3,010 matches
-
am nici un reproș să-mi fac. Sânt omul cu cele mai puține dezamăgiri, pentru că am evitat să am speranțe. Îi las pe alții să-și umple viața cu deziluzii". N-am știut ce să cred. Să-l deplîng? Să-l invidiez? 15 ianuarie În timp ce mă bărbieream, m-am tăiat fără să vreau cu briciul. Va trebui să-mi cumpăr lame. 28 ianuarie Un prieten mă întreabă: "De ce nu faci, totuși, nimic?" Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din nou. Mâine ies din spital. 10 septembrie Câțiva colegi m-au sărbătorit. Au adus vin și prăjituri. Am băut un pahar de vin ca să nu-i jignesc. Toți mă felicită că m-am repus pe picioare, iar eu îi invidiez pe ei. Mă surprind urmărindu-i, pîndindu-i. Ei sânt sănătoși. Fac profesia pe care și-au dorit-o. Unii au copii. Își pot permite să fie generoși și să mă sărbătorească pe mine. Dar n-am nevoie de afecțiunea lor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși. Îi detest și îi invidiez. Ei de ce au dreptul la asta, iar eu nu? Nu mai am chef să fiu tratat cu menajamente. Se poartă cu mine cum ar umbla cu un pahar de cristal care se poate sparge. Aș da orice să mă pot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un plus de servilism. Căci începuse, mi-am dat seama, o rivalitate surdă între noi. El avea ca armă trecutul tuturor, pe care-l păzea cu gelozie, eu aveam nopțile din sala cu oglinzi care-mi dădeau un nimb de invidiat. Și de ce să mint? Nu mai aveam nici urmă de modestie. Îmi plăcea să fiu privit pe furiș, salutat pe coridoare, temut, căutat, măgulit. Era o senzație pe care n-o cunoscusem până atunci, amețitoare, plăcută. Beția puterii nu e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate. Mai târziu mi-am schimbat părerea și mi-am așteptat răsplata din direcția inversă. Dar pe măsură ce am umplut acest
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se plimbe, dar nimeni nu se apropia de mine. Cum mă îndreptam spre cineva, respectivul se grăbea în altă parte. Până și Domnul Andrei s-a ferit, jenat. Numai Mefista nu m-a ocolit. M-a măsurat liniștită și am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre ieșire, m-a anunțat fără nici o altă explicație că renunțase la bustul pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
istoriei. Căci argumentele ți le aduce istoria. Istoria și comparația cu țările din jur. Uită-te puțin la ce s-a întâmplat în Iugoslavia cu vecinii noștri cei mai simpatici. Ce-a rămas din țara lui Tito, pe care o invidiam cu toții pe vremea comunismului? S-a spart în nu știu câte bucăți. Dacă până la urmă istoria comandă geografiei... — Sau invers! — ...înseamnă că istoria n-a fost atât de vitregă cu noi. Mă rog, voiam să zic cu voi. După Polonia, România e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
fiu ținut la distanță. Mai bine pentru țară, mai bine și pentru mine... Acum ești tot afară! Păi da, asta zic și eu. Sunt afară, la Paris, cetățean francez, cetățean al unei țări care face parte din NATO. Toată lumea mă invidiază: ăla face parte din NATO și noi nu! De ce? O fi el mai grozav decât noi? Ce naiba să spun, cel mai cuminte ar fi să tac... Dar pot să tac?... Ia să vii matale în țară, că ești și cetățean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
în perioada regimului Ceaușescu”. Aflându-mă la târgul de carte desfășurat la sfârșitul lunii mai în București, mai precis, sus pe terasă, „La Motor”, unde mai adia puțin vânt, am fost zărit de Ana Blandiana, care, cu o sprinteneală de invidiat, s-a săltat de pe scaun și a alergat spre mine, voioasă și amabilă, să mă invite la dezbatere. A fost, ca să zic așa, o invitație pe nepusă masă. Fără premeditare. „Oponenți și rezistenți” - asta îmi sună cunoscut. Eu însumi, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
privindu-l pe prim-ministrul care îi vorbește de intrarea României în NATO de parcă ar visa cu ochii deschiși. Cotidianul, 31 ianuarie 2003 Capitalism de cumetrie Nu e expresia mea, e o vorbă de duh a președintelui Iliescu și-l invidiez pentru găselniță. E savuroasă și exactă în același timp. Să aibă oare inginerul Iliescu mai mult talent literar decât poetul Năstase? După întâlnirea de la Neptun, și Robbe-Grillet, și Michel Deguy s-au arătat entuziasmați de președintele României. Mai ales Robbe-Grillet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de dor, sunt unul dintre cei mai de pe urmă "descurcăreți" și că, prin consecință, ceea ce admiră ei este un sărman iepure șchiop, sunt întâmpinat invariabil cu onomatopee traducând mirarea sau chiar uluirea. Dezvoltarea economico-socială conduce, neîndoielnic, la o viață de invidiat, însă te reduce la condiția deloc măgulitoare de individ asistat, dependent în totalitate de ceea ce ți se oferă din exterior. Apendice: Domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză Domnul Sugiyama este funcționar la Ministerul Finanțelor din Japonia. El își prestează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
invidios pe Coșbuc, pe Topârceanu, pe Rebreanu și Sebastian, pe Panait Istrati și Victor Ion Popa, mă rog, pe mulți, mulți alții. Dar să nu-ți închipui cumva că eram gelos pe talentul, pe notorietatea și opera lor. Nu! Îi invidiam pentru că... muriseră. Pur și simplu doar pentru asta; că fuseseră prea departe de ceea ce-mi fusese dat mie și altora ca mine să pătimească acolo. Și acum, să-ți răspund la întrebare: a trebuit să merg unde-am mers
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Și ai crezut că și glasul meu face parte dintre ele” “Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, da” “Nu uita, însă, că eu nu-ți sunt nici coleg de slujbă, nici concitadin, deci ce motiv aș avea să-ți toc nervii? Invidie? Nicidecum. Mânie? Nici nu se pune problema. Ce mai tura-vura, Paule dragă, dă-mi voie să te felicit pentru noul tău album” “Vă mulțumesc, sunteți deosebit de amabil. Vă mulțumesc, de asemenea, și pentru aprecierile deosebit de elogioase, aș spune, chiar, nemeritat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
indivizi care-ți sunt net inferiori și cu care, la urma-urmei, nu ai nici în clin, nici în mânecă. Bănuiesc că unii dintre ei, dacă nu cei mai mulți, sunt de-a dreptul îndobitociți, cretinizați. Presupun că toți, sau aproape toți, te invidiază pentru talentul tău, pentru faptul că te-ai ridicat cu mult deasupra lor, că numele tău e devenit de notorietate națională. În fond, nu-i puțin lucru în ziua de azi să fii membru al Uniunii Scriitorilor, să ți se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
politicos, totuși cu gândul la cercetările sale, despre care îi și vorbea în timp ce se plimbau pe sub tei, și când priveau apele Cișmigiului, și când o invita la câte un teatru, exasperând-o aproape, deși în sinea ei simțea că-l invidiază pentru perseverența în preocupări. Așteptând apoi, după ce se căsătorise cu el și după ce se lăsase convinsă să-și abandoneze studiul, încât încă se mai simțea vinovată și se trezea noaptea imaginându-și că stă de vorbă cu tatăl ei, cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imită părinții; toți la un loc dornici doar să aibă case mari, doldora de lucruri, cât mai multe lucruri, inutile mai toate, să se îmbuibe, să aibă grijă ca vecinul și vecinul vecinului să știe de ei și să-i invidieze. A simțit întotdeauna o revoltă pe care abia și-a stăpânit-o împotriva oamenilor ăstora „așezați“, incapabili, chiar și într-o duminică liniștită și îmbătată de soare, să-și dea jos dintre plăpumi mădularele murate în băuturi și să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a dat ea de știre și, mai cu seamă, s-a răspândit zvonul că s-a înzdrăvenit, iar curioșii, dar și cei de bună-credință și pe care nu-i poți învinui de nimic, au dat năvală să vadă minunea. O invidiau, chiar de n-ar fi recunoscut în ruptul capului. S-a întâmplat ca momentul acesta să se suprapună cumva și aniversării zilei de naștere a bătrânei doamne și, dacă nu aveau alt pretext, veneau, înainte sau după, să o felicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de exemplu, ar fi trebuit să-i dea dreptate. Oricum, nu mai știe dacă era de acord cu ea sau pur și simplu se lăsa copleșită de energia acestei femei bărbătoase, însă îi e clar că o admira, chiar o invidia și nu i s-a împotrivit decât cu refuzul de a se recăsători, o singură dată s-a întâmplat, după aceea n-au mai discutat subiectul acesta. Spiritul ei s-a lăsat dominat și a rămas un timp în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adie vântul, și când primește vizite, și când i se aduce mâncarea de care abia se mai atinge, și când o cuprind durerile și doar împotriva lor să accepte calmante pentru că - și Andrei Vlădescu: însă nimeni nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și când i se aduce mâncarea de care abia se mai atinge, și când o cuprind durerile și doar împotriva lor să accepte calmante pentru că - și Andrei Vlădescu: însă nimeni nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și să n-aibă gărgăuni în cap, să fie și puțin cinică, și bineînțeles, să fie deșteaptă, nu numai instruită, ci deșteaptă, să aibă bun-simț și să mai fie frumoasă, cu plete lungi, picioare extraordinare, trup pe care să-l invidieze toate celelalte femei, să știe să facă amor sau să vrea s-o înveți tu și poate încă altele din astea. Am început eu să cam miros ce vrei și de fapt mi-ai și spus-o. Ei, află, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
represaliilor. Muncitorii de la instalația de apă Își curățau saboții pe trepte și se uitau În soare, mișcîndu-se doar atît cît să-și ia căpușele dintre coaste. Deși costelivi, procesul de Înfometare se oprise cumva la piele și os. Jim Îi invidia pe domnul Mulvaney și pe reverendul Pearce, căci el mai creștea Încă. Aritmetica pe care i-o predase doctorul Ransome demonstra prea limpede faptul că hrana se Împuțina Într-un ritm mai rapid decît cel În care mureau deținuții. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
omorît-o! Cel mai mare dintre băieți, Richard Pearce Întinse mîna s-o atingă, dar Jim o ascunse sub braț. Nu-i plăcea de Richard Pearce și se și temea puțin de el; băiatul era aproape la fel de mare ca și Jim. Invidia rațiile japoneze suplimentare pe care i le dădea mama lui. În afară de mîncare, familia Pearce avea o mică bibliotecă de cărți confiscate pe care o păzea cu stoicism. — E o legătură de sînge, explică Jim, plin de importanță. De drept, broaștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
război. — Fii atent... zise Jim, făcîndu-i semn lui Richard să se Îndepărteze. Am antrenat-o să atace! Băieții se traseră Înapoi. Erau momente cînd umorul lui Jim Îi făcea să se simtă stînjeniți. Deși Încerca să se stăpînească, Jim le invidia hainele - vechituri cusute de mamele lor, dar mult superioare propriilor sale zdrențe. Mai mult decît atît, Îi invidia că aveau mame și tați. În anul care trecuse, Jim Își dăduse treptat seama că nu-și mai amintea cum arătau părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se traseră Înapoi. Erau momente cînd umorul lui Jim Îi făcea să se simtă stînjeniți. Deși Încerca să se stăpînească, Jim le invidia hainele - vechituri cusute de mamele lor, dar mult superioare propriilor sale zdrențe. Mai mult decît atît, Îi invidia că aveau mame și tați. În anul care trecuse, Jim Își dăduse treptat seama că nu-și mai amintea cum arătau părinții săi. Umbrele lor Încă mai pătrundeau În visele sale, dar le uitase chipurile. 21 Cămăruța — Tinere Jim...! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]