2,510 matches
-
zonă datorită acțiunii gravității prin distensie și recrutare de noi capilare (FIG 2.20.). Acestor 3 zone li s-a adăgat o a 4-a situată în părțile cele mai inferioare ale plămânilr în care fluxul scade datorită creșterii presiunii interstițiale care îngustează vasele extra-alveolare. Volumul sanguin pulmonar cuprinde în jur de 9% din volumul sanguin total ceea ce înseamnă cam 240 ml/m2 suprafață corporală. Vasele pulmonare constituie un rezervor mic de sânge în comparație cu rezervorul venos sistemic. Din acest volum aprox
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
și hipercapnia alveolară sau scăderea pH sanguin. Acetilcolina, agoniștii β adrenergici (izoproterenol), PGE1, PGI2, bradikinina, NO sunt vasodilatatoare. In ceea ce privește modificările pasive ale rezistenței vasculare pulmonare, variațiile volumului pulmonar peste sau sub capacitatea reziduală funcțională, creșterea presiunii alveolare și interstițiale, presiunea intrapleurală pozitivă cresc rezistența vasculară pulmonară, în timp ce creșterea presiunii în artera pulmonară și atriul stâng, creșterea volumului sanguin pulmonar și a debitului cardiac o reduc. 2.4.Difuziunea alveolo-capilară. Difuziunea alveolo-capilară reprezintă trecerea gazelor din aer în sânge și
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
depinde în cea mai mare măsură de controlul periferic. Chemoreceptorii centrali sunt răspândiți la diferite nivele ale sistemului nervos central dar mai ales în zona ventro-laterală a bulbului. Celulele chemoreceptoare sunt influențate de cantitatea H+ din lichidul cefalorahidian și cel interstițial, ele nefiind în contact direct cu sângele arterial de care sunt separate de bariera hemato-encefalică prin care doar CO2 difuzează cu ușurință. Chemoreceptorii centrali nu sunt influențați de hipoxie. Compoziția lichidului cefalo-rahidian este diferită de cea a plasmei, cantitatea de
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
este cauzat de existența unei presiuni negative la nivelul căilor aeriene superioare, informațiile fiind transmise prin nervii trigemen, laringian și glosofaringian. Reflexele plecate de la receptorii juxtacapilari (J) pulmonari pe cale vagală produc tahipnee în urma congestiei vasculare pulmonare, a creșterii volumului lichidului interstițial pulmonar, în edemul pulmonar produs prin insuficiența ventriculului stâng sau chiar la normali în cursul efortului fizic mai intens. Embolia pulmonară sau injectarea unor substanțe (capsaicina) în circulația pulmonară produc fie apnee, fie tahipnee în același mod. Reflexele plecate de la
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Jaipur. Tot în legătură cu respirația, D. Călugăreanu a studiat, în colaborare cu I. Drăgoiu, structura epiteliului pulmonar la câteva specii de gasteropode ("Limax", "Helix", "Planorbis" și "Lymnea"). Autorii au evidențiat particularitațile histologice ale adaptării la respirația aeriană, detectând prezența unor spații interstițiale pline cu sânge, pe care le compară cu capilarele pulmonare de la vertebrate. Și această lucrare este citată în tratatul lui H. Winterstein, "Handbuch der vergleichenden Physiologie", Jena, 1910-1925. Pe lângă cercetările efectuate de Călugăreanu în domeniile arătate mai sus (neurologie, hematologie
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
ca prostata să se îmbolnăvească din cauza bacteriilor și să se formeze calculi renali. Adenomul de prostată se tratează la început fie cu produse din plante, fie cu medicamente. Sunt două forme clinice: prostatită acută, caracterizată prin edem și infiltrație granulocitară interstițială însoțită de cele mai multe ori de colecții purulente, și prostatită cronică, caracterizată prin scleroza țesutului interstițial, atrofie a epiteliului, de cele mai multe ori cu proliferări papilifere. Adenomul de prostată este o afecțiune frecventă a sexului masculin, întâlnită într-un procent de 10
Prostată () [Corola-website/Science/307325_a_308654]
-
prostată se tratează la început fie cu produse din plante, fie cu medicamente. Sunt două forme clinice: prostatită acută, caracterizată prin edem și infiltrație granulocitară interstițială însoțită de cele mai multe ori de colecții purulente, și prostatită cronică, caracterizată prin scleroza țesutului interstițial, atrofie a epiteliului, de cele mai multe ori cu proliferări papilifere. Adenomul de prostată este o afecțiune frecventă a sexului masculin, întâlnită într-un procent de 10 % la bărbați în jurul vârstei de 40 de ani și intre 70-76 % la peste 80 de
Prostată () [Corola-website/Science/307325_a_308654]
-
înspre lumenul tubilor, la celule din ce în ce mai tinere, iar în lumenul tubilor contorți sunt spermatozoizii sau spermiile), care sunt implantate în celelalte celule ale tubilor, în celulele de sprijin ale lui Sertoli. Între tuburile contorte, în țesutul conjunctiv se găsesc celulele interstițiale ale lui Leydig, cu funcție secretoare internă. Tuburile contorte se unesc în canaliculele drepte, ce se continuă cu rețeaua testiculară a lui Haller din mediastin, din care iau naștere ducturile eferente, ce se deschid în capul epididimului. Membrii tribului Bubal
Testicul () [Corola-website/Science/307534_a_308863]
-
de la baza cordului. Stratul subendotelial se găsește imediat sub membrana bazală a endoteliului și este reprezentat de o lamă fină de țesut conjunctiv lax. Stratul subendocardic este de asemenea format din țesut conjunctiv lax și se continuă cu țesutul conjunctiv interstițial al miocardului. Endocardul, constituit în principal din celule endoteliale, controlează funcția miocardului. Acest rol modulator este diferit de mecanismele de reglare homeo- și heterometrice ce controlează contractilitatea miocardică. Mai mult de atât, endoteliul capilarelor miocardului, care este, de asemenea, strâns
Endocard () [Corola-website/Science/307586_a_308915]
-
în administrarea acidului mefenamic în timpul sarcinii și alaptării. Cele mai des întâlnite reacții adverse sunt: dispepsii, dureri de cap, diaree, dureri abdominale, vertij. Extrem de rar s-au semnalat: ulcer peptic, hemoragii la nivelul tractului gastrointestinal, dereglări vizuale și nervoase, nefrite interstițiale; disfuncții hematologice (anemie hemolitică autoimună, neutropenie, hipoplazia măduvei osoase, trombocitopenie); pancreatite, convulsii epileptice, tulburări psihice, biliurie. Toate aceste simptome dispar la întreruperea medicației.
Acid mefenamic () [Corola-website/Science/302239_a_303568]
-
Socialismului, iar în Europa de vest era în plin triumf postmodernismul istoricizant. Capacitatea sălilor a fost parțial mărită (prin îndesirea scaunelor, așa cum s-a întâmplat și la Sala Palatului) și au apărut spațiile intermediare cu galerii de artă și cele "interstițiale" cu Lăptăria lui Enache sau terasa "La motoare". Remodelarea din 2012 În anul 2012 s-a început remodelarea clădirii teatrului, eliminând adaosurile din perioada Ceaușescu (fațadele create de Cezar Lăzărescu, care ascundeau "pălăria" lui Horia Maicu au făcut ca teatrul
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
a potasiului prin precipitare, uneori pentru analiza gravimetrică, includ metode precum utilizarea tetrafenilboratului de sodiu, acidului hexacloroplatinic și cobaltinitritului de sodiu. Cationii de potasiu sunt importanți în funcționarea neuronilor (creier și nervi) și influențarea echilibrului osmotic dintre celule și lichidul interstițial, cu o distribuție imediată în toate animalele (însă nu în toate plantele, de exemplu algele) de către așa-numita "pompa de Na+/K+-ATP". Potasiul poate fi detectat gustativ deoarece provoacă trei dintre cele cinci senzații gustative, în funcție de concentrație. Soluțiile diluate
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
cu apa, la temperaturi joase și presiuni înalte, produse de adiție, de exemplu formula 57. Acești hidrați cristalini se descompun imediat la încălzire sau la micșorarea presiunii. Studii structurale, au arătat că în hidrați, atomii de xenon sunt incluse în spațiile interstițiale formate de moleculele de apă asociate între ele prin legături de hidrogen, adică formează clatrați. În prezent, se cunosc trei oxizi ai xenonului: trioxidul de xenon (formula 58), tetroxidul de xenon (formula 59) și dioxidul de xenon (formula 60). Primii doi oxizi sunt
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
leziuni găzduiesc bacterii și sunt infecțioase. Printre alte simptome se numără febra, dureri în gât, indispoziție, pierdere în greutate, căderea părului și dureri de cap. Printre manifestările rare se numărăhepatita, boli de rinichi, artrita, periostita, nevrita optică, uveita și keratita interstițială. Simptomele acute dispar de obicei după 3-7 săptămâni; totuși, la circa 25% dintre bolnavi simptomele sifilisului secundar pot reveni. Multe persoane care prezintă simptomele tipului secundar de sifilis (40-85% femei, 20-65% bărbați) nu raportează apariția prealabilă a șancrului caracteristic sifilisului
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
răspunsul imun. Bariera hematoencefalică devine mai permeabilă, ducând la edem cerebral "vasogenic" (umflare a creierului din cauza scurgerii de lichid de la nivelul vaselor sanguine). În LCR pătrunde un număr mare de globule albe sanguine, provocând inflamația meningelor și ducând la "edem interstițial" (umflare din cauza prezenței lichidului intercelular). În plus, apare o inflamație a pereților vaselor sanguine (vasculită cerebrală), ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin și apariția celui de-al treilea tip de edem, "edem citotoxic". Toate cele trei forme de edem cerebral
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
ectodermică, dermul și hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală). Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale fiind în permanență regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor are loc prin difuzarea limfei interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin spațiile înguste (de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică pătrunderea microbilor
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
mai acidofile decât cele bazale, dar sunt intens vitale, acest strat fiind sediul unor transformări importante în eczemă sau în metaplazii, și în alte numeroase afecțiuni. Celulele sunt separate prin spații înguste de cca 10 milimicroni, prin care circulă limfa interstițială nutritivă, rare celule limfocitare și se găsesc terminații nervoase amielinice. Aceste spații reunite constituie "sistemul lacunar epidermic" în care coeziunea celulară e menținută prin punți intercelulare. Citoplasma celulelor se caracterizează pe lângă formațiunile obișnuite, prin filamente dispuse în mănunchiuri, numite tonofibrile
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
sistem circulator închis, lichidul de circulație fiind numit sânge. Deoarece sistemul circulator este închis, sângele nu mai vine în contact direct cu celulele diferitor țesuturi, așa cum are loc în cazul hemolimfei. Schimbul diferitor substanțe se face prin intermediul lichidului extracelular (plasma interstițială). Acest lichid este drenat din spațiile intercelulare de sistemul limfatic și devine limfă. Sângele este un țesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanță fundamentală interstițială, plasma, în care se găsesc elementele figurate. Raportul dintre volumul plasmei și cel
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
loc în cazul hemolimfei. Schimbul diferitor substanțe se face prin intermediul lichidului extracelular (plasma interstițială). Acest lichid este drenat din spațiile intercelulare de sistemul limfatic și devine limfă. Sângele este un țesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanță fundamentală interstițială, plasma, în care se găsesc elementele figurate. Raportul dintre volumul plasmei și cel al elementelor figurate se determină cu ajutorul hematocritului. În practică, termenul de hematocrit exprimă relația procentuală dintre volumul elementelor figurate și cel al plasmei, sau doar volumul procentual
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
de rezervă, precum și din organele care se găsesc în activitate scăzută. Cantitatea totală de sânge scade în caz de inaniție, anemii, hemoragii. În general, volumul sângelui se menține constant prin mecanisme compensatorii de trecere a apei din sânge în lichidul interstițial și invers. Astfel, dacă volumul de sânge crește (ingestie de lichide, formare de apă metabolică), surplusul de apă trece la țesuturi (mușchi), și apoi se elimină prin rinichi. Dacă volumul sanguin scade, apa din spațiile interstițiale trece în sânge. În urma
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
din sânge în lichidul interstițial și invers. Astfel, dacă volumul de sânge crește (ingestie de lichide, formare de apă metabolică), surplusul de apă trece la țesuturi (mușchi), și apoi se elimină prin rinichi. Dacă volumul sanguin scade, apa din spațiile interstițiale trece în sânge. În urma hemoragiilor, volumul plasmatic se reface mai repede decât cel al elementelor figurate. Hemoragiile bruște sunt periculoare din cauza hipotensiunii accentuate. Boala cardiovasculara se numește cleovastita oviraptori. Rolul sângelui este cel de a transporta substanțele nutritive prin corp
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
similar cu tantalul și zirconiul în multe feluri. Reacționează cu majoritatea nemetalelor la temperaturi ridicate: niobiul reacționează cu fluorul la temperatura camerei, cu clorul și hidrogenul la 200 °C, si cu azotul la 400 °C, rezultând compuși ce sunt frecvent interstițiali și nonstoichiometrici. Metalul începe să oxideze în aer la 200 °C, fiind rezistent la coroziunea amestecurilor de metale alcaline și a acizilor, incluzând aqua regia și acizii clorhidrici, sulfurici, nitrici și fosforici. Niobiul e atacat de către acidul fluorhidric și amestecurile
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
inflamații sistemice induse de citokine. În țările dezvoltate, aceste infecții sunt cel mai frecvente în rândul persoanelor care se întorc din călătorii sau în rândul imigranților. La nivel mondial, aceste infecții sunt cel mai frecvente în rândul persoanelor imunodeficitare. Pneumonia interstițială idiopatică sau pneumonia neinfecțioasă reprezintă o categorie de boli pulmonare difuze. Acestea includ: leziunile alveolare difuze, pneumonia organizată, pneumonia interstițială nespecifică, pneumonia interstițială limfoidă, pneumonia interstițială descuamativă, bolile pulmonare interstițiale asociate cu bronhiolită și pneumonia interstițială comună. Pneumonia debutează, frecvent
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
din călătorii sau în rândul imigranților. La nivel mondial, aceste infecții sunt cel mai frecvente în rândul persoanelor imunodeficitare. Pneumonia interstițială idiopatică sau pneumonia neinfecțioasă reprezintă o categorie de boli pulmonare difuze. Acestea includ: leziunile alveolare difuze, pneumonia organizată, pneumonia interstițială nespecifică, pneumonia interstițială limfoidă, pneumonia interstițială descuamativă, bolile pulmonare interstițiale asociate cu bronhiolită și pneumonia interstițială comună. Pneumonia debutează, frecvent, ca o infecție a tractului respirator superior, care se deplasează în tractul respirator inferior. Virusurile pot ajunge la plămâni pe
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
în rândul imigranților. La nivel mondial, aceste infecții sunt cel mai frecvente în rândul persoanelor imunodeficitare. Pneumonia interstițială idiopatică sau pneumonia neinfecțioasă reprezintă o categorie de boli pulmonare difuze. Acestea includ: leziunile alveolare difuze, pneumonia organizată, pneumonia interstițială nespecifică, pneumonia interstițială limfoidă, pneumonia interstițială descuamativă, bolile pulmonare interstițiale asociate cu bronhiolită și pneumonia interstițială comună. Pneumonia debutează, frecvent, ca o infecție a tractului respirator superior, care se deplasează în tractul respirator inferior. Virusurile pot ajunge la plămâni pe diverse căi. Virusul
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]