2,424 matches
-
ceilalți cumpărători din piață.) Când te joci prea mult cu pisica, până la urmă te zgârie pe față. Când Încurajăm toanele copilului sau chiar Îl răsfățăm, trebuie să fim pregătiți să suportăm obrăzniciile acestuia.) Nu da pâine câinilor altora, că te latră ai tăi. (Neglijând interesele membrilor familiei tale, ajungi, Într-adevăr, În situația paradoxală și totodată ridicolă de a fi mai bine primit și tratat printre străini decât În propria casă.) Nu te pune rău cu omul rău. (Recomandarea trebuie luată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Nu pomeni de funie În casa spânzuratului. (Bunul-simț ne cere să nu sporim suferințele celui aflat În nenorocire, vorbind, de exemplu, de posibilitățile care ar fi putut exista de a preîntâmpina cauzele care au produs acea nenorocire.) Gura câinelui care latră o Închizi cu un os. (Pornind de aici, mai-marii zilei au știut Întotdeauna să aplice adevărate strategii de Înșelare a vigilenței adversarilor sau de aplanare a nemulțumirilor celor mulți: de exemplu, „circ/distracții, pâine și vin” - oferta Împăraților romani.) Felul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
conversație nu aduce vorba la tot pasul, cu rost sau fără rost, de isprăvile și Întâmplările tale; căci plăcerea pe care o ai tu de a povesti nu o au și cei dimprejur de a te asculta.” (Epictet) Câinele care latră nu mușcă. (Atât timp cât ești dispus să vorbești despre nemulțumirile sau resentimentele tale Înseamnă că nu ai de gând să te răzbuni pe cineva.) Vorba deschide vorbă. (Explicația este dată de faptul că fiecare dintre noi acordă cuvintelor receptate, pe lângă Înțelesul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Singură casa mea umblă pe câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește plasticizarea prin alternarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește plasticizarea prin alternarea coloristică de alb și negru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
strămoși." Uneori, ne amintește de Crevedia sau de Aron Cotruș: "Satul s-a molipsit de aburi/ care se clatină până în măduva țăranului, îl așază din șale, îl încovoaie puțin,/ Acolo, pe holdă lângă femeie. Pe deal tună Dumnezeu ca prostul/ latră câinii la duhul ploii". Poetul va rămâne, și în volumul "Vânătorile" (1969), un cântăreț al satului, al casei părintești, al copilăriei, un dezrădăcinat, dar și un sentiment al înrădăcinării îi animă poezia. Satul se înfățișează în toată tradiția de datini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pe zid." Trecând prin văile tulburi ale vieții, existența capătă aspectul vânătorii. Poetul este un izolat în această lume în care drumurile confraților sunt ocolite: "Veniți în urmă, de pâslă și piatră,/ Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țara și cu pământul sau cu trecutul ei de luptă. Domnule, de ai putere/ Lasă-mi brațul sting să spere,/ Domnule, de ai dovadă,/ Lasă-mi brațul drept să cadă"/. În unele poeme se produce un adevărat delir verbal: "Câinele latră voiam să spun iedera crește voiam să spun câinele crește iată că spun iedera latră iată că spun". Poemul " Da, mai avem" imaginează, într-un gest amplu și o sonoritate interioară, țara cu izvoarele și cu fântânile ei, cu voievozii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-mi brațul sting să spere,/ Domnule, de ai dovadă,/ Lasă-mi brațul drept să cadă"/. În unele poeme se produce un adevărat delir verbal: "Câinele latră voiam să spun iedera crește voiam să spun câinele crește iată că spun iedera latră iată că spun". Poemul " Da, mai avem" imaginează, într-un gest amplu și o sonoritate interioară, țara cu izvoarele și cu fântânile ei, cu voievozii ei de altădată, precum și conștiința permanent trează a sufletului românesc al poetului cetățean. "Aici, întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna/ Lipsă sus/ E azi cununa/ Ce ți-am pus..." 11 " Când se zbate/ vântul sfânt/ Latră câinii în pământ." 12 Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu, V. Voiculescu sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
făceau șăzători ori clăci de scărmănat"30 continua tot Dumitru Gireadă. Vorba asta nu-i minciună, pentru că poetul însuși o confirmă: "Îmi place atuncea-n scaun să stau, în drept de vatră, S-aud cîinii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul că-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mîndre, poetice povești. Pe jos să șadă fete, pe țolul așternut, Să scarmene cu mîna lîna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gînduri și să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fum de un miros adormitor împle satul, carele vin cu boii osteniți, scîrțîind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare, în tăcerea serii. Talangele turmelor, apa fîntînilor, cumpănele sună, scrînciobul scîrțîie în vînt, cînii încep a lătra și, prin armonia amestecată, s-aude lin și lănguros sunetul clopotului, care împle inima cu pace"142. G. Ibrăileanu obiecta că "noaptea, fie și seara nu toacă și nu trag clopotele"143. Dar pastelul cuprinde elemente de seară, nu de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în spațiu/ cu aripi de înger albastru/ Spre coadă are petale/ Sau o elice/ Cineva deasupra/ latră la luna cea mare// Și munții se-nalță/ cu vârfuri deschise/ Apa din lacuri izbește/ în maluri rotunde// În aer un iz tutelar/ Sub luna uitată de zodii/ meduze în câmpul/ cu flori" (Clar de lună). Câteva texte însă dovedesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la botez/ Nici dumicatul, îmbibat cu alcool,/ nu-i stă spre moarte în gât/ Acum așteaptă pieirea a tot ce e bun pe pământ/ Pe cei vrednici i-alungă, iar cel/ ce-nvârtește sapa și plugul/ (povești de demult)/ e lătrat și mușcat de câini asmuțiți/ de acest târâie-brâu cu capul de lut" etc. Toate contribuie la configurarea unei atmosfere sumbre, colorate expresionist, pe care cititorul este undeva invitat, prin intermediul adresării directe, să o trăiască la cote halucinante: "Tu numeri clipele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
odată-oameni, creaturi cu excrescențe fizice și psihice monstruoase, descrise lapidar în Cronică sau detaliat în Șapte personaje care trec zilnic prin ochiul delfinului, moartea și dragostea par singurele realități cu adevărat palpabile, fin interconectate: "În acest oraș al aproapelui,/ moartea latră la oameni/ cu tânguirile dragostei". Relația dintre destrudo și libido este, desigur, veche de când lumea. Poeta o știe prea bine, din moment ce recunoaște, undeva, într-un trist Proces verbal, că reiterează o poveste ce datează de secole: "M-am luptat și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unghiuri și surse. Mai mult decât atât, destinul propriului sex este pus încă de la început sub semnul minusului distinctiv, al umilului, al minorului: Femeia este câinele:/ Cu darurile sale magnolii/ sau umilă în umbră/ statornică așteptarea;/ Cum strigă mereu/ cum latră, cum plânge/ cum luna plină se învârte/ în scorburi de pântece./ Cum i se-neacă puii/ cum se agață-n lanț/ cum pleacă de acasă/ să moară." (***) Înșelată în așteptări (inclusiv în cele erotice), convinsă de captivitatea umanului într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu vigoare, încrezător// acum nu mai îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cupolă injectă, șiroind în/ infern, îmbibată cu stârvuri și fum/ cupola sec. XX este lipit de suprafețele sale/ încep să urlu:/ creierul nu-mi folosește!/ picioarele nu-mi folosesc!/ pântecul nu-mi folosește!/ josnicia nu-mi folosește!/ mașina de tocat latră! //...// ieși sânge o dată prin această hârtie scârboasă și/ carnivoră; în șuvițe stranii prelins lasă pentru a/ doua zi (imprimat) capul unui dobitoc. (sângele =/ osatură a morții numai că a început să ricoșeze,/ spre țărmuri deosebind dezintegrarea, migrarea spre/ o altă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avem mare încredere/ în serviciile meteorologice/ în oficiile farmaceutice/ și în buletinele de identitate/ trebuie să transmitem/ Urmașilor mei Văcărești/ cotele apelor Dunării/ minunatele noastre proverbe și zicători/ și alte comori/ Lupul își schimbă părul/ fiindcă nu cunoaște adevărul/ Ceasurile latră/ în cușca de piatră/ Ziua bună/ e de două ori pe lună/ Cine se scoală de dimineață/ trece prin piață/ Prin Piața Unirii/ să se pupe mirii/ și să învețe tabla-nmulțirii". Ignorând aceste avertismente, cititorul poate avea revelația unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau printr o respingere chibzuită, care va arăta lipsa de inteligență a autorilor lor. Răzvrătirile nu sunt altceva decât lătratul unui cățel în fața unui elefant. Pentru un guvern bine organizat, nu din punct de vedere polițienesc, dar social, cățelul îl latră pe elefant pentru că nu-și cunoaște locul și valoarea. Este de ajuns de a arăta printr-un exemplu bun importanța unuia sau altuia și cățeii vor înceta de a mai lătra și vor începe a da din coadă imediat ce vor
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
din punct de vedere polițienesc, dar social, cățelul îl latră pe elefant pentru că nu-și cunoaște locul și valoarea. Este de ajuns de a arăta printr-un exemplu bun importanța unuia sau altuia și cățeii vor înceta de a mai lătra și vor începe a da din coadă imediat ce vor zări pe elefant. Pentru a lipsi de prestigiul bravurii crimele politice, noi le vom pune pe banca acuzaților în același rând cu furtul, omorul și orice altă crimă ticăloasă și josnică
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
câteva clipe, ca și când n-ar fi vrut să părăsească cerul, apoi deodată porni spre pământ, stârnind liniștea dimineții ca o vijelie; se prăbuși și îmbrățișă grădina cu un zgomot asurzitor. Văile clocotiră și toți câinii de prin împrejurimi începură să latre. După aceea se făcu tăcere. Se luminase de tot și printre șirul de sălcii se vedeau chiar cum sclipesc câteva raze roșii de soare. Câtva timp, cei doi rămăseseră încremeniți, uitându-se la salcâmul doborât, neștiind parcă ce mai aveau
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
a se păstra legăturile cu lumea aceasta 270. În Transilvania, a doua zi după înmormântare, se stropește cu apă mormântul, se tămâiază și se aprinde "toiagul" (lumânarea în spirală făcută pe măsura mortului) "pentru a îmblânzi cățelul pământului, ca să nu latre pe noul oaspe venit între celelalte morminte" , amintind, astfel de Cerber, vestitul câine cu trei capete, păzitorul infernului 271. Când se dă ceva de pomană, "de sufletul celui mort", se bate cu piciorul în pământ, pentru ca pământul să fie martor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca substitut al Arborelui cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul usturoiului crescut din capul îngropat al șarpelui, făcând legătura dintre forțele teluricului și energiile acvatice. În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]