2,606 matches
-
Thibaudet. Dincolo de confuzia la care poate conduce dubla accepțiune a termenului 'romanesc', problema rămîne de actualitate. Iar peisajul atît de mișcător, de contradictoriu și de suprapopulat al literelor franceze cedează cu greu în fața unei evidențe desuete, precum cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele mai tulburătoare romane dăruite nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
va prelua esența acestei idei și va transforma eufemismul în "cădere în timp", pentru omenire, la care adaugă un grad suplimentar de rătăcire, vorbind despre căderea sa personală "din timp". O cădere care ar putea fi interpretată ca o smulgere, involuntară sau inconștientă, din acest spațiu securizant și atemporal constituit de tradiție. În sentimentul românesc al existenței intră deci și un element de aspațialitate și de acronie care face din indicativul prezent al verbului a fi un simplu accident de utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ci un raționament incomplet. Reclamând un privilegiu, el semanalase efectele care se văd, lăsând în umbră efectele care nu se văd. Nu a arătat decât înspre două personaje când pe scenă există trei. Ne revine nouă să reparăm această uitare involuntară sau premeditată. Da, banii deturnați astfel prin mijloace legislative către cufărul domnului Prohibant constituie un avantaj pentru el și pentru cei pe care trebuie să îi încurajeze să muncească. Și dacă acest decret ar fi făcut ca banii să cadă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceste cuvinte: Sacrificiu voluntar determinat de Sentimentul fraternal. Dacă faceți din fraternitate o prescripție legală, ale cărei acte ar fi prevăzute și făcute obligatorii de Codul industrial, ce rămâne din această definiție? Nu rămâne decât un lucru: sacrificiul; dar sacrificiul involuntar, forțat, determinat de teama de pedeapsă. Și, în bună credință, ce este un sacrificiu de această natură, impus unuia spre câștigul altuia? Este asta fraternitate? Nu, este injustiție; trebuie spus cuvântul, este spoliere legală, cea mai rea dintre spolieri, deoarece
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
trebuie călcate în picioare Justiția, Libertatea, Egalitatea în fața legii. Trebuie refăcută lumea sau, cum spun aceștia, reconstituită societatea, pe baza unuia dintre numeroasele planuri pe care nu încetează să le inventeze. Interesul, principiu dezorganizator, trebuie înlocuit cu devotamentul legal, principiu involuntar, forțat, într-un cuvânt, Spolierea organizată; și cum acest nou principiu nu poate decât să nască repulsii și rezistențe infinite, se va încerca mai întâi ca el devină acceptat sub numele mincinos de Fraternitate, după care se va invoca legea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pe care poate îl dorești mai mult decât ceva ce ai, și pe care îl dorești mai puțin. Nu toate relațiile umane sunt reductibile la aceiași termeni ca piețele; se poate cel puțin afirma că acele relații care implică "schimburi" involuntare sunt radical diferite, deoarece ele reprezintă pierderi de oportunitate și de valoare și nu oportunități de a câștiga valoare. 20. Piețele pot rezolva toate problemele fără absolut nicio intervenție din partea guvernului Guvernul este atât de incompetent încât nu poate face
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care au fost introduși sub această "umbrelă conceptuală", în pofida numeroaselor deosebiri dintre ei, face și mai dificilă descoperirea unei referințe unice pentru termenul luat în discuție. Unii autori, considerați ca reprezentanți de seamă ai curentului, dau dovadă de o afiliere involuntară sau, în orice caz, nedoctrinară și neasumată la ideile sale generale. Un exemplu grăitor este oferit de reacția lui Foucault care, întrebat despre coerența proiectului postmodern, răspunde: "ce anume numim postmodernitate? Eu unul nu sunt la curent!"3, în timp ce Paul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în același timp și de autonomie, iar dacă istoria culturală este privită ca un palimpsest, dialogul perpetuu dintre vechi și nou este unul deja presupus. În aceeași măsură este implicită și rescrierea istoriei culturale însăși, cu diversele contaminări voluntare sau involuntare dintre multiplele curente și idei, astfel încât perioadele sau curentele "pure" par a nu exista. Relația modernismului cu postmodernismul nu poate fi suspendată; în același timp, modul în care este gândită și evaluată este foarte important. Astfel, "atunci când încercăm să reevaluăm
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
avangardă este esențială pentru garantarea unei utilizări corecte și coerente a conceptului de modernism drag lui. Cu toate acestea, abordările sale asupra acestor relaționări complexe au demonstrat că lucrurile nu sunt deloc simple, pericolul mixajelor și al asimilărilor conceptuale, uneori involuntare, fiind unul deloc de neglijat. Astfel, dacă într-o primă instanță avangarda este privită ca pe o parodie a modernității înseși, relație care presupune și dependența, și excluderea lor, dar în care diferențele dintre ele sunt conservate (una dintre ele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune originarea unui text în alte texte, copierea sau "inspirarea" din ele, ci fenomenele de rescriere, recitire, reinterpretare, uneori complet involuntare. Intertextualitatea pare a fi o instanță obligatorie a oricărei scrieri, o componentă a textului, care presupune trei niveluri principale: 1) stratul profund, scriitura, ca "punere în scenă și înglobare a reprezentării"; 2) stratul intermediar, intertextualitatea, "ceea ce am numit corpul material
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cum spune singur, mai dur (Tristia 2, 125; 5, 11, 10; Pontica 3, 3, 76). În privința culpei sale față de împărat, Ovidiu nu poate să se apere, ci încearcă să se scuze (Tristia I, 9,63-64), calificând-o ca o greșeală, involuntară (Tristia 2, 108; 3, 6, 26; 4, 1, 23; 4, 4, 39) care constă în aliquid vidi. Iată versurile poetului: "Cur aliquid vidi? Cur noxia lumina feci? / Cur imprudenti cognita culpa mihi? / Inscius Actaeon vidit sine veste Dianam / Praeda fuit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
l-am numi daveronian [à la Guido da Verona, n. tr.] sau dannunzian [à la Gabriele D'Annunzio, n. tr.], în ceea ce privește aventura amoroasă a lui Silanus, nu trebuie să se fi limitat la rolul de protector inconștient sau de spectator involuntar, ci trebuie să fi beneficiat de favorurile nepoatei imperiale..."(?!). Alte explicații însă nu fac din Ovidiu un participant direct, ci un simplu spectator la vreo aventură amoroasă a uneia dintre cele două Iulii. Astfel, în 1848, venețianul Ermolao, a demonstrat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
relație centrică față de craniu. CAPITOLUL 12 UNITATEA ÎNTRE MORFOLOGIE ȘI FUNCȚIE LA NIVELUL ARCADELOR DENTO-ALVEOLARE Funcțiile globale ale sistemului stomatognat sunt masticația, deglutiția, fonația și fizionomia. De asemenea, sistemul stomatognat poate fi solicitat și în alte activități funcționale, voluntare sau involuntare: -solicitări funcționale ocazionale, voluntare profesionale cum ar fi suflatul în instrumente muzicale, sticlăria; -solicitări funcționale ocazionale involuntare, inclusiv cu semnificație patologică: tușea, strănutul, contactul interarcadic exagerat în durere; -solicitări parafuncționale mai mult sau mai puțin conștiente, dar cu efect sigur
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ale sistemului stomatognat sunt masticația, deglutiția, fonația și fizionomia. De asemenea, sistemul stomatognat poate fi solicitat și în alte activități funcționale, voluntare sau involuntare: -solicitări funcționale ocazionale, voluntare profesionale cum ar fi suflatul în instrumente muzicale, sticlăria; -solicitări funcționale ocazionale involuntare, inclusiv cu semnificație patologică: tușea, strănutul, contactul interarcadic exagerat în durere; -solicitări parafuncționale mai mult sau mai puțin conștiente, dar cu efect sigur patologic, disfuncțional asupra structurilor proprii ale sistemului stomatognat, denumite și obiceiuri vicioase. Acestea sunt bruxismul diurn sau
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
uzura este determinată de executarea funcțiilor sistemului stomatognat în condiții fiziologice, în intervalul normalității, se consideră a fi fiziologică și este definită concret “atriție”. Când uzura este rezultatul executării unor parafuncții cum ar fi ticurile profesionale, obiceiurile vicioase voluntare sau involuntare, se consideră patologică și este definită concret ca “abrazie dentară”. 13.1. Atriția dentară este un proces adaptativ funcțional care are ca scop menținerea homeostaziei la nivel odonto-parodontal și consecutiv la nivelul celorlalte elemente morfologice ale sistemului stomatognat. Atriția se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
În lirica lui descriptivă un „stil senzorial”, cum s-a spus, este greu de susținut. Imaginile vizuale, olfactive... nu trec nici aici de o anumită limită de abstracțiune și stereotipie, rareori o pulsație, o nuanță, o repetiție indică un atașament involuntar pentru o categorie de lucruri. Trebuie o mare perseverență și inventivitate critică pentru a descoperi un subtext (un inconștient productiv) Într-un text ordonat și lustruit de un talent care se exprimă ușor, prea ușor. Mai inventivă, cu o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-mi, În numele lui Dumnezeu, fie pe ascuns, fie pe față. Ah, stăpînul meu, iată mi se ia călimara, fie-ți milă de mine și salvați-mă, În numele lui Dumnezeu, ah...“ Poetului i se ia călimara odată cu viața. Expresivitate, Într-adevăr, involuntară: Întreruperea scrisului Înseamnă, pur și simplu, sfîrșitul existenței poetului. Nu este O ironie plină de mari semnificații În faptul că risipitorul fiu al lui Ienăchiță, care nu se lua În serios ca poet, moare smulgîndu-i-se condeiul din mînă?... Așa ceva se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la punte și determină contracția mușchilor care coboară mandibula. Coborârea mandibulei inițiază un nou reflex miotatic de ridicare. Triturarea alimentelor și impregnarea lor cu salivă conduce la formarea bolului alimentar. 2.2. Deglutiția Deglutiția reprezintă ansamblul fenomenelor mecanice voluntare sau involuntare prin care conținutul din cavitatea bucală este împins prin faringe și esofag în stomac. Acest act complex se derulează prin punerea în acțiune, într-o secvență predeterminată, a unui număr mare de mușchi striați de la nivelul cavității bucale, faringelui și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
exclusiv din musculatură striată); în porțiunea toracală superioară a esofagului (alcătuită din musculatură netedă și striată) tranzitul durează aproximativ 2 secunde; iar în porțiunea inferioară a esofagului (alcătuit numai din fibre musculare netede) tranzitul durează 3 secunde. Este un timp involuntar. Astfel, se descriu trei tipuri de unde de contracție esofagiană: Undele primare (unde propulsive principale) iau naștere sub sfincterul superior al esofagului atunci când are loc înghițirea alimentelor sau a salivei. Propulsia bolului alimentar de-a lungul faringelui până în esofagul superior determină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
POSDRU/89 1.5/S/59758. Unele fragmente din studiul de față au fost publicate anterior, pe măsură ce cartea prindea contur, în volumele unor conferințe și în reviste precum "Transilvania" "Convorbiri literare", "Philologica Jassyensia", "Viața Românească" ș.a. Cuvinte cheie: creativitate, memorie involuntară, memorie voluntară, psihologie erotică, roman-ciclu " Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine" E. Lovinescu Cuprins Capitolul 1. Memoria, istoria, uitarea. De la romanul vieții la romanul literaturii / 9 1.1. Memorie involuntară și proustianism / 21 1.2. Call me
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Viața Românească" ș.a. Cuvinte cheie: creativitate, memorie involuntară, memorie voluntară, psihologie erotică, roman-ciclu " Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine" E. Lovinescu Cuprins Capitolul 1. Memoria, istoria, uitarea. De la romanul vieții la romanul literaturii / 9 1.1. Memorie involuntară și proustianism / 21 1.2. Call me "Bizu" / 35 1.3. Omul fără însușiri / 46 1.4. Trecutul, un depozit de fapte mărunte / 53 1.5. De ce plânge Bizu? / 65 1.6. Arta de a (nu) scrie un roman / 70
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
răspunsul corect trebuie să ne îndreptăm atenția asupra textului însuși, nu fără a ține cont, evident, de intențiile autorului și de orizontul de așteptare al unei epoci în care romanul românesc și-a trăit momentul de glorie. 1.1. Memorie involuntară și proustianism Ceea ce iese în evidență de la primele pagini în Bizu e amprenta proustiană a discursului narativ, împrumutată aici din rațiuni mai curând tactice, în scopul de a ilustra "pe viu" funcționalitatea memoriei și a imaginației în geneza actului creator
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fi "vizibil", trecutul se exprimă aici în coordonatele spațiului și capătă forma concretă a unei "panglici" în care anii sunt "topiți", "dezindividualizați", asemeni unei "pelicule" goale ce urmează a fi umplute din nou de niște "amintiri"-imagini legate între ele (involuntar) de "momentele muzicale" ale inconștientului. Așadar, trecutul e "șters" de pe această panglică a memoriei, e "uitat" cu bună știință tocmai pentru a fi resuscitat într-o altă configurație, la intensitatea visului, în orizontul pur și impersonal al artei. În termeni
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de pe această panglică a memoriei, e "uitat" cu bună știință tocmai pentru a fi resuscitat într-o altă configurație, la intensitatea visului, în orizontul pur și impersonal al artei. În termeni asemănători vorbea Proust despre "motivul muzical" ce declanșează memoria involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului său profund și în ritmul jocului stilistic. Distincția teoretică dintre cele două "euri" (eul superficial, empiric și celălalt "eu", abisal, al artistului), devenită ulterior o dogmă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să explice publicului larg poetica romanului său genial, înțeles de foarte puțini la epoca respectivă (de pomină rămâne lipsa de receptivitate a "modernului" Gide), Proust afirma că artistul autentic "trebuie să-și caute materia primă a operei numai în amintirile involuntare", capabile să reînvie trecutul în "esența sa extratemporală" (adică la alt diapazon decât acela obișnuit, eliberat de "orice contingență"), printr-un "dozaj exact de memorie și uitare"17. Cu alte cuvinte, memoria involuntară scoate la lumină un întreg cortegiu de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]