15,922 matches
-
însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii proletcultiste numai asupra trecutului, nu și asupra prezentului, iar când privește actualitatea o face numai pentru a sesiza rămășițele burgheze ale trecutului (aristocrația, chiaburul, sabotorul, intelectualul neangajat), rămășițe care alterează societatea prezentă, dar nu-i afectează partidului muncitoresc triumful. Principiul de construcție al Cronicii de familie e unul adițional, elementar-cumulativ. Capitolele sunt pur și simplu juxtapuse. Li se găsește un liant în personaje, în filiera de
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
electorat. Departe de-a arăta forța, incisivitatea și determinarea partidului, ele indică deruta, indecizia și frica de dispariția de pe prima scenă. PRM plătește, acum, anii de violențe verbale și incitări la violențe fizice (mineriada din 1999 sau "lista neagră" a intelectualilor ce trebuie executați pe stadioane) pe baza căruia a reușit să-și atragă partea declasată a electoratului din România. Astăzi, aceiași oameni găsesc mult mai demnă de interes o snopire în bătaie transmisă în direct la televiziune decât discursurile înspumate
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
publice. E ca și cum l-ai supune unui lanț de metamorfoze succesive în urma cărora își va schimba identitatea după culoarea afectivă a ochilor care îl privesc. Marja aceasta de eroare atinge îngustimea unei linii în cazul lui Mihai Șora. Domnia sa este intelectualul beneficiind de cel mai constant portret în ochii semenilor, mai toate umorile pe care le declanșează înclinînd de partea simpatiei. Cu alte cuvinte, Șora este omul care, culegînd cea mai mică doză de ură, atrage cea mai mare afecțiune. E
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
toți autorii care semnează textele vorbesc despre persoana lui Șora, nu despre cărțile lui. Aici nu e vorba de o lacună a unui volum cu adevărat exemplar prin antologia contribuțiilor conținute și prin scopul pe care îl are - elogierea unui intelectual - , ci de o obișnuință pe care o arătăm cu toții în receptarea lui Șora: ne gîndim la seninătatea omului, nu la conținutul operei. În fond, cărțile nu i-au fost citite decît cei care l-au întîlnit în carne și oase
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
face, a avea, Clipa și timpul sau Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat își așteaptă încă exegeții. Pînă atunci se cuvine să ne alăturăm omagiului pe care Marius Ghica, alături de semnatarii textelor din acest volum, i-l adresează distinsului intelectual.
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
al muncitorilor care anunța triumfător "IMGB face ordine! Noi muncim, noi nu gîndim". Nici bătăile, nici loviturile aplicate cu bestialitate de regulă în cap, ca să ne iasă gărgăunii, nici ecoul înfricoșător de pe Edgar Quinet al lozincilor devastatoare " Moarte studenților! Moarte intelectualilor!". Nici aplauzele peceriste ale unor femei cu pungi în mîini care se excitau teribil de cîte ori mai luam o bîtă în cap sau un șut în fund, nici gemetele înspăimîntătoare ale femeii gravide peste care am fost aruncată în
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
de lovituri ale studenților care se apărau de potopul de învinuiri, de atîta nedreptate, de atîta suferință greu de cuprins aici. Nici devastarea sediilor partidelor istorice, nici amenințările cu moartea, nici urmăririle, nici hărțuiala la care mulți oameni din Piață, intelectuali de la Grupul pentru Dialog Social, de la ziarul "România liberă" și nu numai au fost supuși zile și nopți în șir. Nici felul în care minerii și securiștii amestecați printre ei au pus stăpînire nerușinată pe amfiteatrele Universității, pe accesul în
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
Piața Universității insular. Acolo m-am maturizat. Civic. Acolo am simțit ce înseamnă solidaritatea de care, atîția zeci de ani, habar n-am avut. Solidaritatea pe termen lung și bucuria ei. Istoria și-a împrospătat respirația cu aspirațiile studenților, ale intelectualilor, ale liceenilor, ale oamenilor care au vrut să nu mai fie la fel. Care au vrut să nu se mai repete erori și orori. Care au strigat, fără să obosească, "punctul 8 de la Timișoara", cu cea mai minunată intuiție că
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
un bun prilej pentru a face cu ochiul, nostalgic, literaturii optzeciste, în care aluziile culturale și intertextualitatea erau la ordinea zilei. Combinația dintre oamenii tranziției și personajele mai mult sau mai puțin celebre din cărți este întortocheată, precum mintea unui intelectual care a trecut prin textualism: "niște cărți pe rafturi închipuim noi în bloc:/ fetele lăutarului din fanfara fostului Combinat/ de fire și fibre sintetice sunt sigur ŤApolodorť: taica/ plecat în Italia câștigă bine cu goarna lui uriașă, iar ele/ visează
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
mai mult decît visau ca reprezentare parlamentară, au existat voci care au spus că nu ne-ar fi stricat cîteva luni măcar cu CVT președinte, astfel încît acesta să se compromită exhibîndu-și incapacitatea politică. Atunci, dna Doina Cornea și alți intelectuali care nu-l suportau pe Ion Iliescu l-au votat, alegînd răul cel mai mic. Perspectiva intrării în Uniunea Europeană l-a făcut apoi pe CVT să-și îmblînzească discursul. Efectul a fost că la alegerile din 2004, reprezentarea politică a
Trenul lui Gigi în halta lui CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9573_a_10898]
-
referitoare la relația încordată a lui Luca Pițu cu oficialitatea regimului comunist, gata a-l trata ca pe "o dejecție, un reziduu al socialismului plurilateral superdevelopat, un gălătuș al Marii Poluții din Octombrie... în accepția dată de Vladimir Ilici Katzowski intelectualului fără chipiu". Suspectul intelectual cu o vizibilă atitudine independentă e supus (hélas, ca și subsemnatul!) unor percheziții din partea "organelor" specializate, care pentru a nu-și pierde vremea își încep "scotocirile" pe la orele șase dimineața: "Atunci au irupt gîndacul Boțârlan + insectele
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
a lui Luca Pițu cu oficialitatea regimului comunist, gata a-l trata ca pe "o dejecție, un reziduu al socialismului plurilateral superdevelopat, un gălătuș al Marii Poluții din Octombrie... în accepția dată de Vladimir Ilici Katzowski intelectualului fără chipiu". Suspectul intelectual cu o vizibilă atitudine independentă e supus (hélas, ca și subsemnatul!) unor percheziții din partea "organelor" specializate, care pentru a nu-și pierde vremea își încep "scotocirile" pe la orele șase dimineața: "Atunci au irupt gîndacul Boțârlan + insectele Chirilă și Poncu în
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
față de dimensiunea românească a Transilvaniei (vol. IV, Ardealul adolescenței noastre, pp. 511 - 515), accentele puse pe etnic, dar și pe etic, credința aproape idealistă în ameliorarea omului prin educație și prin filozofie. Scrierile lui Vasile Băncilă înmănunchează idealurile generației de intelectuali afirmați după Primul Război Mondial, mulți dintre ei proveniți din alte orașe defile:///usr/share/ubuntu-artwork/home/index.htmlcât Capitala, lipsiți de morga - ca și de obârșia - aristocratică a multora dintre cei din perioada de dinainte. Ideile lui Vasile Băncilă
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
Băncilă l-a evocat cu multă căldură, oglindește parcă destinul și preocupările personalității sale. Cartierul Dristorului, dintre strada Theodor Speranția și intersecția cu șoseaua Mihai Bravu, în care au locuit și sculptorul Gheorghe Anghel și dramaturgul Alexandru Kirițescu și alți intelectuali mai mult sau mai puțin cunoscuți, este cel în care Vasile Băncilă și-a plimbat pașii mulți ani și în care avea să se stingă din viață. Vor urma, în volume viitoare, textele gânditorului despre spațiul Bărăganului și cele despre
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
totodată un gânditor de anvergură, chiar dacă tonul său, lipsit de clin d'oeuil-ul șugubăț și "superior" din zilele noastre, nu se mai potrivește cu pragmatismul grăbit și lipsit de scrupule în care trăim. Vasile Băncilă este cu siguranță antipatic unor intelectuali de azi din domeniul umanioarelor care privesc tradiția proprie, cu tot ceea ce presupune acest vast și cuprinzător concept, drept ceva prăfuit și bun de aruncat. într-o lume plictisită de toate, precum cea în care trăim, vocea gânditorului cheamă la
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
o epocă în care nu ai decît de cîștigat dacă arăți cu degetul obtuzitatea învățăturii biblice, într-o asemenea epocă, oficina propagandei împotriva lui Hristos capătă gir academic și laurii patalamalei doctorale. Aproape că nu te mai poți număra printre intelectualii rafinați dacă nu plătești tributul obedienței față de curentul dominant: denigrarea creștinismului și înveșmîntarea lui Hristos în zdrențele unui profet lovit de sminteală. De aceea, sub unghiul respectului față de dogme, lexiconul lui Langbein cîntărește cît o blasfemie: în rîndurile lui întîlnești
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
sine înțeles, citindu-i cu asiduitate pe Cezar, Tacitus, Horațiu, Virgiliu etc,. exercițiu pe care îl va face toată viața. Acest fapt dovedește un lucru extrem de interesant și de semnificativ; viitorul general nu are o strictă educație cazonă, profilul lui intelectual fiind unul de factură umanistă. Și poate că aici, în această conjuncție a exactității și rigorii omului de acțiune cu spiritul analitic și contemplativ al intelectualului hrănit de la sursele clasicității, stă înțelegerea adîncă a responsabilității conducătorului în fața imperativelor neamului său
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
interesant și de semnificativ; viitorul general nu are o strictă educație cazonă, profilul lui intelectual fiind unul de factură umanistă. Și poate că aici, în această conjuncție a exactității și rigorii omului de acțiune cu spiritul analitic și contemplativ al intelectualului hrănit de la sursele clasicității, stă înțelegerea adîncă a responsabilității conducătorului în fața imperativelor neamului său. Pentru că acolo, pe cîmpul de luptă, la Mărășești și în împrejurimi, comandantul de oști nu este doar un ostaș printre alții, ci exponentul și actorul absolut
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
articol polemic, cu atât mai actual". Cum se vede, ironia funcționează în toată ingeniozitatea ei. Cele mai multe dintre foiletoanele lui Sebastian au structura eseului, cu sclipitoarea lui expresivitate ideatică și atinse mereu de aripa unei ironii de o subțirime specifică unui intelectual rasat. În Minunile care dispar sunt evocate berăriile de provincie, cu pâlniile radiofonice, de unde emană un repertoriu elegiac, dansant sau lăutăresc. Subiectele sunt inepuizabile, numai rostul să li se distingă: școală, bacalaureat, Universitate, Academie, Justiție, edituri, studenți, milionari, "șomeri bine
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
viața politică nu-i acaparatoare pentru el, cu atât mai puțin politica de partid. Ca gazetar de atitudine, nu poate fi doar spectator ori registrator neutru, dar nici militantism politic nu face: "Eu însemn doar punctul de vedere al unui intelectual, care dacă nu consimte să descindă hotărât în politică, nu poate totuși să ignoreze acest mod de acțiune colectivă și să-i judece rolurile"6. Dacă artistul poate să facă politică sau trebuie să rămână în "turnul de fildeș", crede
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
sebastiană se unește cu logica și construiește predicții cu un grad mare de exactitate. De fapt, în epocă nu e singurul care observă pericolul. Scepticismul său nu-i simplă circumspecție defensivă, nici avertizarea nu-i alarmă gratuită: "E naivă pretenția intelectualilor de a opri în loc mersul lumii spre dezastru. Cine își imaginează că o pagină scrisă poate întoarce din drum o demență sistematic organizată, este un optimist. În realitate, niciodată cuvântul nu biruie sabia, deși ne place să ne amăgim cu
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
20). De aceea Sebastian surâde neîncrezător la moțiunea propusă de P.E.N. Clubul francez, prin care se cere influența scriitorilor față de iminența războiului. E o inițiativă inocentă, crede gazetarul nostru, argumentând că puterea politică și industria de război îi rabdă pe intelectuali atât timp cât ei se arată inofensivi, altfel, dacă devin incomozi, sunt suprimați fără ezitare: "E deprimant poate să iei în batjocură cuvântul de pace, pe care-l aruncă lumii câțiva oameni, ce la un moment dat, într-un ceas de iluzii
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
cel de-al Doilea Război Mondial și-a încheiat viața în azilul de nebuni pentru a scăpa de scaunul electric (datorită adeziunii sale fervente la doctrina fascistă și propagării în public a propriului antisemitism feroce), dar și mulți, mulți alți intelectuali și pseudointelectuali au aplicat în activitatea practică ideile lui Spengler sau Nietzsche (care considera bunătatea ca o slăbiciune condamnabilă). Din păcate, nu numai ei. îmi amintesc de un film realizat de o tînără regizoare libaneză pe care l-am urmărit
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
încercînd să-l înțeleagă, chiar nedîndu-i dreptate. Iar această înțelegere îmi slăbește reacția, mă împiedică să-l pot urî cu putere și să pot lovi cu forță". Este, dealtfel, motivul, adaugă poeta, judecîndu-și semenii dur în sufletul ei, pentru care intelectualii nu au fost niciodată specialiști în ură. Din alte motive decît ale Anei Blandiana, nici eu nu sînt capabilă să urăsc: resentimentele mele de moment se tocesc prea repede, se volatilizează înainte de a putea să trec la acțiune, se reașează
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
asemeni unor rîuri cumințite, după ce furtunile sau turbulența inundațiilor care le-au umflat apele s-au potolit. Să fie oare un semn al senectuții care tinde să aplatizeze toate sentimentele - și cele bune și cele rele? Dar alții, dar alții... Intelectuali, scriitori, oameni nu lipsiți de fantezie... Mai bine, totuși să nu evoc cazurile dezolante care abundă în societățile noastre, cazurile de vindictă, lovituri sub centură, răniri cu vorba și cu fapta - toate sub imperiul mîniei, a vanităților oarbe, violenței, invidiei
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]