2,450 matches
-
calitatea de om liber a lui Nenoroc, căruia i se dă putința să aleagă între bine și rău. Contradicția e numai aparentă. Nenorocul e sortit să fie mereu nemulțumit, răzvrătitor căilor bătute. Numai pe el îl poate tenta Diavolul, fără izbândă deplină și finală, fiindcă și experiența binelui atrage pe voievod. Nenorocul e un Faust parțial, înfățișînd numai pe solitari, pe investigativi. Adevărata vină a dramaturgului este că a făcut simpatică platitudinea lui Voie-Bună și odioasă anxietatea lui Nenoroc. Dealtfel meditația
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Procust preocuparea de metodă e maximă. Oroarea de "artă", de compus se condensează în pagini ce multora par prolixe, făcute din scrisori, comentarii, note, tăieturi din jurnale, documente "autentice" în fine, care dau "o impresie unică de trăire adevărată". Adevărata izbândă tehnică e de caracter dramatic. Fred Vasilescu, neînveșmîntat, în patul Emiliei, actriță mediocră și ex-amantă a sinucisului poet Ladima, citește scrisorile poetului oferite de Emilia, care comentează din când în când lectura. Este aici un joc subtil, aproape genial, de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi fost adevăratul aspect al operei lui Gib Mihăescu (1894-1935) dacă scriitorul ar fi trăit mai mult e greu de spus. În orice caz Gib Mihăescu nu era un artist și ținuta multora din scrisorile sale e mai degrabă mediocră. Izbânda sa în Rusoaica și parțial în Donna Alba se datorește transcrierii pline a unei obsesii. Toate romanele lui Gib Mihăescu (lirice în substanța lor) tratează aceeași apetiție a eroului către o femeie ideală, inaccesibilă. Pentru locotenentul Ragaiac, așezat cu un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
postească), le citește din predicile sfântului Doroftei e de un umor franciscan. În legendele asceților diavolul combate mai vârtos pe cei îndîrjiți pe calea binelui. Aci Necuratul se întrupează în alimente nevinovate, pește de baltă, știucă, biban, plătică. Dar totdeodată izbânda ascetului e cu atât mai mare și mai parfumată de sfințenie cu cât ispita a fost mai grozavă. De aceea Ghervasie, în tradiția patrologică, provoacă fățiș duhul răului, punîndu-și înainte mâncări ispititoare, pentru a sili pe "ticălosul de pântec să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în a evita orice inițiativă: "bine cu toată lumea, asculta pe toți, nu contrazicea pe nimeni și mai ales nu da nici un ordin". Anchilozați de rutină, lipsiți de privire asupra universului, cazonii ridică niște meschine îndemînări de instrucție la rangul de izbânzi ale spiritului. Asta le dă o îngîmfare naivă, care cade în cursă la cea mai plată adulație. Cutare colonel s-a pietrificat în "legea progresului" și și-a făcut o oratorie didactică bufonă invariabilă: "...Domnilor... din două lucruri unul: ori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
facă demonstrații romantice, să-i cânte. Lipsit de darul melic, românul își constituie din Spyros un fel de Cyrano. Dar grecul s-a îndrăgostit de Popi și înțelege să lucreze pe cont propriu, iar într-o țară de milenar democratism izbânda lui e apropiată, când inteligența românului găsește un punct psihologic vulnerabil. Spyros e crunt venizelist și românul îl provoacă în fața femeii: "- Recunosc... că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine!" Indignat, grecul protestează: "- Eu, regalist?... Trăiască Venizelos! Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
hrănește pe acești mizerabili, vărsându-și sângele onorează această țară"501. Presa liberală va răspunde aprecierilor critice pe care le formulează Eminescu la adresa guvernului, manifestându-și indignarea față de discursul jurnalistului și acuzându-l de lipsă de patriotism: " În urma acestor glorioase izbânzi ale armatelor române, ce făcură iluștrii bărbați de Stat și protivnici a tot ce se făcu pân'acum? Toți cei cari au salutat cu bucurie și cu mândrie triumfurile armatei române; toți cei cari au citit dezbaterile din Cameră și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu, sub un stejar la pîndă, El face zi și noapte o crîncenă izbîndă, Găsind În agonie un vaiet care-i place Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt: obstacolele se dovedesc, la urmă, a fi trepte ale izbînzii sale. Se observă ușor că Alecsandri mobilizează În poemele istorice și patriotice o geografie specifică, o geologie grandioasă, o faună ce simbolizează forța și măreția (unele care nu aparțin geografiei noastre: leul, pardosul [...], păsări reputate pentru semeția lor, de felul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și lîngă dumnezeire Și-l face trăind să guste a raiului fericire...”. Însă pînă a ajunge la „stepîna acea mare”, cît efort, ce chin, cîtă durere, ce lungă răbdare!... Conachi este un martir fericit, muncile lui l-au dus la izbîndă: nenorocita Zulnie este, În fine, a lui, dar, Încă o dată, pînă să ajungă aici: „CÎte munci, cîte năcazuri și cît plîns cu suspinare!” Conachi concentrează, aici, romanul lui de dragoste cu Zulnia din care face simbolul unei mari pasiuni. Au
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sentimentali de circumstanță" 192. Până și Mihail Sebastian, altădată foarte exigent față de literatura criticului, elogiază acum "frumusețea de mică stampă" a romanului, în care observă "preocupări superioare de stil și compoziție". Pornind de la constatarea că tot ce apare aici ca izbândă ar duce în alt roman la eșec (ca în Bizu, spre exemplu, unde "travestirea era incompletă" deoarece "criticul se ghicea în romancier și vorbea de multe ori în locul lui."), Sebastian apreciază romanul ca pe "o carte armonioasă", pentru că "cercul ei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și caricaturile sale au cunoscut în vremea aceea o mare circulație și prețuire. În anii următori Victor Ion Popa desfășoară o activitate publicistică prestigioasă: articolele, cronicile sale din revistele și ziarele: Sburătorul, Gândirea, Rampa, Adevărul și Dimineața, Ordinea, Hiena, Ora, Izbînda, Vremea, sunt remarcate și prețuite. Totuși pentru Victor Ion Popa, principala preocupare rămâne teatrul, căruia îi consacră toate forțele și talentul său. În scurt timp devine o personalitate marcantă a teatrului românesc, atât prin activitatea sa de director, regizor, scenograf
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
punți între idealuri (studiase în Germania, unde se hrănise cu idei socialiste) și realitatea din țară. Dar romanul se oprește la suprafața acestei realități, deși pune în circulație multe informații, un întreg arsenal documentar. Prințul (1944) este romanul care marchează izbânda epică a lui T.-B. Protagonistul, Jean-Andrei Munteanu, deține un loc aparte în galeria personajelor aparținând boierimii române. La Paris e un etalon de distincție și egolatrie, dar se vede nevoit să pună capăt vieții tumultuoase, petrecută în lux, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
deoarece În cuprinsul ei « Nu mai sună În palat pantoful aurit - ca viorile să tacă atunci când Vodă trece», deoarece În locul părăsit de Întunecatele umbre regale «sunt mii de salopete aici pentru plămâni». Adevărata culoare a anotimpului o dau Republica și izbânzile muncitorimii. Iar pentru țăranii satului de munte descris de Nicolae Tăutu, care de veacuri sunt cufundați În prejudecăți și neștiință, roși de mizerie și exploatare, noutatea este ajutorul ce li-l dă Partidul muncitorilor și «brațul de tovarăș grabnic» din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adus bucate și lumină, atârnată În globuri electrice pe stâlpi și revărsată În cărți. Nu e mai puțin important că Nicolae Tăutu a știut să evite acel pueril contrast de alb-negru, amintit, mai mult el nu Încearcă să ne reprezinte izbânzile de astăzi ale clasei muncitoare de la noi Într-o lumină idilică; dușmanul nu a fost răpus, lupta de clasă mai dăinuie. Iată-l pe chiaburul Misir uneltind Împotriva bucuriei sătenilor săi: «Suduie-n noapte pe negre poteci, brațele Îi cad
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
E. Baconsky și foarte mulți alții au aflat un izvor fertil de inspirație În lupta lagărului antiimperialist și democratic În frunte cu Uniunea Sovietică Împotriva imperialiștilor anglo-americani neguțători de războaie. (Ă) «Pacea lumii e-aicea: e În normele frânte, În izbânzile muncii, Înflorite din plin. E-n făclia chezașe de lumini nefrânte În fereastra de veghe din tăcutul Kremlin!». (Dan DEȘLIU. - Scrisoare pentru Irozii de astăzi) «Clădim o țară fără de mișei Pentru dușmani ni-e ura-ncinsă lavă: Slava lui August
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nicicând, adevărul mai străveziu. Nu numai pentru că orice principiu Îndelung repetat duce cel mai adesea nu la certitudine ci la deriziune ci și pentru că, mai evident decât efectul oricărei demonstrații e calea spre el: manevra. Manipulările și stratagemele conduc la izbânzi, e adevărat, dar acestea sunt vremelnice, izolate; le lipsește catalizatorul care să le adune temeinic și sigur Într-un șir, ca mărgelele pe ață. Una din stratagemele care prin rezultate putea fi confundată cu o strategie și care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Întreaga uzină, reușind să ne dea o imagine fidelă a vieții din această unitate socialistă, unde lucrează un colectiv Întreg, care trăiește odată cu Lăscan avântul Întrecerii. (Ă). Deoarece autorul nu-l izolează pe Ion Lăscan de mediul În care lucrează, izbânda lui personală ia proporțiile unei izbânzi colective. În felul acesta, din punct de vedere educativ, nuvela acționează asupra cititorului În mai multe direcții. Dar zugrăvirea vieții uzinei dă autorului și putința să sublinieze mai puternic rolul partidului. În nuvela lui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o imagine fidelă a vieții din această unitate socialistă, unde lucrează un colectiv Întreg, care trăiește odată cu Lăscan avântul Întrecerii. (Ă). Deoarece autorul nu-l izolează pe Ion Lăscan de mediul În care lucrează, izbânda lui personală ia proporțiile unei izbânzi colective. În felul acesta, din punct de vedere educativ, nuvela acționează asupra cititorului În mai multe direcții. Dar zugrăvirea vieții uzinei dă autorului și putința să sublinieze mai puternic rolul partidului. În nuvela lui Dragoș, spre deosebire, de pildă, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
până la capăt rolul partidului ca factor esențial de organizare și Îndrumare a vieții din fabrică. (Ă). Continuându-și eforturile de cunoaștere și interpretare a realității În lumina directivelor de luptă a clasei muncitoare, Marin Preda va obține, suntem siguri, noi izbânzi literare”. La scurtă vreme, acestei cronici literare a lui J. Popper i se dă o replică din partea celeilalte forme democratice de receptare a creației: „critica de massă”, reactualizată, din când În când, În momente strategice, de presa vremii. De obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În plasa dușmanului, de a-și apăra cinstea de luptător, de a fi demn de tovarășii lui, constituie un exemplu de eroism, Îndreptar pentru tinerele generații: «Izbească-i cât de sângeros Tortura și osândaEi simt deasupra fâlfâind Cu aripi largi izbânda!» O mărturie poetică a vitregiei vremurilor care au trecut și o amintire pururi vie de dragoste pentru Patrie, pentru Partid, se află și poemul Slavă eroilor Doftanei al Mariei Banuș: «Aduceți copii, aici, ca să știe Să știe ce-i ura
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
LXXVIII PRERIA A scruta fața acestui leviatan sau a-i pipăi gîlmele de pe cap, e o treabă pe care nici un fizionomist sau frenolog nu a întreprins-o pînă-n prezent. Iar dac-ar face-o, ar avea tot atîția sorți de izbîndă cît ar fi avut Lavater, dac-ar fi încercat să descifreze ridurile stîncii Gibraltarului sau Gall, dacă s-ar fi urcat pe-o scară pentru a manipula Domul Panteonului. Totuși, în celebra sa operă, Lavater nu se ocupă doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înălțimea căreia putea urmări veselul spectacol, pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea și el, pe puntea lui de comandă, însă întunecat și ursuz, cu privirea neclintită. în clipa cînd cele două baleniere se încrucișară - una, jubilînd pentru izbînzile trecute, iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani întruchipau parcă întregul contrast dintre ele, un contrast izbitor. ĂPoftim la bord, poftim la bord! strigă veselul comandant de pe Burlacul , ridicînd un pahar și o sticlă. Ă Ai zărit Balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă a interioarelor din imobilele de mahala. La polul negativ, comparațiile stârnesc hazul și destabilizează tonul dramatic, iar filosofia de viață intră în picajul monologului antirăzboinic („Planeta noastră rotundă nu este o nucă al cărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
cu o renunțare la confruntarea ideologică dintre cele două tabere ale Războiului Rece, ci mai degrabă cu extrapolarea conflictului de pe palierul politic și militar pe cel economic, social și cultural. Hrușciov, leninist convins, a crezut sincer că are sorți de izbândă. Deși, retrospectiv, s-a înșelat, moștenirea leninismului europenizat a jucat un rol major în economia ideologică a conceptului aflat în discuție. Relaxând tensiunea internațională, înclinând înspre valori politice occidentale cum ar fi negocierea sau compromisul, luând Piața Comună Europenă drept
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]