3,659 matches
-
fără imixtiuni. În Iisus s-a născut la Timișoara, Iordache construiește un discurs paralel pentru cele două mișcări, de la Timișoara și București: la Timișoara s-au aflat „actorii”, la București - „regizorii”. Seria antonimelor este însă mult mai amplă: uzurpați/uzurpatori, inocenți/complotiști, sinceri/ ipocriți, victime/călăi, profitați/profitori, naivi/cinici, credincioși/farisei. Revolta de la Timișoara (16-20 decembrie) și cea de la București (21-22 decembrie, până la prânz) au constituit o stihie (precum inundațiile din 1970 sau cutremurul din 1977, precizează metaforic, dar nu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fi definit drept un război clandestin, nedeclarat și neconvențional, care se desfășoară fără nici o reținere umanitară și fără nici o regulă. El are o serie de trăsături proprii care îl diferențiază de alte forme de violență. Pentru terorism, nimeni nu este inocent, toată lumea este potențial vinovată. În 1933, "Enciclopedia stiințelor sociale" din SUA definea noțiunea de terorism drept "metoda prin care anumiți indivizi, acționând individual sau în grup, caută să realizeze obiectivele urmărite recurgând la folosirea sistematică a violenței. Tinta principală a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ascunsă în trupul biologic, dar relația dintre cele două „trupuri” rămâne, până la transfigurarea totală, cel puțin enigmatică (dacă nu cumva insolubilă). Pentru Henry, este crucial să observăm că secretul Vieții revelate de Dumnezeu în Hristos poate fi experiat în tonalitatea inocentă a bucuriei și suferinței. Aceste registre afective coincid însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Pentru romanticul danez, această întâlnire dintre corpul organic (biologic) și trupul transcendental (spiritul) era o primă sursă a angoasei. Dar diferențierea sexuală este, totodată, ambientul natural al dorinței erotice. În pragul acesteia, o teamă difuză îi contaminează pe cei mai „inocenți” (adică pe cei neobișnuiți cu obișnuitul, pentru care angoasa poartă numele de pudoare sau rușine). „Monstruoasa contradicție” dintre spirit și sex e dublată, așadar, de angoasa de posedare. Ca și angoasa, erosul este echivocul prin excelență. Și de unde vine prestigiul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
terorii s-a dovedit dăunătoare și pentru obiectivele administrației Bush deoarece are consecințe adverse neprevăzute: invazia Irakului s-a transformat într-un dezastru. în realitate, teroriștii trebuie abordați prin alte metode decât războiul. Prin însăși natura lui, războiul presupune victime inocente. Când se duce o luptă împotriva unor teroriști care se ascund, șansele de a exista victime nevinovate sunt și mai mari. Terorismul ni se pare îngrozitor pentru că duce la moartea sau mutilarea unor oameni nevinovați în numele unei cauze politice. Războiul
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
țintă, dar cea pe care am ales-o noi nu poate fi cea corectă. Am omorât mai mulți civili nevinovați în Irak decât au ucis teroriștii pe 11 septembrie. Pe lângă crime, am umilit și am torturat nenumărați irakieni. Creînd victime inocente, am promovat cauza teroriștilor. Ei pot să ne descrie acum pe noi ca fiind teroriști și să ceară sprijinul compatrioților lor, așa cum a făcut președintele Bush. Ne este greu să înțelegem pentru că nu ne putem vedea pe noi înșine ca
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
dintre modalitățile prin care jocul și ficțiunea se implică reciproc, având aceleași „cadre” (frames), în contrast cu acțiuni sau comunicări „reale”. Pe scurt, am avea de-a face cu o voluntară suspendare a incredulității care să confere simulării (îndeletnicire inofensivă, ineficace și inocentă, prin excelență), aparența seriozității. Pe de altă parte, nu pot fi trecute cu vederea nici valențele subversive ale jocului care, tocmai în virtutea caracterului său de spațiu imaginar și ritualistic, a permis dintotdeauna scriitorilor să se ocupe de subiecte și teme
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
straniu efect de verosimilitate 359, autorul invitându-ne să intrăm - îndată ce întredeschidem cartea - într-o lume ce nu pare cu totul diferită de a noastră. Frazarea „ca de proză” întărește și ea această impresie, contribuind totodată la frustrarea așteptărilor cititorului inocent, convins de atotputernicia principiului modernist-simbolist, conform căruia în poezie nu trebuie spuse povești. Însă, în fapt, așa cum remarca pe bună dreptate Matei Călinescu, poetul nostru „nu spune nici el povești, doar descrie cadrul unei posibile narațiuni, cu personaje prinse parcă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dar avem de-a face, desigur, cu un tip particular de mimesis, înțeles nu atât ca reprezentare fidelă a realului preexistent, cât mai cu seamă ca mimare, simulare și modalitate implicită de... stimulare a capacității noastre de cititori prea puțin inocenți, de a pătrunde în felurite lumi ficționale, mai mult sau mai puțin plauzibile, unde suntem atrași să jucăm diferite jocuri ale închipuirii. Este vorba de o alunecare, aproape insesizabilă, dinspre reprezentarea realului, către un fel de „reprezentație” (teatrală) cu miză
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
parcă pentru a arăta că unele stări de lucruri imaginabile ar putea fi, de fapt, imposibile, iar unele lumi posibile s-ar situa dincolo de capacitatea noastră de concepere. Dintr-o altă poezie, tot la fel, aflăm un fapt cu totul inocent: v.înnopteanu l-a întâlnit într-o zi pe „vorbitorele pisifone”. Și autorul nu se întreabă nici o clipă cum de acest animal ciudat vorbește. El trece la etimologie; ne oferă, bunăoară, explicații în privința denumirii științifice a „pisifonelui” (termenul provine din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
procedee care pretind din partea cititorului o mare disponibilitate și un rafinament extrem. Desigur, trebuie să ținem cont aici și de o serie de distincții, ca, de pildă, aceea dintre cititorul real și cel ideal, dintre cititorul tradițional și cel modern, inocent și avizat etc. Nu încape îndoială că, din perspectiva unui cititor inocent, apropierea poeziei de proză, de anecdotică, de limbajul uzual riscă să creeze perplexitate, tocmai în măsura în care clatină prejudecăți adânc înrădăcinate. Altfel stau lucrurile în cazul cititorului ideal (acela care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Desigur, trebuie să ținem cont aici și de o serie de distincții, ca, de pildă, aceea dintre cititorul real și cel ideal, dintre cititorul tradițional și cel modern, inocent și avizat etc. Nu încape îndoială că, din perspectiva unui cititor inocent, apropierea poeziei de proză, de anecdotică, de limbajul uzual riscă să creeze perplexitate, tocmai în măsura în care clatină prejudecăți adânc înrădăcinate. Altfel stau lucrurile în cazul cititorului ideal (acela care constituie, după cum au demonstrat teoreticienii receptării, un fel de dublu ficțional al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu mai apar doar ca fenomene depășite, datate, ci - așa cum am mai remarcat - sunt redimensionate, cu ironie, într-un nesfârșit joc iluzionistic de oglinzi. Înclinăm mai curând către această abordare, întrucât poezia metatranzitivă se definește, înainte de orice, prin înclinația (deloc inocentă) către o multiplă sustragere din dihotomiile antrenate de binomul text/referință. În această ordine de idei, trebuie să reținem și afirmațiile Lindei Hutcheon care susținea că logica referentului și a reprezentării realiste rămâne crucială în postmodernism, dar nu întotdeauna și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de putere sau dorința sexuală, puteau fi reprimate printr-o altă pasiune, dragostea de câștig care, spre deosebire de primele determina un comportament uman rațional, calculat, metodic și, mai târziu, chiar „maximizator”. În plus, această pasiune a fost percepută ca „blândă și inocentă” În raport cu celelalte și mai mult chiar, contribuind la binele comun. Treptat, dragostea de Înavuțire a devenit sinonimă cu interesul economic (mai târziu termenul fiind Înlocuit cu cel de utilitate sau preferință). „În acest fel, a apărut o distincție nouă, prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nu a împiedicat ca ele să exercite o mare influență chiar și asupra politicilor sociale. Astfel, persoana deviantă a fost tratată ca „organism subuman”, ca „amenințare”, „obiect al temerii”, „organism bolnav”, „țintă a batjocurii”, „țintă a milei”, „copil etern”, „sacru inocent”. Wolfensberger apreciază că ansamblul acestor roluri atribuite persoanelor deviante constituie una dintre cele mai puternice metode de influență și control social cunoscute, iar așteptările manifestate față de ele au avut rezultate predictibile negative, adică oameni devalorizați, conformându-se considerabil acelor așteptări
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
focul și la pedeapsa lui peste fire, căutînd alte arme pentru asediu. Între ele, redutabilă este arma moralei. Zvăpăiatul Alecu devine cicălitor, tună Împotriva „fățăriilor”, denunță pe cei care Își bat joc „pintr-ascuns” și caută să strice mai curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul are obsesia păcatului și că fixează iubirea pe temeliile morale ale sincerității: „Să aibă prieteșug Curat, fără vicleșug.” Apare bănuiala, văzînd argumentele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui peste fire, căutînd alte arme pentru asediu. Între ele, redutabilă este arma moralei. Zvăpăiatul Alecu devine cicălitor, tună Împotriva „fățăriilor”, denunță pe cei care Își bat joc „pintr-ascuns” și caută să strice mai curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul are obsesia păcatului și că fixează iubirea pe temeliile morale ale sincerității: „Să aibă prieteșug Curat, fără vicleșug.” Apare bănuiala, văzînd argumentele lui Alecu, că totul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, Încrezător pînă la inocență În puterea talentului. Paul Zarifopol Îl prezintă În acest sens: „un scriitor de bunăvoință. Un prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris de toate, cu o fertilitate inocentă, nepăsătoare^... ], masă literară ieșită dintr-o ușoară și neobosită bunăvoință” (Revista Fundațiilor Regale, nr. 5, 1936) - și criticul mizantrop nu greșește prea mult. Numai că inocența, bunăvoința, spontaneitatea se bizuie la Bolintineanu pe instinctul său liric. Disprețuiește regulile În artă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întrepătrundere și, În primul rînd, efectul trecerii luminii printr-un corp dens, opac. Poezia lui Bolintineanu Îmbrățișează cu precădere corpurile fecundate de lumină. Albul (dalbul), frecvent pînă la teroare În poeme, face parte din aceeași familie de atribute. E starea inocentă a materiei. E faza sublimă a pasiunii: sublimul voluptății și al purității, două noțiuni care la Bolintineanu merg Împreună. Numai virginalul poate trăi beția voluptății. În Conrad dăm peste „azurita ceață”, În Macedonele, marea și cerul (eterul) „unesc azurul lor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
transparente, acrobația delfinilor, pasiuni fatale, desfătări dulci, dulci... Figura dominantă În poezia simțualistă a lui Bolintineanu este, putem zice, seducția. Seducția, repet, prin lingușire, prin acumulare de bunuri strălucitoare, prin cultul suprafețelor. Instrumentul ei predilect este privirea. Privirea dintîi, matinală, inocentă și privirea din urmă, bolnavă, corupătoare, aceea ce confundă natura cu arta și se hrănește cu clișeele cele mai uzate ale poeziei. * Cu Legendele istorice, Basmele, Macedonele, Bolintineanu coboară pe uscat și urcă spre nord. Părăsește lumea Bosforului. Nu-și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ușoară, plăcută, rareori fața se Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n ivoriu noată, se răsfață / rîură senin”): numai În momente de mare emoție, cum este aceea descrisă În Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă În toată erotica bolintiniană? Rumeneala ascunde, În fapt, o mare primejdie. Figura inocenței este, În realitate, anticamera amorului magic, acela care Îmbată simțurile. CÎnd fața
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ei primeau abundența și o răspîndeau În jurul lor”... Ar mai trebui adăugat: o răspîndeau cu fervoare și, adesea, cu inocență. De altfel, Paulhan remarcă mai departe faptul că, dacă clișeul este inevitabil În literatură, scriitorul poate cel puțin să fie inocent, căci nu scriitorul este acela care fabrică și impune clișeul; el Îl lasă numai să treacă fără dificultate. În fine, tot Paulhan oferă la capătul studiului său (strălucitor, profund, tăios) o mică fabulă despre retorică. S-o cităm: „Că doi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rezultatele sînt În noua carte a lui Eugen Simion strălucite. Analize și interpretări de o excepțională finețe se concentrează adeseori În definiții și formule superbe, greu de uitat. „Bătrînii” poeziei noastre se animă și Întineresc În lectura În același timp inocentă și „perversă” (savantă) a lui Eugen Simion. Ienăchiță are „convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime”. „Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești”. De
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era gata să-și riște privilegiile spre a fi alături de ei. Tommaso avea grijă să intre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
avut. - Da, domnule, confirmă entuziast Gaittany, plin de o mulțumire personală. - Așa cred și eu, adăugă mult mai moale Andrei Gulimănescu. Gura lui ședea mereu crispată într-o sforțare de a prinde opinia cea mai răspândită. - Și ce plănuiește? Întrebă inocent doamna Valsamaky. - Un turn, răspunse din marginea modestă, unde ședea,Smărăndache. G. Călinescu Fu un râs general, care demoraliză pe Gaittany, încît îl făcu să ridice din umeri și să scoată puțin vârful limbii afară, în semn de posibilă eroare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]