2,422 matches
-
mult, foarte probabil, unii dintre cei care l-au urmat pe Isus (precum femeile menționate în povestirile evanghelice) știau unde a fost pus trupul lui Isus și intenționau să marcheze locul, să înmiresmeze trupul și să-l jelească în conformitate cu tradițiile iudaice. În viitor, aveau de gând să intre în posesia rămășițelor lui Isus pentru a le muta în locul de înmormântare al familiei. Descoperirea mormântului deschis și lipsa trupului lui Isus le-au pus în încurcătură pe femei și au pregătit terenul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dematerializată”. Mai mult, în Noul Testament, cuvântul „înviere” nu înseamnă „viață de după moarte”, ci semnifica și semnifică ceea eu numesc „viață după viața de după moarte”. Deși ideea aceasta e dificil de înțeles, dacă ne întoarcem în lumea antică, și în cea iudaică, și în cea păgână, cuvântul „înviere”, împreună cu celelalte cuvinte înrudite din alte limbi, cu siguranță, nu se referă la destinul omului imediat după moarte, ci mai degrabă la viața plăsmuită într-un mod nou, la un moment dat, dincolo de acea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în alte aspecte ale viziunii despre lume, dar când cineva pierde persoana iubită, vrea să-i facă o înmormântare cât mai asemănătoare cu înmormântările pe care le-au știut dintotdeauna. În cazul primilor creștini, care proveneau din toate colțurile lumii iudaice și păgâne, am putea foarte bine să ne închipuim că, de-a lungul primelor două secole, am putea găsi dovezi ale existenței a tot felul de credințe despre viața de după moarte, pe care le aveau diferitele grupuri de creștini. Chestia
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
când toți din biserică par mai mult foști păgâni decât foști evrei, viziunea despre lume și credințele pe care le țin, ca și felul de viață pe care încearcă să-l trăiască, se vede de departe că sunt de factură iudaică. Totuși, creștinii au introdus câteva modificări în credința iudaică despre înviere și au aderat la ele în măsură mai mică sau mai mare. Primii creștini țineau cu tărie la o viziune a speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
decât foști evrei, viziunea despre lume și credințele pe care le țin, ca și felul de viață pe care încearcă să-l trăiască, se vede de departe că sunt de factură iudaică. Totuși, creștinii au introdus câteva modificări în credința iudaică despre înviere și au aderat la ele în măsură mai mică sau mai mare. Primii creștini țineau cu tărie la o viziune a speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii. Ei nu credeau pur și simplu în viața de după
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
era, dar, de fapt, ei știau destule pentru timpul lor. Noi trebuie să ne păzim de un anume snobism cronologic, de falsa superioritatea față de predecesorii noștri antici. Primii creștini își mărturiseau credința în înviere în cadrul acestui adevărat sistem de credință iudaică, dar nu fără unele transformări sau mutații semnificative. Vom enumera șapte dintre ele. Prima mutație privește faptul că în creștinismul de la început nu exista efectiv niciun spectru al credinței despre înviere. Existau câteva variante locale: la sfârșitul Apocalipsului se vorbește
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în privința învierii). În fond, în creștinismul de la început nu avem de unde nota ceva despre varietatea credinței. A doua mutație este similară: credința în înviere nu era atât de importantă, de centrală și vitală în perioada celui de-al doilea templu iudaic, precum era pentru primii creștini. Se pare că rabinii credeau în înviere, dar, cu excepția uneia sau două discuții, voluminoasele tomuri rabinice tratează în cea mai mare parte alte chestiuni. Spațiul și importanța date învierii nu se compară cu cele acordate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lor în înviere. În creștinismul de la început, învierea era așadar centrală și vitală, mult mai mult decât era în sânul iudaismului. A treia mutație operată de creștinismul de la început la credința despre înviere din timpul celui de-al doilea templu iudaic constă într-o viziune mult mai detaliată a conținutului ideii de înviere. Dacă luăm în considerare textele iudaice din epoca celui de-al doilea templu, putem observa că unele, precum 2Mac 7, concep învierea aproape ca întoarcere într-un trup
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în sânul iudaismului. A treia mutație operată de creștinismul de la început la credința despre înviere din timpul celui de-al doilea templu iudaic constă într-o viziune mult mai detaliată a conținutului ideii de înviere. Dacă luăm în considerare textele iudaice din epoca celui de-al doilea templu, putem observa că unele, precum 2Mac 7, concep învierea aproape ca întoarcere într-un trup foarte asemănător cu cel avut în viață. Dar, dacă luăm în considerare Dan 12, aici se spune că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
observa că unele, precum 2Mac 7, concep învierea aproape ca întoarcere într-un trup foarte asemănător cu cel avut în viață. Dar, dacă luăm în considerare Dan 12, aici se spune că cel drept va străluci ca stelele. În scrierea iudaică numită 2Baruh, când vorbesc despre acest argument, scriitorii afirmă că, deși păstrează calitatea trupească, ființele înviate se aseamănă cu îngerii. Primii creștini, dimpotrivă, vorbesc cu mult mai multă precizie despre cum va fi trupul înviat: un trup transformat, tot material
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Scrisoarea către filipeni, Paul nu-l întrebuințează ca să spună că noi vom străluci ca o lumină, ci că mărturia noastră, adică sfințenia vieții noastre, va străluci, în sens metaforic, în lume (Fil 2,15). Așadar, a treia mutație în cadrul viziunii iudaice despre înviere privește faptul că noi percepem mult mai deslușit cu ce se va asemăna acest trup. Va fi o stare fizică transformată, nu în sensul că va străluci, ci că va fi incoruptibilă, nu va fi atinsă de degradare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lăsându-i pe ceilalți în poziția de a merge să vorbească lumii despre evenimentul la care au fost martori. Așa cum o pricepeau ei, „învierea” trebuia să fie ceva care se întâmplă tuturor, la sfârșit. Existau, cu siguranță, și alte mișcări iudaice care susțineau un fel de „escatologie inaugurată”, care credeau că Dumnezeu a început deja să-și împlinească promisiunile, dar niciuna dintre ele nu pretindea că o singură determinată persoană a înviat deja, așa cum reclamau primii creștini. Și au persistat în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Care era situația în cazul creștinilor? Liderul cel mai important mare, în Biserica de la început era Iacob, fratele Domnului, figura cea mai mare respectată, om de rugăciune, un învățător rafinat. Era respectat nu doar de creștini, ci și de autoritățile iudaice. Toți știau că era ruda lui Isus. Cu toate acestea, nimeni nu visa să spună că Iacob ar fi fost Mesia. Conform modelului trasat anterior, ar fi trebuit să-l considere Mesia, dar dacă n-au făcut-o pentru simplul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ființă întrupată, încât au inventat povestiri despre el cum mânca pește prăjit, pregătea micul dejun pe malul mării, putea fi atins și așa mai departe. Problema e că această succesiune de faze propusă e foarte ciudată, chiar și în termeni iudaici. Dacă primii creștini ar fi parcurs această cale, căutând în Scripturi și inventând povestiri pe baza sa, ne-am fi așteptat ca ei să preconizeze că Isus va învia strălucind ca o stea, în definitiv, conform cu ceea ce spune textul bine
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
se reflectă în nume, asemănările au fost explicate în mai multe feluri de către diverși autori, începând de la continuitatea mesajelor celor trei religii monoteiste (Trei mesageri pentru un singur Dumnezeu este, în traducere, titlul cărții lui Roger Arnaldez, care compară monoteismele iudaic, creștin și musulman), și continuând cu spiritul religiilor semite, iar apoi, si mai vag, cu spiritul locului, dat fiind că cele trei religii se nasc într-un spațiu apropiat, adică în nord-vestul și centrul Peninsulei Arabe. Un alt motiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
filosofice sunt prezentate și în studiile adunate în volumul publicat de Centre d’Études des Religions du Livre: Celui qui est. Interprétations juives et chrétiennes d’Exode 3,14, apărut în colecția „Patrimoines” (Cerf, Paris, 1986). Acestea urmăresc dezvoltarea exegezei iudaice și creștine medievale a Numelui revelat lui Moise: în fapt e vorba de o „metafizica a Exodului” după expresia lui Étienne Gilson. Exegeza iudaica e prezentată în triplă ei dimensiune filosofica (studiul lui Shlomo Pines, Dieu et l’être selon
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
chrétiennes d’Exode 3,14, apărut în colecția „Patrimoines” (Cerf, Paris, 1986). Acestea urmăresc dezvoltarea exegezei iudaice și creștine medievale a Numelui revelat lui Moise: în fapt e vorba de o „metafizica a Exodului” după expresia lui Étienne Gilson. Exegeza iudaica e prezentată în triplă ei dimensiune filosofica (studiul lui Shlomo Pines, Dieu et l’être selon Maïmonide), esoterica (studiul lui Nicolas Séd, L’interprétation kabbalistique d’Exode 3,14 selon leș documents du XIIIe siècle) și spirituală (studiul Estherei Starobinski
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu se explică decât admițând că Isus însuși a statornicit acest obicei. Isus ar fi putut folosi adresarea obișnuită, prezența și în manuscrisele de la Qumran, cu aby. A preferat abba, ce nu se regăsește nicăieri în sfera religioasă, în izvoarele iudaice contemporane lui. E drept că adesea se citează un text din Talmudul palestinian în care harismaticul Hanan vorbește despre Dumnezeu că despre „abba din cer”; când i se adresează, însă, în rugăciune, o face cu cuvintele „Stăpâne a toate”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
De acum îl veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind cu norii cerului.” (Mt 26,59; Mc 14,62; cf. Lc 22,69) Credință într-un Mântuitor ceresc, de origine nepământeana, este exprimată în unele apocalipse iudaice de dupa Daniel, cum ar fi Parabolele lui Enoh, sau IV Esdra 275. Creștinii l-au recunoscut în el pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, care, înălțat pe cruce asemenea șarpelui de arama tămăduitor (În 3,13), s-a suit „unde era
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
semnificații pentru Înțelegerea lor. În paralel, alte titluri oferă interpretări teoretice și chiar paradigme integratoare, În care originea și evoluția culturii și religiei sunt legate de actul sacrificial. În ansamblul acestei bibliografii, unele au dobândit valoare de model exemplar: sacrificiile iudaice, cele ale Egiptului, Greciei sau Romei antice, cele aztece sau hinduse, cele ale civilizațiilor Nuer, Dogon sau Lugbara din Africa etc. Dintre acestea am ales, pentru multitudinea fațetelor, modelul sacrificiului adus lui Zeus În Atena antică: Pregătirile pentru sacrificiu Începeau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe departe cultural și cu atât mai puțin estetic. El este de ordin sacru, mistic și magic. Creația poetică este eminamente divină, zeii inspiră, transmit darul poetic, revelează, dictează (ex. Homer - „Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul” Iliada). Tradiția iudaică, orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt astfel considerate esoterice, deci inițiatice, nedivulgabile. Caracterul lor secret presupune obscuritate, stil
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
lui Isus în fața evenimentelor care sugerează sau vorbesc despre violență. În al doilea rând, vom prezenta câteva consecințe care rezultă din interpretările reductive ale Apocalipsului și factorii care determină acest tip de ambient. În ultimul rând, după trecerea de la apocaliptica iudaică la Apocalipsul lui Ioan, vrem să relevăm lectura pe care Ioan o face despre istoria mântuirii, prin intermediul răvășirilor cosmice teribile, unde Isus Cristos ocupă locul central. 1. Atitudinea lui Isus - texte alese: Mt 5,38-48, Mc 11,15-19, Mt 22
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cel care se ocupă cu apocaliptica și profet? Pe de o parte, profetul anunță mereu în mod nou mesajul lui Dumnezeu într-o situație concretă. El accentuează ocazional cuvântul lui Dumnezeu prin imagini, față de cel care se ocupă de apocaliptică (iudaică) prin punerea în prim plan a imaginilor și explicându-le prin cuvântul lui Dumnezeu (acest lucru fiind valabil și pentru Apocalipsul lui Ioan). Pe de altă parte, cel care se ocupă de apocaliptică (iudaică) proiectează întreaga mântuire în viitor și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cel care se ocupă de apocaliptică (iudaică) prin punerea în prim plan a imaginilor și explicându-le prin cuvântul lui Dumnezeu (acest lucru fiind valabil și pentru Apocalipsul lui Ioan). Pe de altă parte, cel care se ocupă de apocaliptică (iudaică) proiectează întreaga mântuire în viitor și prezentul pare să fie abandonat de Dumnezeu și de Spiritul său. Ioan, în schimb, consideră că mântuirea a avut loc deja în Isus Cristos. El știe că prezentul este timpul lui Dumnezeu, chiar dacă lumea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în iudaismul primului secol. Isus și primii săi ucenici nu erau membri acceptați în societatea lor, iar ei nu acceptau întru totul valorile și instituțiile timpului, ci erau devianți și în opoziție față de acestea. Refuzau legile de purificare ale religiei iudaice provocând proscrierea din partea societății în care trăiau. Isus nu a invitat în grupul său pe cei cinstiți, devotați sau pe cei care se bucurau de o reputație bună, ci pe agenții fiscali și pe păcătoși. El nu le-a promis
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]