2,461 matches
-
omit toate referirile la vehiculul care, în cele din urmă, a remorcat Cutlass-ul până la același garaj (ce alternativă aveam?). Singurul care merită menționat este faptul că nici unul din tipii de la garaj (tată și fiu, cunoscuți drept Al senior și Al junior) n-a fost în stare să-și dea seama ce are. Seniorul și juniorul aveau cam aceleași vârste ca mine și, respectiv, Tom, dar, în timp ce eu sunt slab și Tom e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
același garaj (ce alternativă aveam?). Singurul care merită menționat este faptul că nici unul din tipii de la garaj (tată și fiu, cunoscuți drept Al senior și Al junior) n-a fost în stare să-și dea seama ce are. Seniorul și juniorul aveau cam aceleași vârste ca mine și, respectiv, Tom, dar, în timp ce eu sunt slab și Tom e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau cu ale noastre, dar pe dos: fiul era slab și tatăl era gras. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
slab și Tom e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau cu ale noastre, dar pe dos: fiul era slab și tatăl era gras. După ce a examinat motorul timp de câteva minute fără să găsească nici o problemă, Al junior a trântit capota la loc. — O să trebuiască s-o desfac, a spus el. — Atât e de grav? i-am replicat. — Nu zic că-i grav. Da’ nici bine nu e. Nu, nu-i bine deloc. — Și cât durează s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zis el. E abia prima săptămână din iunie și sezonul e deja în toi. În următoarele treizeci de secunde, am rămas toți în cerc, cu mâinile în buzunare, urmărind procesele mentale ale tatălui și fiului. În cele din urmă, Al junior a rupt tăcerea. — Ce zici de Stanley, tată? — Hmmm, a făcut taică-său. Nu știu. Ce te face să crezi că e deschis? — Am auzit că vrea să deschidă iar anul ăsta, i-a răspuns tânărul. Așa mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nume deloc. Cu un nume ca ăsta, n-ai nici în ce să-ți înfigi dinții. Al Wilson. Cred că numai în Vermont trebuie să fie o mie de Al Wilson. — Cred că o să-ncerc la Stanley, a spus Al junior. Nu se știe niciodată. Dacă nu e pe-afară, la tuns iarba, s-ar putea să răspundă... Și, în timp ce fiul cel slab se ducea în birou, să dea telefon, grăsunul lui părinte s-a lăsat pe spate, sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai văzut în ultima vreme, dar, dacă Mary Ellen nu se înșală - și eu n-am văzut-o să se înșele vreodată -, e de bine. Înseamnă că Stanley se pune pe picioare, că vrea să înceapă iar să trăiască. Al junior e plecat de câteva minute bune. Poate n-am dreptate, dar pun prinsoare că Stanley a răspuns la telefon și că negociază să stați toți trei sus pe deal. Ar fi o chestie, nu? Dacă Stanley deschide iar, o să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ani, dar se ține bine pentru vârsta lui, cu un păr des și ochi albaștri și limpezi. Pe la un metru șaptezeci și cinci, îndesat, cu o strângere de mână fermă. Coboară dealul cu mașina, să ne ia. După ce se salută cu Al junior și Al senior, ni se prezintă și contribuie la transferul bagajelor din mașina mea în spatele autoturismulului lui Volvo, combi. Observ că se mișcă sprinten, aproape grăbit, în timp ce merge de la un vehicul la altul. Gesturile lui au o eficiență agilă, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
personaj pierdut și chinuit. Amabil, generos până la exces, dar care nu se simte bine în propria piele, un om zdrobit, care se străduiește să se adune. Ne luăm la revedere de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite să mă țină zilnic la curent cu situația mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți de păduri; teren accidentat; câte o creangă mai joasă care mătură parbrizul, în timp ce urcăm dealul până în vârf. Stanley se scuză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eventualele probleme pe care le-am putea avea la han. De două săptămâni muncește singur, încercând să pună totul în ordine, dar mai sunt încă multe de făcut. Intenționa să deschidă de 4 iulie, dar, după ce l-a sunat Al junior și i-a spus în ce situație ne aflăm, „i s-ar fi părut urât din partea lui“ să nu ne găzduiască timp de câteva zile. Personalul nu a fost încă angajat, dar are să ne facă el paturile și are să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lucru pozitiv, dovadă că mica noastră fugară nu e deloc înceată la minte. În timp ce Lucy se întinde în balansoar, cu romanul western, Tom se instalează pe scaunul de lângă mine. Își aprinde țigara de după micul dejun și întreabă: Crezi că Al junior o să-i dea vreodată de cap mașinii? Probabil, îi răspund. Dar eu nu mă grăbesc să plec de-aici. Tu? — Nu, nu tocmai. Începe să-mi placă locul ăsta. — Îți aduci aminte cina de săptămâna trecută, cu Harry? — Când ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întâmplă. — Și eu mă tem. În ultimii trei ani numai asta am făcut, m-am temut. Dar nu ajută nimănui dacă o băgăm în sperieți pe Lucy. A trecut și-așa prin destule. La ora unsprezece, în aceeași dimineață, Al junior sună de la garajul de la poalele dealului și îmi spune că problema s-a rezolvat. Zahăr în rezervor și pe conductele de alimentare, îmi comunică el. Verdictul mă surprinde teribil, abia dacă pricep ce tot vorbește. — Zahăr, repetă el. Parcă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi ținut-o așa toată noaptea, dacă n-ar fi intervenit poliția. Sună de parc-am fi în Iugoslavia. Mda, știu. Orice idiot își apără parcela și vai de amărâtul de străin care nu face parte din trib. Al junior mai turuie un minut sau două, deplângând starea în care a ajuns statul pe un ton văicăreț și mirat, și mi-l închipui clătinând din cap în timp ce vorbele îi ies din gură. În cele din urmă, reluăm subiectul mașinii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și mi se spune că se pregătește să spele motorul și conductele. Va trebui să cumpăr bujii noi, un capac nou pentru distribuitor și câteva alte piese, dar nu mă interesează decât ca rabla să înceapă să meargă iar. Al junior anticipează un diagnostic bun spre sfârșitul zilei. Dacă el și tatăl lui au timp, or să urce dealul cu două mașini, să-mi aducă Oldsmobilul în seara aceea. Dacă nu, să-i aștept mâine dimineață. Nu mă obosesc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nou festin și, acum că Lucy se arată dispusă să participe la conversație, învățătoarea și eleva de clasa a patra vorbesc de-ale lor cea mai mare parte a mesei de seară, azvârlindu-și una alteia titlurile cărților preferate. Al junior și Al senior încă nu și-au făcut apariția cu mașina, dar anunț că aceasta a fost reparată și ar trebui să intrăm în posesia ei până mâine. Date fiind discuțiile vesele care se desfășoară la masă, nu menționez cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strecoară printre crengi. Luate unul câte unul, elementele sunt, dar întregul lipsește, părțile nu se leagă și nu pot să fac mai mult decât să caut resturile unei zile care nu există pe deplin. Ea începe cu sosirea lui Al junior și Al senior, la ora nouă. Tom e încă sus, în camera cu Buster Keaton, leșinat după zbenguiala de-o noapte cu Honey. Lucy și cu mine ne-am trezit de la opt și tocmai ieșim din han ca să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strâng mâinile celor doi domni voinici. Îmi spun că mașina mea e ca nouă, Al senior îmi prezintă nota de plată pentru servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de data asta - lucrul urât s-a dovedit a fi un lucru bun. Cum poate un lucru urât să fie un lucru bun? E ca și cum ai spune că pisica e câine sau șoarecele elefant. — Nu-ți aduci aminte că Al junior ne-a spus despre frâne? — Ba da. Ți-am salvat viața, nu-i așa? — Ca să nu mai vorbim de a ta. Și de-a lui Tom. În fine, se dezlipește de cămașa mea, își șterge lacrimile din ochi și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a murit ea, la scurt timp și el, tatăl băiatului. În felul acesta Ștefan Căpiță, actualul proprietar, pe atunci tânăr căsătorit și tătic a două fetițe, s-a trezit stăpân absolut pe averea agonisită de cei doi Arcașu: senior și junior. Era el isteț în felul lui. Îi umbla mintea. Pe timpul "Răposatului" a fost când primar, când secretar de primărie, iar după evenimentele din 89 s-a înfipt în Asociație. Acum are o funcție administrativă. Îi merge bine. Pe Ștefan Căpiță
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sfîrșit o etichetă personală. Cum să n-o iubească. De cîte ori vine vorba de planificări mi se face frică. Parcă-l aud povestindu-mi: „Am iubit tenisul de masă, mă antrenam cu Îndîrjire, am ajuns În echipa națională de juniori, Într-un meci la universitate i-am luat un set Angelicăi Rozeanu, m-au trimis și În Bulgaria... Mi-a plăcut istoria, citeam bibliografie suplimentară, am intrat În Olimpiada pe țară... Mă pasiona șantierul, Îmi dădea posibilitatea să mă disting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bine parcul. Parcă mașina pe strada Victor-Considérant, străbătu pe jos cei câțiva metri ce-l despărțeau de gardul din fier. Îl recunoscu pe infirmierul de gardă. Spuse: „M-am Întors.” 22 SAORGE - TERMINUS „Comunicarea publicitară, prea focalizată pe seducerea pieței juniorilor, s-a rătăcit adesea În strategii În care condescendența rivalizează cu caricatura și cu deriziunea. Pentru a remedia acest deficit de audiență inerent tipului nostru de societate, e necesar ca fiecare colaborator din forțele noastre de vânzare să devină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
consilii, directoarea îl prezentă pe Tomulescu drept „noul nostru coleg”. Ocupat să culeagă de pe jos o foaie care zburase din dosarul directoarei, acesta nu mă privi. Acasă m-am arătat surprins de transformarea lui. - Las-o pe aia, îmi zise junior, aia a fost la ședință. Era tocmai ședința în care, după matură chibzuință, hotărîsem să iau taurul de coarne și să răstorn tot ce aveam pe suflet. Pregătisem judicios un scenariu, cu introducere principială urmată de confruntarea cu faptele din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să-ți aducă aminte că tu Încă nu ești bărbat, n-ai călcat niciodată Într-o țară străină cu un nume atât de sonor și de lung. Ai putea să-i spui că ai fost În Cehoslovacia cu lotul de juniori la lupte greco-romane, dar nu crezi În efectul de surpriză pe care l-ar avea asupra lui o asemenea informație. Mai degrabă va strâmba din nas, nu e aceeași Cehoslovacie! „Eram la Budapesta, eram cartiruiți, adică ne cartiruiam singuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Dă-mi pe Dinu și cere-mi orice! Dă-mi-l doar o clipă, una singură, și cere-mi apoi viața, căci poți fi sigură că ți-o voi da râzând. 28 februarie (duminică) Locul I la campionatele regionale de juniori! Iată răsplata muncii mele Îndelungate și neobosite! Joi, vineri, sâmbătă nu am fost la școală, ca să mă pregătesc. Mi-am Întrecut concurentele și sunt mândră de mine, Însă, așa cum trebuie să zâmbesc la nenorocire, acum nu trebuie decât să zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încerci să mă minți, tu ești acela pe care Îl simt, pe care Îl iubesc nespus de mult! 8 noiembrie 1961 (miercuri) Am fost alungată de la patinoar. E groaznic. Mă dusesem seara cu Șerban și câțiva băieți din echipa de juniori a lui Petre și paznicul m-a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amândoi Își petrecuseră o bună bucată din copilărie fiind expuși peste tot, de mamele lor mondene, la diverse gale de binefacere, petreceri și meciuri de polo de weekend. Avery Îmbrățișase acest stil de viață, se băga În orice comitet al juniorilor și În orice fundație care-l solicitau, ieșea În oraș șase nopți pe săptămână cu creditul nelimitat al părinților lui și era unul dintre puștii aceia născuți și crescuți În New York, care cunoșteau pe toată lumea, peste tot. Spre nefericirea părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]