2,403 matches
-
Armatei a 9-a trebuia să traverseze fluviul folosind podurile de la Wesel, din zona de responsabilitate a britanicilor de la nord de râul Lippe. În această zonă existau numeroase drumuri aflate în stare bună. După traversare, aceste corpuri trebuiau să facă joncțiunea elementele Armatei I lângă Paderborn, desăvârșind astfel încercuirea Ruhrului. Un alt aspect important al planului lui Montgomery a fost Operațiunea Varsity, în timpul căruia două divizii ale Corpului XVII aeropurtat trebuia să execute un asalt aerian pe celălalt mal al Rinului
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
o zonă așa de apropiată de front a fost pusă la îndoială, în condițiile în care asaltul amfibiu executat înaintea parașutărilor propriu-zise ridica problema lipsei de utilitate a operațiunii aeropurtate. Montgomery era însă convins că parașutiștii aveau să facă rapid joncțiunea cu forțele de asalt terestru, ducând la creșterea rapidă a efectivelor din capul de pod. de îndată ce capul de pod s-ar fi aflat ferm sub controlul aliaților, diviziile aeropurtate ar fi fost transferate către marile unități din cadrul cărora fuseseră temporar
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
început să înainteze în forță spre răsărit, reușind chiar în prima zi să înainteze între 5 și 10 km în interiorul teritoriului german. În zona de nord, traversarea trupelor britanice a decurs în mod asemănător, trupele terestre și cele aeropurtate reușind joncțiunea în seara aceleiași zile. Până în acel moment, parașutiștii reușiseră să cucerească toate obiectivele propuse, iar în plus luaseră și 3.500 de prizonieri. Mai la sud, descoperirea unei breșe în liniile defensive din fața Diviziei a 30-a de infanterie au
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
ataca direct spre nord dinspre capul de pod de la Remagen. În schimb, Armata I americană a atacat spre est, spre Giessen și râul Lahn, doar după aproximativ 105 km schimbându-și direcția de înaintare spre nord, spre Paderborn, pentru ca să facă joncțiunea cu Armata a 9-a. Toate cele trei corpuri ale Armatei I au participat la atac, care în prima zi a fost dat de cinci divizii de infanterie și două de blindate. Corpul VII SUA de pe flancul stâng a avut
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
până la Lippstadt, la mijlocul distanței dintre Beckum și pozițiile Diviziei a 3-a blindate SUA, care nu reușea să mai înainteze. În dimineața zilei de 1 aprilie, elemente ale Diviziilor a 2-a și a 3-a blindate SUA au făcu joncțiunea la Lippstadt, închizând încercuirea regiunii industriale Ruhr și a "Grupului de Armată B" comandată de Model. La începutul lunii aprilie, ofensiva la est de Rin se desfășura în conformitate cu planurile aliate. Toate armatele desemnate să traverseze Rinul aveau unități la est
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Bradley, în vreme ce Grupul de Armată VI comandat de Devers urma să apere flancul drept al forței principale de atac. Mai mult chiar, obiectivul principal al atacului nu mai era cucerirea Berlinului, ci a Leipzigului, unde urma să să se facă joncțiunea cu trupele sovietice. În acest fel, forțele germane ar fi fost rupte în două. Odată ce ar fi fost atins acest obiectiv, Grupul de Armată XXI și-a fi continuat cucerirea orașelor Luebeck și Wismar de pe malul Mării Baltice, izolând forțele germane
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Chemnitz. Această modificare s-a datorat unei înțelegeri dintre americani și sovietici, prin care liderii militari doreau să stabilească un aliniament ușor identificabil din punct de vedere geografic și să evite ciocnirile accidentale dintre forțele aliate care tindeau să facă joncțiunea. În vreme ce Armata a 3-a și-a aliniat cea mai mare parte a forțelor de-a lungul văii râului Mulde pe 13 aprilie, flancul său sudic a continuat să înainteze spre sud-est împreună cu Grupul de Armată VI pentru ca să elimine rezistența
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de aproximativ 70.000 de oameni din munții Harz —60 de km nord de Erfurt—și tot așa au fost cucerite orașele Erfurt, Jena, și Leipzig. Toți militarii aliați de pe linia Elbe-Mulde erau dornici să fie primii care să facă joncțiunea cu Armata Roșie. La sfârșitul lunii aprilie se cunoștea faptul că trupele sovietice se aflau în apropiere și mai multe zeci de patrule americane cercetau valea râului Mulde în speranța că îi vor întâlni pe ruși. Elemente ale Armatei I
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Pe 4 mai, Corpurile V și XII ale Armatei a 3-a au înaintat în Cehoslovacia, iar unitățile Corpului VI au întâlnit subunități ale Armatei a 5-a SUA în apropierea graniței cu Italia. În acest fel, s-a făcut joncțiunea dintre teatrele de operațiuni din Europa Occidentală și Mediterana. De asemenea, pe 4 mai, după schimbarea ariilor de competență aliate, care a dus la plasarea Salzburgului în sectorul Armatei a 7-a, garnizoana orașului a capitulat în fața militarilor Corpului XV
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
o companie după toate regulile militare, dar proiectul nu i-a reușit și a fost arestat de maghiari, scăpând de execuție numai datorită unei intervenții diplomatice. Ulterior, o parte din efectivele gărzilor s-au retras spre Halmagiu pentru a face joncțiunea cu Garda locală, iar după intercalarea trupelor maghiare între Arad și restul comitatului, asigurarea comenzii Gărzilor a fost reorientată spre Comandamentul din Brad, unde se afla în funcție căpitanul Florian Medrea. După ce la Halmagiu Garda - autointitulată „legiune”, a opus rezistență
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
organizeze un contraatac disperat. Planul era foarte curajos, urmând să folosească întreaga rezervă a armatei române, dar avea nevoie pentru reușită de cooperarea rușilor pentru oprirea ofensivei lui Mackensen, timp în care armata română ar fi trebuit să atace în dreptul joncțiunii dintre trupele lui Mackensen și Falkenhayn. Numai că armata rusă nu a fost de acord cu planul de luptă și a refuzat să coopereze. Pe 1 decembrie, armata română a atacat totuși. Mackensen a reușit să transfere forțe către frontul
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
a este operația tehnologică de lipire a unor piese folosind un material de adaos metalic, fuzibil la temperaturi peste 400. Spre deosebire de sudare, suprafețele joncțiunii nu sunt aduse la plasticizare sau topire, doar aliajul de lipit fiind adus la starea fluidă. Ca materiale de adaos la brazare se folosește alama, dar se pot folosi și alte elemente, cum ar fi cuprul sau argintul. Lipiturile tari
Brazare () [Corola-website/Science/332834_a_334163]
-
germane către interiorul Belgiei, fără ca atacatorii să mai fie amenințați de tirul artileriei din fort. este încă în proprietatea Armatei belgiene, este bine păstrat și poate fi vizitat. Fortul este localizat de-a lungul Canalului Albert, ocupând o zonă de la joncțiunea frontierelor Belgiei, Olandei și Germaniei, la aproximativ 20 km nord-est de Liège și la aproximativ 10 km sud de Maastricht. O amplă lucrare de excavare a fost executată în deceniul al treilea în Platoul Caestert pentru crearea vadului necesar păstrării
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
Bătrâna (1.637 m), iar cu Brigada 16 Infanterie pe direcția Gheorghieni - Joseni - Praid, eliberând la 7 septembrie orașul Gheorghieni. Brigada 15 Infanterie, care alcătuise „"Grupul de acoperire Ghimeș"”, a ocupat flancul sudic al dispozitivului de luptă al diviziei, asigurând joncțiunea cu forțele Diviziei 7 Infanterie. După participarea la acțiunea de ocuparea a orașului Miercurea Ciuc, a continuat înaintarea forțând Oltul în două sectoare, la Sântimbru și Sânsimion pătrunzând pe pantele estice ale Munților Harghita. În urma pierderilor suferite în aceste acțiuni militare
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
ieși cu forțele principale în Podișul Transilvaniei. La sfârșitul etapei, forțele Armatei de Nord ocupau aliniamentul: Toplița - vârful Bătrâna (1.634 m) - Bucin - muntele Cucului - imediat vest Bixad. Obiectivele principale ale operațiilor Armatei de Nord au fost realizarea și menținerea joncțiunii cu Armata 9 rusă la flancul drept, respectiv Armata 2 la flancul stâng, concomitent cu continuarea înaintării forțelor din flancul stâng în vederea scurtării și rectificării frontului. Forțele inamice erau reprezentate de Divizia 61 austro‑ungară și Brigada 1 Husari (Landsturm
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
atins aliniamentul: Răstolița - pantele vestice ale munților Gurghiu. Divizia 8 Infanterie a respins inamicul pe tot frontul, atingând la 19 septembrie aliniamentul Ibănești - imediat est Sovata - Praid. Divizia 7 Infanterie, a ocupat localitățile Vlăhița și Odorhei la 18 septembrie, realizând joncțiunea cu forțele Armatei 2 în zona localității Merești. Divizia 2 Cavalerie s‑a regrupat în zona Miercurea Ciuc, Jigodin, Leliceni, în vederea asigurării flancului stâng al armatei. Operația ofensivă a Armatei de Nord, a reprezentat una din puținele reușite militare ale Armatei
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
echipate cu mitraliere. Sprijinul de artilerie era asigurat de Fortul Eben Emael, raza de acțiune ale bateriilor căruia acoperea două dintre cele trei poduri. OKW a înțeles planul belgienilor - întârzierea atacului german, retragerea de-a lungul Canalului Albert și efectuarea joncțiunii cu forțele franceze și britanice pe linia defensivă a râului Dyle. De aceea, germanii au conceput propriul lor plan pentru ruperea apărării adverse și ocuparea celor trei poduri principale peste Canalul Albert, dar și a unora secundare din Belgia și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să lupte protejate de fortificații o bătălie de întârziere a înaintării inamicului. Când apărarea fortului nu ar mai fi fost posibilă, garnizoana ar fi trebuit să se retragă pe linia defensivă principală de-a lungul râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
antitanc construite de belgieni de-a lungul râului Dyle și la Gembloux, care ar fi permis o rapidă mobilizare în tranșee a trupelor aliate. Adoptarea Planului Dyle i-a oferit de asemenea Armatei a 7-a franceze posibilitatea să facă joncțiunea cu forțele olandeze prin Breda. Această opțiune avea să se dovedească a fi una riscantă, de vreme ce Armata a 7-a era de fapt rezerva strategică aliată. În timpul luptelor însă, mult-lăudatele obstacole antitanc Cointet s-au dovedit total ineficiente. Armata I
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
asemenea măsură. El considera că belgienii aveau să fie obligați să se retragă pe o linie defensivă spre Anvers, la fel ca în 1914. De fapt, diviziile belgiene de apărare a frontierelor trebuiau să se retragă spre sud, ca să facă joncțiunea cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul german pe linai frontierei belgiano-franceze
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în Belgia și Olanda cu viteză maximă. Francezii au ajuns la Breda în Olanda pe 11 mai. Între timp însă, parașutiștii germani cuceriseră podul de la Moerdijk de pe râul Hollands Diep, la sud de Rotterdam, și au reușit astfel să împiedice joncțiunea armatelor franceze și olandeze. Armata olandeză s-a retras la nord de Rotterdam și Amsterdam ca să facă față noii situații. Armata a 7-a franceză și-a schimbat direcția de deplasare spre est ca să oprească înaintarea Diviziei a 9-a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
grele. Pe 8 Septembrie Heinz Guderian, aflat la comanda Corpului XIX Tancuri, a primit ordin să înainteze prin Wizna către Brest-Litovsk. În dimineața zilei de 9 Septembrie unitățile de sub comanda sa au ajuns în apropiere de Wizna și au făcut joncțiunea cu Divizia 10 Tancuri și Brigada "Lötzen". Forțele germane constau în aproximativ 1.200 ofiței și 41.000 subofițeri și soldați, cu peste 350 tancuri, 108 obuziere, 58 tunuri, 195 tunuri antitanc, 108 aruncătoare, 188 aruncătoare de grenade, 288 mitraliere
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
semnalate IgG. În 15% din cazuri C3 este prezent de-a lungul membranei bazale tubulare. La examenul cu microscopul electronic se observă o afectare frecventă a tubului proximal cu o îngroșare a membranei bazale tubulare, desprinderea laminei densa și îngroșarea joncțiunilor intercelulare. La nivelul glomerulului și arterelor se constată îngroșări și torsionări ale membranei bazale glomerulare și, respectiv, ale laminei elastice interne. Se observă frecvent (în 1/3 din cazuri) asocierea cu carcinomul renal cu celule tranziționale. Sunt prezente tumori multiple
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]
-
de-al doilea front european (Operațiunea Overlord) și să ducă mai apoi o campanie victorioasă în Europa Occidentală. Bătălia Angliei le-a asigurat aliaților occidentali o bază folosită pentru lansarea unei campanii care avea să îi ducă în final la joncțiunea cu Armata Roșie sovietică în Europa Centrală la sfârșitul lunii mai 1944 și la înfrângerea finală a Germaniei Naziste.
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
la Flize, mai la vest de Sedan. Kleist considera că acest atac ar fi evitat o dublă traversare a Meusei (la Sedan) și canalul Ardennes (la vest de Sedan). Mai mult, atacul acesta ar fi fost dat la linia de joncțiune dintre Armatele a IX-a și a II-a franceze. Guderian și-a contrazis superiorul, demonstrând că atacul plănuit de Kleist avea să expună flancul trupelor în înaintare în raza de acțiune a artileriei fortăreței Charleville-Mézières, aflată la 25 km
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]