4,202 matches
-
Scutur de praf toate amintirile astea, care acum mă fac să zâmbesc detașată, pentru că altele mult mai reci mă apasă. Și cer timpului să toarcă... Cine ești tu, Domnișoară? Se revarsă cerul prin fereastra larg deschisă...Ploi de lumină îmi inundă sufletul pustiit. Lângă sufletul meu stau rezemate sufletele acestea imaculate de copii, în care parcă și-a găsit adăpost liniștea și pacea.Simt inimile lor micuțe bătând la unison...O fetiță se îndreaptă cu pași siguri spre catedră și, auzindu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bine direct în ea. Aveam un sutien cu vedere. Luke a întins mâna și, fără să mă atingă, mi-a luat rochia, după care a aruncat-o pe masa din spate. Ochii ni s-au întâlnit, iar lumina care-i inundase chipul m-a făcut să mă-nfior din cap până-n picioare. Cu toate că era o noapte caldă, mi se făcuse pielea de găină. — Ce mă fac eu acum cu tine? Luke m-a privit evaluativ. Parc-aș fi fost o vacă scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ace. Și eram terifiată de grozăviile care aveau să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece îmi inunda carnea, mi s-a ridicat părul pe ceafă. Cu cât acul stătea mai mult înfipt în gingie, cu atât durerea se intensifica. Am crezut că n-o să se sfârșească niciodată. Mi-am spus că mai aștept încă cinci secunde. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă lupt cu durerea. Totuși, când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate din față, radiind în exterior cu degete liniștitoare. Am fost inundată de un val de euforie. Adoram senzația aia. Am savurat-o, întinzându-mă relaxată pe spătarul scaunului. Ce lucru minunat era novocaina! Nu-mi doream decât să fie folosită asupra întregului meu corp. Și asupra sentimentelor mele. Dar valul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi s-a părut foarte drăguț. Distanța aceea impusă, situația gen „atât de aproape și totuși atât de departe“, lipsa atingerilor m-a făcut să-l doresc și mai mult. Când am ajuns aproape de intrarea în bloc, m-am simțit inundată de un val de ușurare. Era și timpul, m-am gândit. Lipsa contactului fizic mă chinuise mai mult decât îmi dădusem seama. Veselă, m-am pregătit pentru scenariul care începea cu replica „Nu vrei să urci să bem o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai înalt și mai masiv decât îmi aduceam eu aminte. Părul îi era răvășit, iar fața frumoasă îi era nebărbierită. Era o imagine atât de familiară, încât am simțit că mi se oprește inima în loc. Pentru o clipă, am fost inundată de un val de încântare. Luke, Luke al meu, venise să mă ia! Am început să zâmbesc, dar n-a fost un zâmbet dus până la capăt. Ceva nu era deloc în regulă! Luke cel din fața mea nu se comporta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fericite de tăcere. —Ai mai fost acolo? m-a întrebat Gráinne. —De multe ori. A mai trecut ceva vreme. Gráinne mi-a opărit pielea capului și mi-a băgat jetul dușului în urechi de atâtea ori încât apa aproape îmi inundase creierii. — Te duci cu prietenii? a continuat ea investigațiile. Nu, am zis eu. N-am nici un prieten. Asta e grozav, a spus ea într-un fel foarte plăcut. în timp ce Gráinne mi-a spălat părul, m-a clătit și apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
comandase friptură de ton cu spanac, în timp ce eu plonjasem într-o friptură de vacă perfect prăjită și incredibil de fragedă, care fusese asezonată cu un sos béarnaise. Când Randall a făcut semn să ni se aducă nota, m-am simțit inundată de căldura anticipației. Atmosfera fusese perfect creată pentru o secvență gen „Vrei să vii pe la mine, Claire? / moment de ezitare mimat, de dragul aparențelor / Sigur, pentru un păhărel înainte de culcare“, iar acum abia așteptam să-mi joc rolul. Mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bărbatului de lângă mine m-a urmărit și acolo. În sfârșit, trenul a oprit la stația 51st Street și toată lumea s-a înghesuit să iasă în aerul fetid și umed din subteran. În vreme ce mă chinuiam să urc scările, m-am simțit inundată de sentimentul familiar de disperare, generat de ideea că sunt încă o vită din turma înceată și lipicioasă care se deplasează către serviciu. Deasupra mea, pe trotuarele supraaglomerate, oamenii abia dacă se mișcau. Ce ne ținea pe loc? După ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu ochii mei: un bărbat adult, îmbrăcat cu un carton publicitar în formă de sandwich și cu o bonetă de copil mic pe cap, împărțea fluturași tuturor pietonilor pe care reușea să-i convingă să îi accepte. M-am simțit inundată de un val de ostilitate. Involuntar, mi s-au încleștat pumnii. — Așa e, oameni buni, Buy Buy Baby a deschis sezonul anual de vânzări cu reduceri, a mugit vocea bărbatul în josul scărilor. Tot stocul trebuie vândut! Asta înseamnă cărucioare, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
A, uitasem - poftim, domnule. Randall i-a înmânat lui Harry o sticlă de vin ușor prăfuită. — Petrus ‘85, un an excelent. — Uau! a exclamat Harry. Asta e o sticlă fenomenală! — Mulțumesc, Randall. Ești mult prea generos. Eu m-am simțit inundată de o căldură plină de fericire. Aveam în față o imagine splendidă: incredibilul meu iubit, înțelegându-se de minune cu cei mai buni prieteni ai mei. O familie mare și fericită. — și, cum a mers cu părinții? mi-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
citise pe hartă îl indusese în eroare și nu ajunseseră nici măcar pe-aproape de Frogwater Reach sau de Fen Curve - situația începea să calce pe toată lumea pe nervi. încercările lui Gaskell de a repara motorul avuseseră exact efectul contrariu. Cocpitul fusese inundat cu ulei de motor și era greu să mergi pe punte fără să aluneci. — Iisuse, Ge! Oricui i-ar trece prin cap să se uite la tine ar crede că suntem un afurisit de petrolier! zise Sally. — De vină-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai adânc, cu ambele mâini, mai adânc, încă și încă, hohotind, desfigurată. Îi acoperise ochii cu mâinile, să n-o vadă, să n-o vadă. „Nu te uita, nu mă privi.“ Dar o văzu și continuă să privească lacrimile repezi, inundându-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acestea, Honey a abandonat diafragma și amândoi s-au aplecat asupra ocupației nocturne de a încerca să întemeieze o familie. În martie 2001, s-au mutat într-un bloc de pe Third Street, între Sixth și Seventh Avenue: un apartament spațios, inundat de lumină, de la etajul al patrulea, cu un living măricel în față, bucătărie și sufragerie în centru, și un hol îngust care ducea către trei dormitoare, în spate (dintre care Tom a transformat unul în birou). Până s-au aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și făcându-și griji pentru bunăstarea lumii, cum am făcut eu. Intru în camera ei. E întuneric, pentru că draperiile grele sunt trase. Cât e ceasul? întreabă ea greoi înainte să tragă draperiile și să arunce un ochi afară. Razele soarelui inundă camera. —Vai, cât îmi place L.A., continuă ea fericită, și eu mă simt și mai groaznic. Sunt pe cale să pun capăt fericirii ei, dar ce pot să fac? —Debbie, spun eu cu o voce care sper să fie blândă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințând scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai face asta niciodată, spune blând. Știu. Iar acum nu mai am ce face, lacrimile Îmi inundă ochii, de ușurare. Știe. E OK. — Deci... Îmi șterg fața, Încercând să-mi revin. Deci asta... deci asta Înseamnă că... suntem... Nu mai sunt În stare să-mi termin fraza. Urmează o tăcere lungă și insuportabilă. Dacă zice nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o interesează foarte mult. În următoarele câteva săptămâni, când ninge, când plouă. Într-o zi universul din Yenan e pus la înmuiat, ploaia transformând pământul într-o mlaștină. Pământul saturat devine o pastă mocirloasă. Vasele și cănile din cameră se inundă ca niște bărci micuțe. Pentru ca, a doua zi, să iasă soarele. Usucă poteca și urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e o suprafață alunecoasă. Pe distanța de o milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scrisului de mână este în mod clar al lui Mao, murmură secretarul. A fost confirmat de un arheolog și de un caligraf specializat în xing-shu. Ținându-și respirația, Doamna Mao se holbează la scris. Este înmormântarea secolului. Piața Tiananmen e inundată de flori albe din hârtie. Sus, pe Poarta Păcii Cerești, Doamna Mao stă în spatele lui Hua Guo-feng, care ține discursul comemorativ în fața națiunii. Îmbrăcată într-un costum complet negru, Doamna Mao are capul acoperit cu o eșarfă neagră din satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să Învețe acolo, În leagănul revoluțiilor, cum se face o reverență? Să mai existe o soră a unei bunici-străbunici care să-i fi descris protocolul de la curtea Marelui Duce În timp ce apa mai urcă o jumătate de centimetru În subsolul igrasios, inundând scaunele delabrate ale salonului Aubusson? Să mai fi reușit să păstreze nevândută o vioară, un violoncel Într-un colț al holului comun din apartamentul mirosind a varză În care membrii celor patru familii care Îl Împart se combină mereu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le fie destul de greu. Pe acoperișul de ardezie, pe lângă care fulgeră mașina, un porumbel alb merge cu mișcări mici și rapide, de șobolan. În spate, un cer dulce, verde-ivoriu, Încălzit de soarele care coboară. Când se uită la el, Îl inundă obișnuita stare de liniște calmă. E cerul lui, pe care Îl recunoaște, după atâtea zeci de ani de când Înalță, măcar o dată pe zi, ochii spre el. Se apropie ora lui preferată, când soarele coboară. Tace răbdător, ca să ocrotească atenția șoferiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar se stăpâni. ― Și... de când a apărut dorința asta, moțule? Hai, bagă-te în pat, mănâncă zakuska și să vorbim ce și cum. Înțeleg că ai o problemă extrem de serioasă. Întoarse capul, prefăcându-se că miroase ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape. Peste noapte, revărsarea râului inundase o bună parte din străzile orașului și inundația continuase pe tot parcursul zilei. Ca să ajungă la biroul lui de afaceri, Manuc luase o barcă și, tot cu barca, trecuse apoi prin fața bisericii Domnița Bălașa, până la han. Apa urcase mult. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prieten aflat în nevoie e un prieten care trebuie evitattc "Un prieten aflat în nevoie e un prieten care trebuie evitat" Întinzând piciorul stâng și ridicându-l puțin în sus, Julia a închis ochii lăsând valurile de relaxare s-o inunde, în vreme ce maseorul își făcea numărul magic. Julia cerea întotdeauna să fie masată de bărbați. Nu suporta efectul de lăptucă al mâinilor de femeie. Ea voia să SIMTĂ presiunea aplicată asupra pielii, presiunea aceea care-o descotorosea, prin masaj, de micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
le-a spus să se ducă pe o alee din spatele cinematografului. Acolo m-au găsit zăcând într-o baltă de vomă. Fionei i s-au umplut ochii de lacrimi. —Vai, Jake, e îngrozitor! Amărâtul de tine! Femeia s-a simțit inundată de un val de afecțiune maternă, așa că i-a luat mâna băiatului și i-a strâns-o cu putere. —Slavă Domnului c-ai scăpat cu bine! Da, a răspuns el zâmbind nesigur. Deși nu sunt sigur dac-o să supraviețuiesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mână. Aș fi rămas ceasuri În șir urmărindu-i mișcările grațioase ale brațului gol, dar mă readuse la prozaica realitate: — Ar trebui să te pregătești să pleci, dacă nu vrei să fii surprins În patul meu. Într-adevăr, lumina zilei inunda deja Încăperea, perdelele erau prea transparente. — E-adevărat, am zis eu indispus, era să uit de reputația ta. Ea se Întoarse spre mine râzând. — Perfect, țin la reputația mea, nu vreau să se spună, În toate haremurile din Persia, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]