2,723 matches
-
Ambasada Moldovei de la Moscova. Acceptăm. Va veni să ne ia cu mașina de la hotel. O reuniune căreia, înțeleg, nu i te poți sustrage - interlocutorul meu e foarte insistent și nici nu-mi vine bine să-l refuz, ca să nu-l jignesc. Al doilea român pe care îl întâlnesc la Muzeul Pușkin este un angajat de la Ambasada Română de la Moscova. Abia ne salutăm, că tipul începe să toarne bancuri pe bandă rulantă. Știe și „politice”, și mai „deocheate”, râde primul, tare, aruncându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Const. Iftimie, Confesiuni violente, publicată cu vreun deceniu în urmă, vorbeam de o „impostură a imposturii” citând generația Maria Banuș, Nina Casian, Cicerone Teodorescu, Jebeleanu și alți câțiva. Nina, ce trăiește actualmente în America, am auzit că s-a jignit apoi, cred că nu a înțeles prea bine expresia citată mai sus. Într-adevăr, partidul comunist, în primul deceniu, avea de toate, cu excepția unui lucru, necesar oricărei guvernări, și anume: prestigiu! Așa se explică înscăunarea celor două figuri de paie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acea „lipsă de tact” pe care mi-o reproșa Nichita între patru ochi, doritor, fără odihnă, ca între mine și Matei să se instaleze în sfârșit pacea amicală deplină; prin frazele mele stângace, rugoase și o exaltare nelalocul ei, îl jigneam chiar uneori pe rafinatul nostru prieten. „A elucida” era unul dintre verbele de mare frecvență în vocabularul lui Matei de atunci și în „pedagogia” lui, neobosit în a detecta prostia sau impostura de care eram înconjurați, aflată în poziții „prestigioase
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
le citeau cu luare-aminte, aceste fișe cu explicațiile lor nu le stârneau nici cea mai neînsemnată mirare, ceeace dovedește că atâtea și atâtea greșeli de limbă, ortografie, punctuație, care umplu ordonanțele, publicațiile, afișele, firmele, plus gazetele și revistele nu prea jignesc simțul gramatical și lingvistic al oamenilor noștri mijlocii. Făcând observațiile de rigoare unuia dintre vecinii mei membru activ al Academiei (la secția științifică, e adevărat), domnia sa a citit cu atenție textul, a trecut peste "fișe personală", și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe un plan mistic; e absolut necesar, prin urmare, ca orice conversație în asemenea materie cu persoane străine să fie condusă cu delicateță și precauțiune, pentru a nu dăuna instituției, pentru a nu te face rău înțeles, pentru a nu jigni pe cineva în convingerile sau prejudecățile lui. Neofitului i se recomandă deci răbdare, fie între noi, fie între străini. Să asculte orice păreri și demonstrații ale altora, încercând să-și facă judecata sa proprie în afară de pasiuni și interese având deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
După fiecare ciocnire relatată de Wapowski, polonii ies victorioși și moldovenii o iau la fugă. Este interpretarea unui cronicar polon, care prezintă faptele în chip mai mult decât părtinitor. Nici n-ar fi putut s-o facă altfel, fără a jigni sentimentul național și fără a-l umili pe rege. Ca să vină în ajutorul celor rămași în urmă, călăreții trebuiau să străbată pădurea. Prilej pentru moldoveni să-i atace, așa cum o făcuseră și, în 1410, cu teutonii la Marienburg: au simulat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nobili, “nu ascultă de nici un boier și alcătuiesc un fel de republică”. Prima dintre aceste “republici” este Câmpulung Moldovenesc, care cuprinde 15 sate cu legi și judecători proprii. Domnul trimite aici doi vornici, dar, în cazul în care aceștia îi jignesc pe țărani, aceștia îi alungă. A doua “republică” o constituie Vrancea, formată din 12 sate cu 2000 de gospodării. Cea de-a treia “republică” este Tigheciul, un codru la hotarele cu tătarii din Bugeac “cel mai puternic parapet al întregirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că transportul până în Norvegia și asigurarea ar costa prea multe parale, dar că, în definitiv, ar putea trece peste asta, dacă o considerație de ordin moral n-ar face propunerea imposibilă: ce ar zice Rusia ? Ar avea dreptul să fie jignită, căci am dovedi neîncrederea noastră. Și, pentru ca să nu jignească Rusia, dl. Brătianu a dat pe gura lupului tot ce era bogăție în țară. Ce păcat că n-a fost prim-ministru dl. Blank !” * „/.../ Cunoscutul scriitor, dl. D. D. Pătrășcanu, fost
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
multe parale, dar că, în definitiv, ar putea trece peste asta, dacă o considerație de ordin moral n-ar face propunerea imposibilă: ce ar zice Rusia ? Ar avea dreptul să fie jignită, căci am dovedi neîncrederea noastră. Și, pentru ca să nu jignească Rusia, dl. Brătianu a dat pe gura lupului tot ce era bogăție în țară. Ce păcat că n-a fost prim-ministru dl. Blank !” * „/.../ Cunoscutul scriitor, dl. D. D. Pătrășcanu, fost deputat, care a studiat și cunoaște foarte bine această
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în 1970. Mai publicasem în "Luminița", dar nu se pune la socoteală fiindcă fără Tudor Arghezi n-aș fi ajuns nici acolo. Până în 1976 nu aveam alte șanse decât să mă iau în gură cu Darie Magheru, să mă las jignit de Eugen Jebeleanu, să-mi citesc poeziile în cenaclul "Astra", să vorbesc mult cu oameni deosebiți din cultura română, însă practic nimic nu s-a întâmplat fiindcă nu se putea, nu era voie, iar după '89 ar fi fost prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-ți că ai cumpărat de la el, și te invită să vii și altădată să cumperi tot de la el. Și-s credincioși, din faptele lor, care vorbesc cât de credincioși sunt ei. Nu Întâlnești unul să te supere sau să te jignească. Ei păzesc Poruncile lui Dumnezeu. Se vede din viața și faptele lor. După cum spuneam, din acest izvor minunat fiecare ia apă În sticle, apoi beau, se spală pe față, se stropesc pe corp. E foarte bună la gust și e
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
că dânsa voia pe medicul Curții regale engleze, dr. Playfair; era așa de categorică, încât nu încăpea discuție. Bărbatul meu fu rugat să ajute pe marele practician impus de familie. Refuză categoric, explicând zădărnicia acestei concesiuni, care mai mult ar jigni opiniunea publică decât ar măguli-o, și rugă pe rege să-l dispenseze de acest rol subaltern și să cedeze mamei. Regele mulțumi și, probabil, își arătă nemulțumirea cuscrei sale, căci aceasta chemă pe dr. Cantacuzino, dar cu o asprime
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
răspuns să nu vin decât cu trenul oficial, căci nu are odaie să-mi dea. Eram înmărmurită, deoarece știam că lua cu dânsa pe noapte pe Constantin Brătianu, Fotino, Pleșca și chiar pe popa de la Biserica Amzei. Acest procedeu mă jigni adânc, dar nu zisei o vorbă. După dureroasa slujbă însă, nu urmai pe ceilalți, care se duceau la mese, ci plecai direct la gară, unde mă urcai în vagon. N-aveam într-adevăr nici o poftă de mâncare, dar m-aș
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vrei. Acest prieten tăcut îți oferă ori de câte ori ai nevoie același răspuns fidel la fiecare întrebare și-l repeta cu nesfârșita răbdare până ce l-ai înțeles .Cartea este atat de înțelegătoare încât, atunci când n-ai înțeles-o , nu se supără, nu jignește, te așteaptă să revii. O r&găsești oricând la fel de credincioasa și discretă. Cartea pentru Sadoveanu este „urna sacra în care zace gata să învie sufletul poporului”; la Vlahuță devine o chemare dramatică , un fel de S.O.S. al sufletului
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Nici unul din noi doi nu folosise pentru a realiza tablourile nimic de acolo în afară de pânza pe care ne-o pusese la dispoziție la începutul taberei. Discuția se aprinsese din nou, de data aceasta fiind pe un alt subiect, mai sensibil, jignindu-ne cu acuzația adusă, cum că i-am fi furat culorile. Discuția a fost întreruptă de vocea bucătăresei care ne invita la masa. Cina se servise într-o liniște deplină, fiecare arunca priviri de jur împrejur încercând să deslușească misterul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mână și mult râvnita lucrare pe care și-o dorea Vintilă. Nu o realizasem cu gândul de a o căra atâta drum, i-o lăsam cu cea mai mare plăcere, dacă ar fi știut să-mi vorbească, fără a mă jigni. Cuprins de amintirile ce le lăsam în urmă, ajunsesem în dreptul gării, coborând și mulțumindu-i din inimă șoferului care mă scutise de un lung drum. Aveam noroc era un tren spre Timișoara peste circa o oră, luându-mi bucuros bilet
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
luat în brațe, l-am dus afară, l-am așezat jos în solar și noi, restul, ne plimbam. Numai că, între timp, o jigodie de sergent major, s-a dus la el, și lovindu-l cu cizma, l-am auzit jignindu-l: „Mai trăiești, mă, mai trăiești ?” „Mai trăiesc, domnule sergent major !”, i-a răspuns politicos, cu mult bun simț, răbdător, omul Vasile Voiculescu, scriitorul. 10 Vestea eliberării lui V. Voiculescu, i-a venit telefonic, la 30 aprilie 1962, lui Radu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
vorbește poporul de obște: clară, naturală și neforțată prin imitări de ziceri neaoșe anume căutate. Și a reușit deplin". Calitatea principală a nuvelelor lui Gane stă, după Vulcan, în aspectul lor moralizator: "Sunt de model. Nicăieri, nici un rând care ar jigni simțământul bunei-cuviințe" (textul a fost reprodus în Familia, XXXVII, nr. 21, 27 mai/9 iunie). La Iași, editura "Librăriei nouă" tipărește volumul Pagini răzlețe (206 p.), însumând o parte din publicistica nuvelistului: Amintiri din timpurile "Unirei", Zi-i patimă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
treizeci și nouă, căci cumulurile de onoruri nu erau prohibite în "Junimea". Dar, lucru ciudat, precum apele în natură de la sine își iau cumpăna lor normală și se limpezesc, așa și în "Junimea" acest gen de literatură nenatural, muncit, care jignea simțimântul nostru estetic, a cedat pasul ideilor limpezi și neîntortocheate și în cele din urmă a fost părăsit de însuși acei ce au căutat să-l introducă. La această îndrumare spre bunul-simț nu puțin au contribuit pe lângă majoritatea membrilor vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înțelegea toată povestea cu judecarea și cu condamnarea lui. A spus acestora: „i-am oferit tot ce aveam mai bun, carnea oferită era putredă, dar viermii erau proaspeți, i-am oferit-o și pe soția mea, dar el m-a jignit refuzând totul. L-am scuturat puțin, dar nu cu intenții rele, nu știam că are un cap atât de fragil, nu am vrut să-l ucid.” Și ceea ce mi s a părut deosebit de interesant, a fost ultima frază pe care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în decursul timpului multă muncă, creativitate și mult din aptitudinile noastre, aici am împletit împreună cu familia noastră, visuri, speranțe, planuri de viitor, aici ne-am retras în clipele de neliniște, de îndoială, de suferință, când am fost nedreptățiți, umiliți sau jigniți de alții. Casa noastră a fost mereu insula noastră de liniște sufletească, de refacere, de împărtășire cu cei apropiați a tuturor bucuriilor și necazurilor, și asta o face să fie pentru noi unică în lume. Mergând mai departe, vom înțelege
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dat omului dreptul de a ucide fără milă, de a distruge nelimitat și nepedepsit natura, fauna și flora întregii planete? Animalele nu au la cine să se plângă, să ceară dreptate sau îndurare. La oameni însă, dacă lezezi, rănești sau jignești un răufăcător sau criminal, acesta apelează imediat la Carta Drepturilor Omului și cu ajutorul avocaților „specializați”, întorc mersul tuturor proceselor, împiedică stabilirea adevărului și anulează aplicarea unor binemeritate pedepse. Se spune că un avocat „bun” poate dovedi în instanță că de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ei de împărțire a teritoriului otoman, noul țar voia să aibă relații bune cu Poarta. El s-a implicat și în problemele ordinului religios catolic al Sfîntului Ioan al Ierusalimului, care-și avea reședința în Malta, și s-a simțit jignit personal atunci cînd francezii au cucerit insula aceasta în drum spre Egipt. Astfel că, după izbucnirea războiului, Rusia a acceptat să poarte discuții cu otomanii și cu britanicii. În septembrie 1798, o flotă rusească din Marea Neagră a trecut pentru prima
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Și asta mi-a displăcut profund. Măcar Jack Spintecătorul avea ceva de artist, știa meserie. Condiția de factor poștal, de rotiță birocratică îmi displăcea de-a binelea. Baba n-avea pic de percepție interpersonală. I-am spus că m-a jignit nevăzând în mine altceva decât un jalnic hârțogar. Să se hotărască. Ori așa, ori așa. Nu mă putea lua de undeva. Pe când io puteam să spun totul despre ea. Ce telenovelă văzuse olecuță mai devreme, cu cât luase gogoșarii „de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
încercați să duceți rudimentul lui de argumentație până în pânzele albe. Va rezulta o absurditate care îl va convinge și pe el cât e de redus. De bătut în cap. Și că n-are dreptate. Că e în afara logicii. De câte ori te jignește cineva, să-l iei absolut rațional, să-l tratezi ca pe un gentleman. Să-i dai un răspuns disproporționat. Și se va pleoști. Dacă te înfurii, îi joci în strună. Când te înjură cineva, mulțumește-i că te-a înjurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]