna completabile și sunt puțini cei care la finalul investigației nu recunosc limitele studiului propus. De exemplu, după o imersiune de tip inițiatic în imensa bibliografie consacrată comicului, Jean-Marc Defays pornește propria cercetare cu asumata conștiință a relativității acesteia: "Ca și frumosul, adevărul, binele, și asemeni sacrului, cu care el este într-un intim raport, comicul nu se pune în termeni rezolutivi și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
închiriat dobândește amploare în romanul lui Damian Stănoiu pe aceleași coordonate ale comicului tangețial absurdului: căutând "mai binele", Liță Soare sfârșește prin a se convinge că l-a avut deja, întoarcerea la coana Tinca reprezentând singura soluție după un traseu inițiatic marcat de succesive dezamăgiri: de la frumoasa proprietăreasă care îl jecmănea sistematic supunându-l unui regim alimentar și termic insuportabil și inuman, la doamnele respectabile ce se dovedesc viclene codoașe, la autodeclarate "fete inocente", în realitate ingrate și perverse, la pensionari
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul” Iliada). Tradiția iudaică, orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt astfel considerate esoterice, deci inițiatice, nedivulgabile. Caracterul lor secret presupune obscuritate, stil enigmatic, limbaj ermetic. Paralel însă, și chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Acesta nu a întârziat să observe că ordinea publică și morală (mos majorum) erau amenințate de manifestări religioase criminale. Sub acoperirea misterelor dionisiace, matroane respectabile, bărbați de toate rangurile și tineri de ambele sexe se dedau exceselor. Noaptea, în timpul ceremoniilor inițiatice, vinul și muzica dezlănțuiau pasiuni vinovate. Autoritățile se temeau de ravagiile produse de această pietate îndoielnică. Represiunea a fost nemiloasă. La Roma și în toată Italia, arestările se numărau cu miile. Titus Livius povestește în De la întemeierea Romei (Ab Urbe
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
încorporând în noua izvodire fapta contestatoare. Reunind o apocalipsă și o geneză, dramaturgul subliniază coincidența și continuitatea simbolică dintre sfârșit și început, moarte și înviere, și conferă, totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii ce sălășluiește în întunericul sinelui, refacerea de către sora lui, Ileana Cosânzeana, a pătimirilor lui Iisus, devine o pildă a căii de urmat spre izbăvire. Ea moare în lutul supus maculării, spre a reînvia într-o realitate incoruptibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]