2,729 matches
-
face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite spre cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să mă mai chinui cu Patrick, spuse Mavis Mottram, studiind cu o privire critică vaza Evei. Cred c-o să pun floarea de lupin alb cu câțiva milimetri mai la stânga. Asta o să ajute la accentuarea calităților oratorice ale trandafirului. Și-acum irisul vine uite-aici. Trebuie să încerci să realizezi un efect aproape audibil al contrastului coloristic. Aș zice chiar unul contrapunctic. Eva dădu din cap aprobatoare și oftă. — Odinioară era așa de plin de energie, zise ea. Iar acum nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric, neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele ferm lipite, nu-și dezvelea dinții aproape niciodată, dar zâmbea uneori cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar destinul a vrut ca ele să nu fie publicate până acum. Destinul a vrut însă ca filmul lui Cristian Nemescu să meargă de atunci la mai multe festivaluri din afară și să ia trei premii la Bruxelles ĂMarele Premiu Iris, Premiul Special Canvas și Premiul Publicului), Premiul Juriului la Rabat și Premiul Special Golden Falcon la Ibiza. Deși în țară filmul a fost lansat pe 1 iunie, și în săli, și pe DVD, el a bătut recordul de spectatori pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
și iar, în tăcere și pe întuneric; într-o așa tăcere, într-un așa întuneric, încât nici noi înșine nu știm de ele. Orbi dar cu pas sigur, pășim înainte într-un dans neuitat“, iată o „mostră“ din gândurile personajului Iris Ărostită în momentul în care decide să nu-și ajute amantul). Și, cred, cândva, din gândurile noastre. » „ În cursul plimbărilor mele mi-am întocmit în cap o hartă a tuturor toaletelor ușor accesibile din Port Ticonderoga Ă...) Toate oferă inscripții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
mare biserică gotică cu turnuri moscovite își înălța vitraliile albite de lună și zidurile negre în mijlocul unei vegetații luxuriante, în ciuda răcelii de Septentrion a priveliștii. Alte farfurii erau așa de înflorite cu albastru-intens de Prusia, încît apăreau ca niște enormi iriși. Recipientele de băut ale Agripinei erau și mai curioase. Stănică începu să le cântărească în mâini. G. Călinescu - Uite, așa se făceau lucrurile altădată! constată ca și înanul celălalt, în aceeași împrejurare. Agripina nu mai avea un serviciu întreg de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obișnuit al orașului New York va fi fotografiat de 500 de ori pe zi. Toate televizioarele vor fi interactive bidirecțional. Acestea ne vor urmări exact cum le urmărim și noi. Sistemele biometrice vor fi folosite pentru a capta scanările faciale, ale irisului, ale amprentelor, vocii sau respirației, înainte de a putea intra sau ieși dintr-o încăpere sau clădire. Cardurile genomice de identificare personale vor fi necesare pentru a intra sau părăsi zone dintr-un oraș mare sau unul obișnuit. Acestea vor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu acum... Și de ce atâta neîncredere meschină în marii noștri Aliați ? Brătianu este bănuitor ca un țăran argeșean la piață... El va continua, bineînțeles, după logica lui, astfel încât, privindu-i bărbia mică, de om slab, și pata galbenă de pe iris, și gestul măsurat al mâinii cu care își cadențează expunerea, și toate celelalte indicii de caracter pe care le știi de douăzeci de ani, dar nu-ți spun nimic mai mult despre el decât ce n-ai aflat în atâta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copilul pe genunchi. Maxima puseului de febră pare să fi trecut, pentru că se simte mai întremat. Și, pe măsură ce se simte mai întremat, devine iarăși locvace. Îl împinge același sentiment neplăcut, dar vocea îi rezonează, plină, ochii îi lucesc și verdele irisului s a împrospătat de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea cînd văzu toaleta. Apoi desluși figura fetei. Din nou, ptiu, drace! Ai dat de naiba. — O să ne scuzi, Îi zise Kay, dacă n-o să ne ridicăm? Se Întoarse spre fată. Ea e cea mai bună prietenă a mea, domnișoara Iris Carmichael. Ați văzut ceva vreodată ceva care să nu semene aproape deloc cu un iris? Dac-o să fiți drăguță cu ea, o să vă permită să-i spuneți Mickey. Fata se uita În sus, clipind. Mickey se ghemui și-i luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
naiba. — O să ne scuzi, Îi zise Kay, dacă n-o să ne ridicăm? Se Întoarse spre fată. Ea e cea mai bună prietenă a mea, domnișoara Iris Carmichael. Ați văzut ceva vreodată ceva care să nu semene aproape deloc cu un iris? Dac-o să fiți drăguță cu ea, o să vă permită să-i spuneți Mickey. Fata se uita În sus, clipind. Mickey se ghemui și-i luă mîna, strîngîndu-i degetele. — Nu-s rupte? Mă bucur s-aud asta. Cum vă descurcați? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
începe a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a rășinii proaspete și dulci se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vrut poate să trăiesc în mizerie? mă-ntrebase prima oară Josăphine, căci rămăsesem cu gura deschisă ca un pește scos din apă, plimbându-mi ochii în stânga și-n dreapta. Pe masa acoperită cu o cuvertură frumoasă era un buchet de iriși, iar pe pereți, rame pictate încadrau imagini de sfinți și de îngeri, dintre acelea pe care preoții le dau credincioșilor și copiilor de cor. — Crezi în asta? am întrebat-o atunci pe Josăphine arătând din cap spre grațioasa galerie. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Dau drumul la apă în cadă, apa acoperă minciunile, Udi mă urmează, vrea să îmi dea o a doua șansă, spuma ne acoperă deja pe amândoi, curată ca zăpada proaspăt căzută, el îmi aruncă o privire întunecată, aproape nemiloasă, în mijlocul irisului său brun licărește o pată verde, ca o oază în deșert. Dacă aș fi fost un bărbat necunoscut, ai fi depus mai mult efort, se plânge el în șoaptă, aș vrea să depui mai mult efort, iar eu murmur, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
politic: Gabriela Adameșteanu și Rodica Palade. Feministelor care aparțin deja lumii marilor teoreticiene și m-au marcat profund: Simone de Beauvoir, Mary Daly, Carol Gilligan, Gerda Lerner, Kate Millett, Susan Moller Okin, Carole Pateman, Anne Phillips, Harriet Taylor, Mary Wollstonecraft, Iris Maryon Young. Aceste texte reprezintă o selecție de articole și interviuri care au fost publicate în revistele: AnaLize, 22, Observator cultural, Dilema, Sfera politicii, Capitala, Contrapunct, Info Kappa și în cotidianul Curentul. Ele sunt republicate în acest volum cu permisiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Griffon sau ceva de genul ăsta. Este atât de emoționant încât nici nu mă pot gândi la asta. Belinda probabil de-abia sosise de la toaletă. Vorbea mai repede decât un glonț în mișcare, iar ochii îi ardeau, ca de obicei. Irisul îi era atât de negru încât nu-i puteam vedea pupilele, dar, dacă erau de mărimea lor normală, eu eram regina Angliei. M-am scuzat și m-am aventurat prin mulțime, dorind să fac o vizită la toaletă. Măcar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
doar din cînd În cînd mai străbătea cîte o notă și pînă la mine. Mi-am pus haina și-am pornit... a pornit și ea... În dreptul perdelei lămîiatice chipul i se Înnegri, părul i se albi, buzele albe și ele, irișii ochilor albi și albul ochilor negru, pistruii deveniseră pete albe precum praful ce se așterne pe pomeții unei statui. Am pornit și eu... Încercînd să nu fac nici cel tai mic. zgomot, am luat-o spre ușă. Am oprit Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care au avut ceva de spus în anii ’80 au ceva de spus și în anii ’90. Este adevărat că ele au trecut printr-un proces de rebranding, adică Holograful anilor aceștia nu mai este Holograful de atunci, cum nici Iris nu mai cântă hard rockul pe care îl cântau în anii ’80. Cum ți se pare campania unei firme de detergenți care, mizând tocmai pe piesa Andei Călugăreanu, Ce tânăr ești, încearcă să învie un soi de nostalgie? E de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
în cele private, în birouri și în locurile de odihnă, iar în final chiar și pe obiectele nomade vor supraveghea intrările și ieșirile; telefonul permite deja nu doar comunicarea, ci și reperarea locului unde se află cineva; tehnicile biometrice îamprente, iris, forma mâinii și a chipului) vor permite supravegherea călătorilor, a muncitorilor și a consumatorilor. Numeroase dispozitive de analiză vor permite supravegherea sănătății trupului, a spiritului ori a unui produs. Obiectul nomad unic va putea fi localizat în permanență. Toate datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor invadați pe alocuri de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată, se izbea de nevinovăția ce transpărea din ochii Elenei și apleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la ochiul drept. O privi pe nevastă-sa, mesteca liniștită. Draga de ea, își zise, iar o să bată culoarele policlinicii, cu fetița de mână, cu borcane de nes în pungă, cu pachete de Kent. Nici nu concepea să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzut-o pe femeia aia În viața mea. Dar era Dora. Nu putea să aibă mai mult de șaisprezece, șaptesprezece ani, maximum. Avea părul blond și lins, pomeții Înalți și bine conturați, buzele subțiri ca un fir de iarbă. Chiar dacă irișii erau neobișnuit de ridicați și parțial acoperiți de pleoape, aproape Încețoșați, privirea ei era provocatoare. Cu umerii trași, Dora părea foarte atentă, aproape suspicioasă. Impresia creată era de persoană care nu se simțea liberă, dar care era gata să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]