13,535 matches
-
în cabinetul său pentru unele sfaturi pe care le socotea „esențiale” - și erau, firește, înainte de intrarea în profesie, asta atunci, în 1945 - marcate, potrivit gândirii lui sau uzanțelor, nu de “înaltul Decret Regal” prin care fusesem numit, ci prin depunerea jurământului. La data aceea exista așa zisul „corp” al magistraților, pe care viitoarea Putere îl va denumi „castă”, crezând a-și legitima atacul împotriva acesteia, pentru disoluția substanței - adică a purității - pe care în bună parte aveau s-o reușească. Neprevăzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
O mie și una de nopți, melodiile seraiului, fumul narghilelelor. Apoi, în contratimp cu vorbirea dumneavoastră însoțită de gesticulații molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă aflam, toate, aici, la porțile Orientului, păzind latinități uitate. Greu de priceput, domnule președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă salută. Răspunsei respectuos, fără să deslușesc, în lumina înaltelor felinare, cine era anume. Îl privii cum se depărta. Apoi o auzii pe Keti: „Ești cu adevărat judecător?” - „Da, Keti, de acum un an; erai lângă mine când am depus jurământul. Nu se poate să nu-ți aduci aminte. Degeaba zâmbești”. - „Nu zâmbesc că ești judecător, îmi spuse, mi-aduc aminte de tine, de noi amândoi în urmă cu cinci ani, pe aleea din dreapta intrării în grădină. Ți-aduci aminte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apoi vrafurile de petiții de tot soiul adresate primăriei, pe care era obligat să le citească, să le înregistreze și repartizeze fără să ajungă la semnificația deznădejdilor cuprinse în multe din aceste petiții cu soarta aruncării lor la coș, precum și jurămintele contradictorii de loialitate pe care le depusese ca funcționar, de la numirea sa până acum, ce le privea nu în substanța semnificației lor ci asemeni unor obligații de serviciu ca semnatul zilnic al condicii de prezență, negândindu-se vreodată, măcar teoretic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu te-ai lăsat? întrebă judele. —Vă sărut dreapta, zise Anița, numai la nuntă, atuncea, m-am îmbătat - ș-atuncea și-a făcut râs de mine... Eu n-am știut nimica... Da’ pe urmă am făcut eu în inima mea jurământ și nu m-am lăsat!... Ș-apoi de la asta a început Gheorghe Timofte a mă bate. Că de ce nu i-s nevastă? I-am zis așa: lasă-mă, dă-mi drumu-n lumea mea, mi-i drag altul... El zicea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă îmbucătură de pâne. Iar spre bariere, „spre porțile cetății“, se îndreaptă babe cu ochi ascuțiți și șireți, cu șaluri grele în spete. Așteaptă pe sătenii din împrejurimi și dezbat crâncen prețurile, din cinci în cinci bani, cu supărări, cu jurăminte, cu ochii bulbucați, cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moșia prin toate părțile, prin toate coturile, da’ acu nu! Faliboga nu doarme... Eu cu harapnicu și cu pușca! Bat pândar, bat vătav, nu știu - să nu-i prind pe moșia noastră, că eu aici-s cu credință și cu jurământ... De aceea noi călcăm alte moșii - dar pe-a noastră n-o mai calcă nimenea... Faliboga se opri și privi mânios în juru-i. Da’ ceașca ceea unde-i, întrebă el. Mi s-a uscat gâtul! - Apoi se întoarse spre Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a citit o poezie despre loialitate, altcineva a cântat un cântec despre iertare, apoi pastorul fără congregație a povestit despre cum i-a cunoscut pe Rachel și Luke și ce pereche potrivită erau. —Rachel și Luke și-au scris propriile jurăminte, a zis pastorul. Cred și eu, a zis mama, dându-mi un cot să mă facă părtaș la glumă, dar eu îmi aminteam de propriile mele jurăminte. „În belșug și la nevoie, la bine și la rău, în sănătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Luke și ce pereche potrivită erau. —Rachel și Luke și-au scris propriile jurăminte, a zis pastorul. Cred și eu, a zis mama, dându-mi un cot să mă facă părtaș la glumă, dar eu îmi aminteam de propriile mele jurăminte. „În belșug și la nevoie, la bine și la rău, în sănătate și în boală.“ Am crezut că o să mă sufoc când mi-am amintit. „Până la sfârșitul vieții noastre.“ Am simțit că mă strânge ceva de gât. Îmi lipsești, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu casele sale unde nici o restricție nu va mai fi respectată. Ceea ce îi mai oferă lui Ferdinand este și dreptul de viață și de moarte asupra noastră și asupra alor noștri, căci știm prea bine câte parale fac tratatele și jurămintele rumilor. N-au făgăduit ei respectarea și cruțarea vieților locuitorilor din Málaga acum patru ani, înainte de a intra în oraș și de a lua femeile și copiii în captivitate? Poți să-mi dai asigurarea, al-Mulih, că nu se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i așa? Vocea îi era imploratoare, iar pentru mine, liniștitoare. Făcând un gest de care am fost cel dintâi surprins, am întins mâna înaintea mea, ca și cum aș fi pus-o pe Cartea Sfântă, și am rostit, rar și tare, acest jurământ: — Jur să nu mă însor înainte de a te fi scos din blestematul ăsta de cartier. A zâmbit cu toată fața. M-am întors și m-am îndepărtat cu pași mari, căci asta era imaginea pe care voiam să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmi oferi sirop, îmi vorbi cu lacrimi în ochi despre unchiul meu dispărut, apoi îmi aduse la cunoștință, pe un ton aproape triumfător, că obținuse ca sora mea să fie din nou supusă unei examinări de către patru femei legate prin jurământ. — Înțelegi, tinere, că sultanul nostru, oricât de puternic ar fi, nu-și poate permite să aducă în interiorul orașului o persoană bănuită că poartă în trupul ei o boală atât de hidoasă. Dacă se va spune că sora ta este sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mei. — Nădăjduiam că la întoarcere te voi găsi acasă. Aveam prea multe de făcut aici. Sarcasmul amar care mă adusese la exasperare cu doi ani în urmă sporise parcă. — Îți aduci aminte ce mi-ai jurat? — Dacă tu îți ții jurământul, dacă nu te măriți, nu voi avea nici copii, nici nepoți. Harun stătea în spatele meu, uitându-se când la firul de apă, când la paznic. Surorii mele nu-i adresase decât un gest de salut timid și furiș, dând impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ilustră, ca tine. Tatăl tău a fost prietenul apropiat al lui Julius Caesar, a fost de trei ori consul și cenzor. Tu ai fost prieten cu trei împărați: Tiberius, Claudius și Nero - Valens ridică mâna ca pentru a face un jurământ. Tu ești omul căruia zeii îi vor încredința conducerea Imperiului. Nu doar conducerea provinciei ăsteia îndepărtate, ci a întregului Imperiu! — Dar... trebuie să luptăm cu Galba. Cine va fi alături de noi? Ordeonius Flaccus, legatul Germaniei Superior... Va fi de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus, mă încredințez ție și stelelor mele.“ Duse amuleta la buze. Două zile mai târziu, la calendele lui ianuarie, stegarul Legiunii a patra aduse la Colonia Agrippinensium vestea că o parte a armatei din Germania Superior refuzase să-și înnoiască jurământul față de împărat. Statuile care-l înfățișau pe Galba fuseseră distruse, iar patru centurioni care încercaseră să le apere fuseseră bătuți de soldați și aruncați în închisoare. Nici un legat, nici un comandant - și cu atât mai puțin legatul consular Ordeonius Flaccus, fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la fel ca el... Cum îndrăznește? Și ceilalți... Valens... Caecina... Hoți, profitori, jefuitori ai provinciilor noastre... Scursura Imperiului... Profită de lipsa de disciplină a legiunilor și de nemulțumirea poporului. Împart bani soldaților și funcții adulatorilor lor. Iar soldații noștri, uitând jurământul făcut împăratului, se lasă târâți într-un război fratricid, înfometați de bani. Știu că războaiele și jafurile sunt mai profitabile decât pacea. — Valerius Mucrus... Dar legatul nu putea fi oprit. — Adu-ți aminte că, dacă cel aflat la putere e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar când era pe punctul să ia auspiciile, puii sacri își luaseră zborul. Pentru romani, acesta era un semn sigur că zeii nu aveau să-l apere pe împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
liniște. — Îi vom trimite mesaje lui Aponius Saturninus, curajosul guvernator al Maesiei, să se grăbească să ni se alăture împreună cu oamenii lui. Ca să apărăm granițele de pe Danubius vom conta pe sprijinul sarmaților și al suebilor, un popor care-și respectă jurămintele. Trupele auxiliare vor acoperi flancurile... Să nu uităm că cei din Rhetia ne sunt dușmani... Tu - se întoarse spre legatul Sextilius Felix, pe care îl respecta pentru credința sa profundă în zeul Mithra -, tu, împreună cu aripa de cavalerie Auriana, opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fie atacat Capitolium-ul? repetă, uitându-se țintă la împărat. Dar e un sacrilegiu! — Dă ordin să i se dea foc. Ațâță poporul, făgăduindu-i bani, donații și scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului. — Du-te. Poruncește soldaților să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din legiunile romane responsabil de signa (semnale), în special de acvila fixată la capătul unui băț. De mișcările acvilei depind mișcările și manevrele celorlalți signiferi, prin care este dirijată legiunea. Auctorati: cetățeni romani liberi ce renunță la drepturile lor, prin jurământ în fața unui magistrat, pentru a deveni gladiatori. Ei sunt reprezentanții unei societăți străine de-acum de tradiția militară originară, care caută să realizeze în gladiatură o experiență rituală prin intermediul acțiunii. Deoarece renunță la bunul cel mai de preț al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din oțel, ca în Evul mediu, și se îndoia cu ușurință la impactul cu alte lame sau cu scuturile. Din acest motiv era folosită în special pentru a lovi ținta, și nu pentru a para, funcție ce revenea scutului. Sacramentum: jurământ militar. Samniți: Samnium se afla în partea meridională a Apeninilor. Cele mai importante orașe corespundeau actualelor Avellino și Benevento. Sarmați: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Saturnalia: una dintre cele mai importante sărbători religioase ale romanității. Are o semnificație religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
descoperirii, ci acela al schimbării, al revenirii la ceea ce a fost, al râsului răutăcios, suspendat. Selina avea dreptate: mă schimbasem. I-am văzut oferta și încercarea, atacul pe care ea le declanșa asupră-mi. Așa că, având încă buzele calde de jurămintele pe care le făcusem Martinei, am zâmbit cu regret (niciodată nu vei ști cu cât regret), și am dat din cap, și am făcut o pauză înainte de a-i fi spus „Fii sigură.“. Trei și douăzeci și cinci. Șampania trebuia să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luminată; dar Virgil Jones știa că era acolo. Era casa lui Liv. Deasupra ei vârful muntelui se ascundea într-un perete de nori. — Nu se ridică niciodată, spuse Virgil Jones, apoi se lăsă din nou tăcerea. Vultur-în-Zbor nu-și uitase jurământul făcut sieși în acea dimensiune interioară: va renunța la căutare și, dacă va putea, își va clădi o viață aici. Așadar, aici era sfârșitul unor secole de pribegie, al unei epoci matusalemice de rătăcire oarbă spre locurile în care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
irlandez era ceva atât de grotesc, încât nu putea să sfârșească decât ca O’Toole. O’Toole făcea whisky de cartofi într-o odaie din spate și încerca să seducă orice femeie care intra în Elbaroom. Făcea în mod regulat jurăminte și își încălca promisiunile fără păreri de rău. Era înclinat spre accese de violență, dar se considera un om rezonabil. Nu era oră din zi ori din noapte când să nu se prăbușească beat criță, dar se considera un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iată cele două mari greutăți care înclinau balanța în favoarea orașului K. Nici un oraș ce le adăpostea nu putea fi lăsat deoparte cu ușurință. Și poate că două zile erau un răgaz prea scurt pentru a se hotărî să-și încalce jurământul făcut față de sine. Da, probabil că da. Dar în timp ce se liniștea singur, chipul Prepelicarului i se strecură iar în minte și refuză să mai plece. Nu era ușor să fii struț. Nici măcar într-un oraș plin de ei. Din obișnuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]