9,120 matches
-
răspunde, dar și de neputința de a mai întreba el însuși. Și ce minte limpede avea încă, nu cu mulți ani în urmă, doi sau trei, când îi scria unui recenzent care îl criticase aspru aceste rânduri savuroase, amestec de ironie și autoironie: „Iată toată absurditatea situației în care mă aflu: de zece ani dau naștere unor pure capodopere și mi se cere, din cauza dumneavoastră, să mă scuz”. Scrisorile dintre 1887 și 1889 au fost inedite, în mare parte, până de
Ultimul Nietzsche () [Corola-journal/Journalistic/5588_a_6913]
-
un critic cu sistem, tocmai datorită faptului că abordează două perioade ale literaturii române aflate la poli opuși: literatura română veche și literatura română contempornă, ca fiind extrem de exigent, fără a fi neapărat diplomat în ceea ce scrie și, înzestrat cu ironie fină și consecvență, Eugen Negrici a impresionat prin modestie, vitalitate și încercarea lui de a se sustrage laudelor și aurei care plutește în aer la astfel de evenimente. Cornel Ungureanu a fost foarte emoționat la începutul colocviului, puțin obosit de
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
inconsistența” sa, Delavrancea ar fi „interesant” doar cînd se revendică de la „mahalaua natală”. Altele, magnanime, propun reabilitări categorice, bunăoară în cazul lui Asachi și mai cu seamă în cel al lui Slavici. Nu este evitat nici enunțul „splendid ca o ironie”: „A sosit, poate, momentul ca exegeți lipsiți de geniu să aprecieze cu luciditate figura lui Hasdeu și să-i măsoare exact dimensiunile”. îi acordă lui Mihai Zamfir dreptul ca, în raportul cu pretențioasele nume literare, să se comporte într-o
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
amalgamate însă într-o prezentare, din păcate, neinspirată. S-a considerat probabil că noi toți, cei din Est, suntem mai sensibili la subiectul politic și faptul este real, - cu condiția însă ca realizatorii spectacolelor să aibă un autentic dar al ironiei creatoare. În plus, faptul că unor artiști - cum este Maia Plisețkaia - le era dezvăluită numai o fațetă, aceea de aderent la o ideologie, le creionează acestora un portret abuziv, redus la mai puțin decât au fost ei integral. De cu
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
tulburătoare în locul unei plicticoase alunecări la vale. În figura lui Tancredi au pătruns și trăsături ale lui Sandokan, „tigrul Malayeziei”, piratul gata să renunțe la vendetta din iubire; pasiunea lui pentru Angelica, prin care face să cadă barierele de clasă, ironiile sale sunt întru totul pe măsura vremurilor în care trăim. Chiar și în capitolul despre moartea Principelui, cutremurător deopotrivă prin simboluri și realism, ieșirea lui Tancredi din odaie e simultană cu dezlănțuirea finală a „oceanului în furtună, încrețit de spume
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
polemic. De pildă atunci când comentează o ședință a Cercului Metacritic de la Cluj pe marginea unui articol al lui Daniel Cristea- Enache însuși. (Întors pe toate părțile de tinerii critici de acolo.) Ce rezultă e un fel de fiziologie. Delicioasă prin ironia ei indirectă: „Am închis și eu computerul și m-am dus la culcare. Obosit și încântat, am adormit instantaneu; și am avut un vis faraonic. Se făcea că spun he, și Cercul Metacritic organizează o nouă dezbatere academică pentru a
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
fi măsluită, că de fapt nu e dânsa, ci o fi o admiratoare de-a dânsei. Sau că este pixelul albastru... În sfârșit! Urmează probabil luări de poziție și le vom prezenta, ca să fim deontologi”, a spus Mircea Badea cu ironie. „În acest moment în care vorbim, pare că cea mai puternică femeie din lume a mințit timp de 40 de ani fără nicio problemă”, a concluzionat realizatorul. Instantaneul a fost surprins în 1972 de o colega a actualului demnitar, Sonja
Mircea Badea, despre trecutul comunist al Angelei Merkel by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56183_a_57508]
-
vorba de lucruri nebunești cum ar fi acest lucru, pe bună dreptate, se pune sub semnul întrebării legitimitatea și judecata celor de la Bruxelles". Ea a mai spus că oamenii nu ar mai fi anti-Europa dacă ar fi luate măsurile necesare. Ironia măsurilor UE În mod ironic, țările cele mai afectate de criza din zona euro, Spania, Grecia, Italia și Portugalia, sunt cele mai mari producătoare de ulei de măsline. În condițiile în care legea se adresează marilor producători, rămâne de văzut
UE lovește restaurantele cu o lege ce privește uleiul de măsline by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56190_a_57515]
-
din dicționare se potrivesc mai curând lumii descrise pe la 1900 de Claymoor (Mișu Văcărescu), decât celei destul de sordide din tabloidele de astăzi. Deși nici lumea lui Claymoor nu era ferită de bănuiala imposturii pestrițe. Istoria mondenității autohtone e marcată de ironiile lui Caragiale; în High-life e descris Edgar Bostandaki, „cronicar high-life”, „cronicar de salon”, care scrie carnet mondain (în Vocea zimbrului, cu titlul „Cum se pitrece la noi“): “Ei! Și totuși, cât de corect și de discret, cât de galant și
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
poveștile noastre, detalii. Imagini care și astăzi păstrează codul momentului, micile secrete. Fiecare ridică în picioare amintirile. O parte din ele. Telefoanele, apoi sms-urile, mail-urile la care eram mereu codașă, prînzurile de taină de pe strada Frumoasă, iubiri, despărțiri, trădări, îmbărbătări, ironii, Proust, Toscana, Leonard Cohen, aventuri, jocurile și discuțiile cu Sandu Boiangiu și Radu Cosașu, cochetăriile, izbucnirile, patosul din diferite argumentații, viața noastră... fotografiile de la Torino, dintr-o superbă și imensă grădină plină de culorile primăverii. Și Mihai Chirilov, și eu
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
traseu s-a dovedit de multe ori rezistentă la orice efort de obiectivare. În același context, ne amintim de una din primele reacții la descoperirile unor funcțiuni ale psihicului uman de către Freud, materializată de Marcel Duchamp în Marele geam, unde ironia corozivă a înlăturării carcasei umane deschide drumul interpretării psihanalitice. Mai încoace, Frida Kahlo, în Portretul dublu, recurge la o explicitare metaforică a funcționalităților fiziologice prin debranșarea unui circuit sanguin de obiectul emoțiilor primare. Ar fi de văzut expoziția pe tema
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
nasture. Cealaltă secvență îl așează în atenția Lecției de anatomie pe artist, iar asistenții profesorului Tulp, jucat tot de artist, sunt și de data aceasta niște prezențe feminine, echipate ca într-un laborator medical modern de anatomie. Tot ca o ironie am putea sublinia că în același timp cu editarea celor două cărți, amintite mai sus, este contemporană și ediția a treia a Anatomiei artistice a renumitului profesor Gheorghe Ghițescu, publicată de Editura Publirom într-o ediție aproape de lux. 1 Corp
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
Angelo Mitchievici Mereu solar, cu un aer vacanțier, estival, cu o ironie care nu era niciodată alimentată de resentiment sau egolatrie, Alex. Leo Șerban împărțea cu cinematograful fantezia debordantă, gesticulația memorabilă și un anumit glamour. Mi-l pot imagina invitat la una dintre petrecerile lui Gatsby, Marele Gatsby, sau chiar la cele
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
opincă, al rostului găsit. Altfel zis, convingerea că fiecare stă bine la locul lui. Nu cred că mai trebuie să dovedesc că ne lipsește această gospodărire, de la cum nu ne perpetuăm casele, la cum nu ne lăsăm moștenire ideile. Așa încât - ironie! - demolarea la care îndeamnă Cioran nu face decât să flateze acel specific național în contra căruia se ridică. E profund românească, acestă critică ce-și conține critica: „Francezul este francez, precum piatra piatră; el este francez, fără să știe. Și chiar dacă
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
Rodica Zafiu Răspândirea vertiginoasă a construcției în care decât ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ca și, inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal - are decât o problemă
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
pentru o legătură homoerotică, însă asupra acestui aspect sesizat probabil de mamă, familia burgheză se instalează într- o convenabilă cecitate nu fără ca regizorul să ne facă cu ochiul. Nu poți trece în filmul lui Ozon peste aluziile de o fină ironie la lumea politică, iar Suzanne se distinge matriarhal ca o caricatură a lui Ségolène Royale, candidata stângii la ultima confruntare electorală, așa cum acest irascibil Robert Pujol provincializează grotesc un personaj precum Nicolas Sarkozy, mai ales când declară că pentru a
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
înșiruire funestă de prețiozități erudite. Așa însă, Ricardei Huch i-a reușit o carte mare, pe care o citești cu conștiința că asiști la o procesiune de intrigi, drame și portrete omenești, pe care autoarea le grupează în laitmotive speculative: ironia și morala epocii, concepția despre om și animal, științele și artele vremii, basmul, moartea și arta simbolică, muzica și religia etc. - în totul 35 de capitole în care tensiunea narațiunii se mișcă în dublu sens: temele sînt cercetate pentru a
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
o trimită din Mizil ar putea să poarte semnătura lui Caragiale. O semnează, până la urmă, cu un Caragiale din care scoate mai bine grecul, Caragealis. Locul, așa cum îl găsește Bogza, amintește pretutindeni de Caragiale, care l-a dezmierdat cu tandră ironie pentru lucrurile făcute în zadar. Parohia dă pământ în arendă, un tâmplar face coșciuge. Și timpul curge mai departe. Ariditatea vieții orășenești „la poalele Carpaților” nu privează reportajul lui Bogza de câtimea lui de poezie: „Mă simt rătăcit undeva, în
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
compensații justițiare, acolo unde omenia obscură a autorilor s-a hotărît să pășească în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut năzdrăvan, adecvat traseelor oblice ale ironiei. Dar eu sînt gata să le bănuiesc, unor atare trimiteri, șanse altcum expresive, cînd ating resurse de simplitate gravă, la adăpost de răsucirile sarcastic dibace, care pot neferici orice demiurgie. Numai cu acest preț, un talent de importanța lui Flaubert
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
alege în schimb să picteze în culori vii personaje puternice și să recompună fidel locuri de care s-a atașat până la obsesie. Chicago-ul interbelic, căzut pradă derutei ce a însoțit Marea Criză, este adus în fața cititorilor cu o fascinantă ironie nostalgică în Un raport la prima mână despre Zetland: „În Chicago puteai ajunge ușor la cărți. Biblioteca publică avea prin anii ’20 mai multe secții cu acces din stradă pe liniile de autobuz. Cât era vara de lungă, sub lamele
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
în care exuberanța programatică, de la începuturi, a făcut locul unei copleșitoare seninătăți cristaline a vocii poetice. Iată-l (dau un singur exemplu) într-o subtilă artă poetică, din volumul Spectacol, din 1979: „Deși știam încă din leneșa tinerețe/ Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe/ N-au ce căuta în cadențe:/ Că poezia ține de esențe./ Eu însă, elev fiind, ca toți năucii,/ Îmi pierdusem - pe coridoare ori în săli - papucii/ Și-i căutam, deși era ora de fizică,/ Deși acuzat eram că
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
fără rezerve despre atitudine parodică.) Aceste episoade sunt dispuse cu consecvență la finalul fiecărui capitol. Prin felul cum e amorsat, mai mult decât prin ceea ce povestește (un ritual de înscăunare medieval, desfășurat după tipicul onorurilor universitare), ultimul dintre ele ridică ironia la puterea a doua. Fiindcă, spre deosebire de restul trip-urilor, acesta e stimulat. Și nu oricum, ci după rețeta faimoasei madlene a lui Proust: „Nepotul lui Dracula privea gânditor bucata de plăcintă cu mere, acoperită cu un strat gros de zahăr pudră
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
vinul”. Și Eugen Negrici practică într- adevăr ceea ce predică. În comentarea actualității literare (ba chiar sociale) postdecembriste, el se dovedește un analist cu atât mai lucid cu cât stilistica lui traversează, relaxat, aproape toate gamele atitudinale posibile, de la sarcasm și ironie neagră până la umorul cel mai pur. Prejudecățile, „falsele concepte”, clișeele, „fenomenele ignorate” ale vieții culturale românești sunt expuse unui tir discursiv pe cât de inteligent, pe atât de savuros. Nu stric plăcerea cititorului de a le descoperi, rezumându-mă la a
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
sedimenta, pe de altă parte, îngrijorarea. Excelent documentată sub raport teoretic (și, în plus, păstrând intactă coerența conceptuală), mișcându-se suplu printre referințe (și amendându-le doar atunci când se simte în stare, rațional, să le amendeze), folosindu-se de mecanica ironiei, dar placând-o numai asupra altor mecanici (a emfazei, de pildă), scrisă precis și curat (voi arăta imediat la ce mă refer). Inclusiv un anume nenoroc. E un lucru cunoscut că o nouă etapă în receptarea lui Eminescu (etapă strict
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
Rodica Zafiu Un nou clișeu își trăiește în prezent momentul de glorie: în comentariile despre declaraț ii deja produse sau așteptate se recurge insistent la formula cu subiect și predicat. Sintagma are valoare apreciativă, nu lipsită de o anume ironie colocvială, provenind din reducerea complexității unui enunț la categoriile gramaticale de bază. Ironia s-a pierdut însă, în mare măsură, prin frecvență și clișeizare. Consecințele principale ale clișeizării sunt lărgirea semantică și posibilitatea de apariție a formulei în contexte tot
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]