2,527 matches
-
plexului „Big“ a remarcat o coadă sălbatică, la care oamenii se călcau În picioare ca niște animale, urlând, Înjurându-se, și buna dispoziție i-a dispărut. A lăsat capul În pământ și a grăbit pasul, Înfricoșat, de parcă priveliștea sărăciei disperate, inumane, i-ar fi trezit În minte vorbele nemiloase pe care taică-său i le aruncase ceva mai devreme... Și-a privit ceasul, era deja În Întârziere. Nu-i nimic, câtă vreme soarele mai e sus pe cer Întârzierile nu au
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Vasile, dacă vine miliția? Ce-o să facem? Potolește-te, Vasile, Îți spun eu despre ce e vorba, dar potolește-te. Vasile sughița, iar aerul părea că se strecoară În pieptul lui ca o sabie, arcuș asasin care scotea zgomote metalice, inumane. Căreală i-a pus mâna la gură, și cu ultimele puteri i-a șoptit la ureche, iar Vasile a remarcat fără să vrea damful de țuică: — Trebuie să vină de la București ăla mare, de la , de la cultură, și Parolică e foc
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și grotescului se dezvăluie numai prin confruntarea cu opusul lor. În timp ce sublimul ne înalță către o lume supranaturală și fermecătoare, “ingredientele” grotescului, ridicol distorsionate, oribile și monstruoase, parcurg traseul invers, cel al coborârii spre domeniul nocturnal, abisal și neliniștitor al inumanului. Hugo evidențiază contrastul dintre spiritul pur și “la bête humaine”, pentru a caracteriza tensiunea dintre sublim și grotesc și, implicit, pentru a sugera faptul că grotescul provoacă invadarea lumii familiare de către forțe necunoscute și inumane. “Frumosul are un singur chip
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nocturnal, abisal și neliniștitor al inumanului. Hugo evidențiază contrastul dintre spiritul pur și “la bête humaine”, pentru a caracteriza tensiunea dintre sublim și grotesc și, implicit, pentru a sugera faptul că grotescul provoacă invadarea lumii familiare de către forțe necunoscute și inumane. “Frumosul are un singur chip, urâtul are o mie. Din punct de vedere uman, frumosul nu este altceva decât forma considerată în proporția ei elementară, în simetria sa absolută, în armonia sa cea mai intimă cu trupul nostru.(...) Din contră
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Tiberius. În anii lungi ai văduviei sale incoruptibile, demnitatea Antoniei, care avea un nivel de viață demn de o împărăteasă, printre imensele bogății din a sa domus, grădinile superbe, sutele de sclavi și de liberți, fusese singuratică, de-a dreptul inumană. „În Roma cea plină de venin“, spusese Tiberius cu admirație, „este singura femeie care, după ce a jurat credință unui bărbat, a reușit cu adevărat să nu-l trădeze“. Însă relația Antoniei cu Tiberius ascundea o taină mai adâncă, rămasă necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sărmanul ei creier“. Noaptea, liniștea din camera lui și din celelalte încăperi imense ale noii domus era halucinantă. Departe, se auzeau încălțările grele ale gărzilor germanice care, la intervale precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri învățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marii industrii, care tinde să se resoarbă în descărcările electromagnetice ale computerelor de a cincea generație și ale altor hipermașinării ale "tehno-științei". În aceasta se vădește de fapt evenimentul crucial al Modernității în calitate de trecere de la domnia umanului la cea a inumanului: acțiunea a devenit obiectivă. Suprafața Pământului este asemenea subsolului său fizico-matematic: cu turbioane de atomi, cu bombardări de particule, cu toată această agitație imemorială și frenetică, fără origine, fără cauză și fără scop, a bio-evoluției. Spunem "s-ar părea" deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
auto-înfăptuirii vieții care suntem noi. Ea este barbarie, noua barbarie a vremurilor noastre, pe locul și în locul culturii. În măsura în care ea scoate din joc viața, regulile și cerințele sale, ea nu este doar barbaria în forma sa extremă și cea mai inumană pe care i-a fost dat omului s-o cunoască, ea este nebunie. Abia treptat începem să înțelegem ce anume implică în lumea noastră, adică în viața oamenilor, scoaterea din joc a vieții înseși. Se impune totuși încă de pe acum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și omega oricărei organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu există nici umanitate, nici om. Numai că intrăm într-o lume inumană. "Inumană" nu desemnează o oarecare judecată de valoare pronunțată de sus despre această lume și deplângându-i insensibilitatea. Nu vrem să spunem nici că societatea și-ar fi pierdut orice raport cu nevoile subiectivității vii, cu faptul de a mânca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
omega oricărei organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu există nici umanitate, nici om. Numai că intrăm într-o lume inumană. "Inumană" nu desemnează o oarecare judecată de valoare pronunțată de sus despre această lume și deplângându-i insensibilitatea. Nu vrem să spunem nici că societatea și-ar fi pierdut orice raport cu nevoile subiectivității vii, cu faptul de a mânca, de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
valoare pronunțată de sus despre această lume și deplângându-i insensibilitatea. Nu vrem să spunem nici că societatea și-ar fi pierdut orice raport cu nevoile subiectivității vii, cu faptul de a mânca, de a bea: aceasta este, tocmai, imposibil. "Inumană" desemnează bulversarea ontologică sub efectul căreia principiul director și organizator al unei societăți care-și găsește substanța în viață nu mai este aceasta din urmă, ci o sumă de cunoștințe, de procese și de proceduri pentru stabilirea și ordonarea cărora
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a fi predate, precum și modul de predare a acesteia. Însă aceste opțiuni nu au nimic etic, sunt opțiuni în afara eticii, opțiuni împotriva eticii împotriva vieții. Opțiuni în care nimeni nu optează, opțiuni lipsite de opțiune, cu radicalitatea și violența lor inumane. Unde se fac astfel de opțiuni, în ce loc străin celui în care se desfășoară acel universitas al Universității, și înainte de desfășurarea sa? Spațiul de unde viața a fost exclusă și care se definește prin această excludere dată în calitate de condiție a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-i tovarășa Smaranda? îl întrerupse Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului. — He, he, he! râseră în unanimitate ceilalți roboți. Nu știți cine e tovarășa Smaranda? He, he, he! Cu multe se obișnuise Iuliu Corodan de când era director la UNIVAX, numai râsul inuman, metalic al roboților nu-l putea suporta. Chițcăitul lor îl călca pe cei câțiva nervi pe care avea permisiunea să-i mai poarte. Bătu cu o rocă marțiană în masă. Roca, trezindu-se, începu să țiuie de durere. — Liniște! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a zâmbit fără chef. — Nu, a zis ea și a dat să închidă ușa. Ce vrei să spun? a strigat Vultur-în-Zbor. Că am înțeles cât am greșit în felul cum m-am purtat? Am înțeles. Că am fost un ticălos inuman și egoist? Am fost. Că m-am purtat urât cu Virgil, deși aveam toate motivele să mă port frumos cu el? E adevărat. Recunosc totul. Nu accepți recunoașterea sinceră a greșelii? Cum crezi că te simți atunci când ești responsabil, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o mai duce mult. I s-au rupt deja câteva bucăți de piele... Să nu-l apucați de tâmple, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iar Sebastián Mendoza nu avu Încotro și trebui să-l urmeze pe răpitorul lui - cu supunerea unei vaci duse la abator -, incapabil de cel mai mic gest care să dea dovadă de neascultare, pe deplin convins că acea abominabilă ființă inumană era În stare să-și țină făgăduiala și să-i amputeze degetele care-i rămîneau, la cel mai mic protest de-al său. Ajunseră În dreptul peșterii unde Îl ascunsese prima oară și scena se repetă, căci Oberlus Îl legă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțină voință decît un cîine... PÎnă cînd o să-i ții așa? Nici măcar nu se pot mișca... - PÎnă cînd o să treacă primejdia. - Chiar tu ai spus că aici nu ne paște nici o primejdie. Ceea ce faci cu ei este inuman. - Eu sînt inuman. - Știu, admise Niña Carmen cu naturalețe. Și mai știu și că ești mulțumit de asta, dar nu e valabil și pentru mine - făcu o pauză. Poate că va trebui să Împărțim peștera asta pentru multă vreme. Dacă-i lași așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă, ceasuri Întregi, exact aceleași mișcări. - Un vapor! - Da, e un vapor... - Poate ne vede... Doamne, fă În așa fel Încît să ne vadă! - Nu ne poate vedea. E prea departe... - Trebuie să ne vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Carmen se ridica cu greu, sprijinindu-se În cot: - La asta te gîndești? Întrebă ea. O să-l mănînci? Ai fi În stare s-o faci? Se mărgini s-o privească și ochii lui i se părură mai reci și mai inumani ca niciodată. - Dumnezeule mare! admise ea. Chiar ai face-o... El sau eu, care din noi cade primul, nu-i așa? Ai fi În stare de orice ca să ajungi pe blestematul ăla de țărm... Arătă Înainte. Dar nu ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi fost de Înțeles că l-ai fi mîncat pe bietul om, de vreme ce erai hărțuit de foame și de nevoia de a-ți salva viața... Făcu o pauză. Să ai sîngele rece de a-l folosi drept momeală... E respingător! Inuman, criminal și respingător... Oberlus, care pusese cu mare grijă doi pești Încă vii Într-o găleată cu apă de mare, o privi cu dispreț: - N-o să Înveți niciodată, răspunse. Dacă l-aș fi mîncat pe tipul ăsta, poimîine aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
colegul tău de dileme ? mă întreabă amicul B., întinzîndu-mi un număr anterior din Dilema Veche. Nu, nu văzusem, așa că citesc cu atenție. Și fac ochii mari : în urma unei recente experiențe personale, țin să spun că înmormîntarea ortodoxă este cel mai inuman rit de trecere, un spectacol sinistru de exhibare a durerii, mai întîi prin faptul că expune indecent trupul neînsuflețit, creînd în jurul lui un soi de pelerinaj comunitar, apoi pentru că stimulează și întreține suferința, dar și ipocrizia credinței prin tot felul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
potențial, a devenit jidanul crizei (sau țiganul, dacă preferați, tot aia...). Mă simt astfel deoarece dorința mea legitimă de a muri în demnitate, așa cum am trăit o viață întreagă, este tot mai amenințată de politica acestei drepte „harnice” și disprețuitor inumane. Pe steagul Modernității scria Liberté, Egalité, Fraternité. Libertatea a fost luată de Dreapta, egalitatea a fost pusă pe steagul Stîngii, dar cu fraternitatea cum rămîne ? Dreptul la demnitate al individului chiar nu mai interesează pe nimeni ? Generația revoltei creative Revolta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Greșeala parvenitului : intră prea brusc în pielea păduchelui din ceafa împăratului. Ajungeam toți sfinți. Dacă păcatul ar fi avut gustul chininei. Mă tem că în fața răufăcătorilor, omenirea a devenit un sat de lași. Tăcerea fecundează complicitatea. Nu suntem atât de inumani încât să lăsăm viciile pe drumuri. Când comiți o răutate, crezi că armata e încărcată cu gloanțe oarbe. Unii nu - și pot orna relațiile cu semenii decât cu un sictir suveran. Cinismul poate fi o armură în fața răutății lumii. În fața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comodității. Promiscuitatea - încă o „ cucerire ” doar a condiției umane. Blândețea a ajuns aproape o infirmitate. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei, ura i -a ridicat pe soclu, nu blândețea. Bârfa rămâne un important agent de publicitate. Ar fi de - a dreptul inuman să li se răpească subalternilor plăcerea de a - și bârfi șefii. Ca și Napoleon, femeile nu doresc decât trei lucruri : bani, bani, bani. Între femeie și bani a existat întotdeauna o poveste de dragoste. Caracterele se împlinesc prin provocare. Caracterul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]