10,578 matches
-
tot ceea ce-l înconjura; pe sora sa, medicul și în cele din urmă, pe servitorul său... Bunăvoința sa obișnuită s-a transformat în indiferență totală.” În cursul demenței senile își fac apariția diferite fenomene psihopatologice negative. J. de Ajuriaguerra a izolat, în sensul acesta, trei grupe clinice, în cadrul demenței senile, în raport cu caracteristicile psihopatologice care le definesc pe fiecare dintre acestea: Grupa 1 cuprinde demențele senile simple cu un sindrom amnestic, mai mult sau mai puțin important, cu deficite operatorii și de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și funcții simbolice. Bolnavul își pierde inițiativa, devine apatic sau chiar achinetic. Se remarcă bufee de agitație cu logoree și euforie puerilă de tip moriatic. În sfera limbajului se notează o sărăcie a vocabularului cu tendință la stereotipii. Guiraud a izolat, din punct de vedere psihopatologic, un sindrom constant și specific, PEMA, caracterizat prin următoarele: palilalie și paligrafie, ecolalie, mimetism, amimie. Se mai notează, în plus, crize de hipotonie paroxistică și foarte rar, crize de epilepsie. Starea demențială se accentuează în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În aprecierea tipologică a personalităților nevrotice se ia drept criteriu de referință stadiul de dezvoltare libidinală care are ca obiect fixațiile obsesive sau mecanismele de apărare ale Eului într-un fel preferențial și stereotip în scopul rezolvării conflictelor intrapsihice. Se izolează, în acest sens, următoarele tipuri de caractere: oral, sadic-anal, falie, narcisic sau masochist. Tipul oral este specific personalității isterice, cu trăsături pasive și de dependență afectivă, acest tip de personalitate histrionică fiind mai apropiat de conflictul oedipian. Tipul anal corespunde
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu tendințe antisociale, impulsivitate și instabilitate afectivă și socio-profesională, dar care au o individualitate caracteristică proprie din punct de vedere psihopatologic, neputând fi confundate nici cu structurile nevrotice, nici cu cele psihotice ale personalității. Acest tip de personalitate a fost izolat pentru prima dată de A. Morel (1857) care descrie „grupa degeneraților”. Teza degenerescenței este ulterior preluată de V. Magnan care descrie „grupa degeneraților dezechilibrați”, în care include următoarele tipuri psihopatologice: dezechilibrații de inteligență, dezechilibrații de sensibilitate, agresivi și imorali, dezechilibrații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aplicate modifică puțin sau deloc conduitele acestora. Acțiunile lor sunt inafective și ireflexive. Suportă greu situațiile frustrante, proiectând asupra celorlalți propriile lor situații conflictuale și, prin aceasta, sunt permanent în conflict cu societatea. 6) Personalitățile limită (borderline) Acestea au fost izolate și descrise de Hugues (1884) ca situându-se la „frontierele (borderline) nebuniei”. Conceptul are trei surse: în orientarea psihiatrică noțiunea de „stare limită” corespunde grupării situate la frontiera dintre psihozele schizofrenice, starea de dezechilibru mintal și nevroze. în sens psihanalitic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuitate între clasificarea nosologică și modelele de viață ale bolnavilor psihici, am luat drept cadru de referință principalele grupe nosologice, încercând să facem o transpunere a acestora din sfera clinicii psihiatrice în cea a antropologiei psihopatologice. În sensul acesta am izolat următoarele modele de existență pato-biografice care acoperă cadrul nosologiei bolilor psihice: existența nevrotică, existența narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică. Vom prezenta în continuare caracteristicile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de viață patologică este specific schizofreniei. Modelul psiho-biografic narcisic al schizofrenicului se caracterizează prin următoarele aspecte: închiderea în sine autistă cu refuzul comunicării, inafectivitate, discordanță și bizarerii, alterarea imaginii de sine cu alienarea personalității, trăire delirant-halucinatorie. Existența acestor bolnavi este izolată, strict circumscrisă la propria lor persoană. Accesul la interioritatea lor este practic imposibil; izolați și bizari ei sunt discordanți în raport cu realitatea logică. 3) Angoasă și disperare Modelul de existență pato-biografică dominat de angoasă și disperare este caracteristic bolnavilor depresivi. Dominați
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestuia. Inadaptarea socială a bolnavului psihic se datorește, pe de o parte, schimbării naturii sale cu efecte negative directe, imediate și variate în comportament, gândire, activitate, iar pe de altă parte, prin schimbarea modului de comunicare interprersonală. Deși boala psihică „izolează” bolnavul de restul comunității, până la completa lui excludere, se produce totuși o schimbare specifică a raporturilor dintre persona bolnavului psihic și comunitatea social-umană. Aceasta se datorește faptului că în orice situație prezența unui bolnav psihic, produce o impresie particulară sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bunul simț, atitudinea critică, cultivând panica, nesiguranța și înlocuind rațiunea cu iraționalul. Atmosfera socială de panică și ură va lua formele agresive ale conduitelor de violență socială orientate către „grupurile țintă” asupra cărora vor acționa segregațional, începând prin a-i izola, apoi trecând la exterminarea fizică a acestora. Discursul colectiv și psihozele sociale Factorul esențial de producere, menținere și configurare al psihozelor sociale este reprezentat prin discursul colectiv. Înțelegem prin termenul de discurs colectiv acel limbaj social-politic ce exprimă o anumită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
irațional, în conduite și reprezentări colective absurde. Toate acestea reprezintă premisele care stau la baza apariției și dezvoltării psihozelor colective, pe care le vom analiza în continuare. Trebuie numai să adăugăm faptul că aceste psihoze colective nu sunt fapte psiho-sociale izolate de factură psihopatologică colectivă. Ele se întâlnesc în toată istoria umanității și au aceleași mecanisme și motivații. Ceea ce le diferențiază este numai forma de manifestare și limbajul acestora. 41. PSIHOZELE COLECTIVE III (Caracteristicile și mecanismele psihozelor colective) Definiție și cadru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
social, „boala psihică” nu mai are semnificația unei „suferințe medicale” ci a unei „abateri de la normele sociale”, o negare a valorilor morale, religioase, sociale și culturale. Din aceste considerente bolnavul psihic „se rupe de societate”. Statul îl refuză și-l „izolează”, justificând această atitudine fie ca pe o „protecție socială”, fie ca pe o „măsură de siguranță preventiv-terapeutică” impusă acestuia. În fond, statul „se teme” de nebuni și îi refuză. Este, din punct de vedere formal, o atitudine de auto-protecție firească
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
act de împotrivire, o abatere de la ordinea și normele sociale, culturale, morale, religioase și juridice. Din acest motiv, statul va atribui bolnavului psihic un anumit statut care sub intenția formală a „protecției terapeutice” nu va face altceva decât să-l izoleze și să-l marginalizeze. Boala, psihică se va încadra în sfera „periculozității sociale” a actelor „antisociale”, iar bolnavul psihic va fi considerat ca un potențial sau activ „violator” al ordinii și legilor sociale. Ceea ce reprezintă însă o notă particulară, este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și a bolnavilor psihici este o chestiune de „atitudine etică” așa cum spuneam mai sus. Este o „altă față” a umanului, binevoitoare ca formă și reparatorie în conținut. Ea exprimă o anumită relație secretă între psihopatologie și etică. Anularea barierelor care „izolau” nebunii de societate este însă diferențiată. Ea va privi toate aspectele care au pentru societate semnificația de pericol. Sentimentul de culpabilizare este însoțit de cel de frică. Societatea definește și delimitează pericolul pentru a se pune la adăpost de acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
problemele speciale ridicate de unele situații reclamate de educație. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că psihopatologia aduce un aport original deosebit de importantă, în sfera disciplinelor umane, contribuind la adâncirea cunoașterii ființei umane. Aceste cunoștințe nu sunt izolate, ci ele se articulează, așa cum s-a arătat mai sus, cu celelalte discipline umane, prin raporturile care există între ele, contribuind la edificarea unei epistemologii a umanului, în care sunt reunite toate cunoștințele despre om ca ființă. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Abély
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Toate acestea au condus la apariția acelui one-dimensional man deplâns de Herbert Marcuse în anii ’60. Dar „omul unidimensional” nu este decât „omul modern”, produs de curricula moderne, „omul de masă”, middle-man, care duce o viață prosperă, cu iluzia fericirii, izolat de lumea valorilor necomestibile. Epoca postmodernă a curriculumului nu a apărut odată cu primele răbufniri ale gândirii postmoderniste în filosofie, literatură, antropologie, arte, arhitectură ș.a. Acestea s-au produs în anii ’60. Ideile curriculare postmoderne s-au afirmat defazat, abia în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
experiență totală, o peak experience mistică, profundă. La Lérins se crease deja o ceată, o „sectă” de cenobiți 10. Dar nu-i includea pe toți creștinii insulei. Cei care se simțeau suficient de puternici pentru viața anahoretică își făceau chilii izolate în afara mănăstirii. Era un model răspândit. Cassian procedase la fel. După ce trăise în Orient ca anahoret, s-a întors în Franța și a întemeiat la Marsilia mănăstirea Saint-Victor11. Iar prezența acestui ilustru călugăr i-a inspirat și pe alții. Monahismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și „lărgi” ferestrele sufletului. Mutând accentul pe metode și discipline, Harris abandona direcția psihologizantă anterioară. Rigorismul și magistrocentrismul scolastic au fost resuscitate. Este situația pe care o constata Dewey în 1902 în școlile secundare din Chicago. Caracterul livresc, eminamente informativ, izolat de viață, a fost accentuat de curentul herbartian, care s-a manifestat puternic în SUA la sfârșitul secolului al XIX-lea. Lucrările lui Herbart și Tuiskon Ziller, traduse în engleză în această perioadă, au produs o impresie profundă în rândul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mult luat în seamă în epocă) cu postmodernismul (care a zguduit temeliile curriculumului modern prin multiplicarea dimensiunilor și aprofundarea sensurilor formării umane). Dar criticile antimoderniste, care în anii ’60 păreau subiective și nesemnificative, necesită astăzi o altă apreciere. Nu erau izolate, făceau parte din uvertura unei simfonii ample și profunde. Pinar, Reynolds, Slattery și Taubman (2001) s-au înșelat când au numit această mișcare contradictorie a cacophony of voices. Era vorba despre incipitul unei esențiale capodopere polifonice. De aceea merită o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
amintit în secțiunea precedentă, au contribuit la relativizarea certitudinilor noastre cu privire la realitate; gândirea postmodernă se folosește de ele pentru a depăși limitele. Dar curriculumul? Dar școala obligatorie, „de masă”? Școala se află într-o situație specială. Ea nu se poate izola de societate și de cultura de masă, intrând așadar în contact nemijlocit nu doar cu „creierele mari” care creează și sfredelesc viitorul, ci și cu „creierele mici și mijlocii” ce se hrănesc cu cultura populară, măruntă, răspândită de mass-media. Cultura
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
același timp, integrând socialul, le-a atras calificativul de construcții sociocognitive. Avem un subiect ce gândește, un obiect al reprezentărilor și un context social în care se înscrie subiectul, context ce stabilește specificul relației subiect-obiect. Prin urmare, individul nu este izolat cognitiv, ci atașat mediului său, contextului. Am putea spune că ele sunt produse ale contextului. Cu ajutorul reprezentărilor, crede W. Doise, un urmaș al lui Moscovici, formulăm principii generatoare de luări de poziții. Reprezentările sociale sunt considerate imagini ale realului, sisteme
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și a unor măsuri care să dezagrege, atât direct, cât și indirect, orice relații sociale concurente. În mod direct, reuniunile publice sunt interzise, dacă nu sunt controlate de putere. Dar în mod indirect teroarea distanțează indivizii, îi face neîncrezători și izolați în grupuri mici, fără greutate socială. Rezultatul acestui proces este, în opinia mea, masa totalitară, lipsită de organizare proprie și, în principiu, controlată de poliția secretă 14 - adică, în context românesc, de Securitate. În anii ’80, istoricul Vlad Georgescu prezenta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a aparatului de represiune care miza pe un efect psihologic, în anumite cazuri a fost alternat anchetatorul brutal cu cel fals serafic, nonviolent, astfel încât victima să cedeze în fața celui din urmă. În timpul anchetei de la București, unii protestatari nu au fost izolați, fiind încarcerați intenționat printre deținuți de drept comun, mizându-se pe intimidarea la care aceștia aveau să-i supună pe brașovenii care, indiferent de felul cum intenționau să îi încadreze autoritățile, erau niște deținuți politici. Camarazii de detenție proveneau deci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
psihice de dinainte și de după m-au dus la o cădere nervoasă ce a durat patru luni. M-am bucurat atunci că suntem departe de părinții care nu-și pot da seama ce se întâmplă. Tendința era de a mă izola de toți și chiar de viitorul meu soț. După doi ani ne-am căsătorit, am încercat să uit și totul părea să reintre în normal. Voiam acum un copil, dar nu s-a mai putut niciodată. Au fost trei avorturi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
obligarea deținuților de a sta zile întregi în poziții nefirești, cel mai des utilizată fiind „poziția banditului”. Metodele de tortură psihologică, la rândul lor, au inclus deprivarea senzorială (se făcea prin închiderea la „Neagra” - celula în care cei închiși erau izolați, fără lumină și hrană), amenințări cu moartea sau cu mutilarea, dezbrăcarea forțată și expunerea sexuală. Tot ca metodă de tortură, deținutul trebuia să fie făcut să se simtă responsabil pentru moartea sau rănirea altora, era privat de somn sau forțat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să nu răspundă cu plăcere la solicitările celor din jur și să nu își privească în ochi interlocutorul; un bolnav de autism petrece mult timp singur și nu depune prea mult efort în a‑și face prieteni (unii subiecți se izolează, refuzând să schimbe mediul în care trăiesc); c) simțuri diminuate sau prea dezvoltate - unii subiecți cu autism abia dacă răspund la stimulii principalilor analizatori (spre exemplu, se poate ca un copil autist să nu plângă dacă se lovește), alții pot
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]