3,897 matches
-
se spunea că nu se putea duce acasă, la mama și la tata, în ziua aceea. Privi cum cascada de cârlionți acoperă chipul serios al femeii. De fapt, semăna foarte puțin cu Sylvie. Doar că era ea. Intensitatea aceea blândă, lăuntrică. Curiozitatea curajoasă, pregătită de orice provocare i-ar fi rezervat studiul. Weber reveni la publicul lui agitat, presat de timp. Dezvoltă detaliile cazului fără să fie nevoit să le gândească. Studenții lui scrijeleau întruna. Asta își doreau ei: doar faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în contradicție cu idealul de feminitate al eroului: Aș fi vrut-o mereu feminină, deasupra discuțiilor acestea vulgare...". Ea își dezvăluie, în noile împrejurări, preocupările pragmatice: Aspirând la dragostea absolută, eroul devine certitudinea absolută. Natură reflexivă, conștient de chinul său lăuntric, Ștefan Gheorghidiu adună, progresiv, semn ale neliniștii și îndoielilor sale interioare: <ref id="5">5 Vianu, Tudor , Arta prozator i lor români, vol. II , Editura Pentru L iteratură , București , 1966, p .268. </ref> Viața eroului devine insuportabilă, el nemaiputând citi
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ref> Viața eroului devine insuportabilă, el nemaiputând citi "nici o carte" și chiar părăsește universitatea. Despărțirea temporară și întâlnirea, întâmplătoare, cu Ela în fața chioșcului de ziare de la Independența, într-o după-amiază de vară bucureșteană, stânjeniți, ca doi străini, prilejuiește personajului limpezirea lăuntrică, o adevărată revelație: Astfel, Ela apare ca o imagine fluctuantă, și nu are ; <ref id="6">6 Ionescu, Eugen, cronică literară în Fapta , anul I , nr .7 , p .6 ; reprodus în , ,Război cu toată lumea publicistică românească, vol . I , Editura Humanitas
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de care se simte tentat, dar este respins - eroul îl va acuza cu vehemență; planul ideilor reprezintă o fascinație permanentă, dar este refuzat; planul erotic cu care se confruntă dramatic eșuând lamentabil și acela al morții care-i aduce revelația lăuntrică, împăcarea cu sine, fiind răspunsul la dramaticele întrebări. Parcursul existențial se încheie într-un mod firesc, eroul regăsindu-și puritatea care-i satisface setea de primordial prin sentimentul de revoltă al omului solidar. Planurile majore de cunoaștere absolută sunt reprezentate
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
al spiritului la nivelul căreia Ela n-a știut să se ridice. Analizând o altă ipostază a iubirii sale, cea a suferinței cauzate de trădare, eroul, asemenea unui bolnav, mărturisește: Neliniștit, cu simțurile încordate mereu, eroul își analizează minuțios starea lăuntrică: În partea a doua a romanului, frământarea și nesiguranța continuă și interogațiile chinuitoare rămân fără răspuns: Eroul încearcă la un moment dat un sentiment de zadarnică frământare în fața grozăviei morții. Sentimentul iubirii este confruntat astfel cu cel al morții: Romanul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
cuvintele femeii se reflectă în conștiința eroului care suferă la modul sublim drama iubirii. Mici incidente, gesturi fără importanță, priviri schimbate de ea cu domnul G., se amplificau, căpătau dimensiuni catastrofale în conștiința eroului: " Fire pasională, conștient de chinul său lăuntric, Ștefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniștii, ale îndoielilor sale interioare, pe care le analizează minuțios. Atenția insistentă acordată Elei de domnul G., avocat obscur, dar bărbat monden, sporește suspiciunile personajului narator care, autoanalizându-se, îi observă pe cei doi cu
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
chinurile prin care trece iubind-o pe doamna T., simțind o pornire inexplicabilă pentru confesiune: În seara în care privește înmărmurit spre geamul femeii iubite, sufletul i se limpezește când îl vede pe Ladima, cel căruia-i poate mărturisi trăirea lăuntrică "ca o voluptate grea, cu gust de pelin și doctorie". Îi era de ajuns să-l aibă aproape, să privescă împreună fereastra "ca un far în noapte" și să trăiască împreună drama iubirii pierdute, fiindcă nu vrea să-i fie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
întâiul ușa paraclisului în dimineața în care sfintele moaște urmau să fie așezate în raclă, a simțit un miros deosebit de frumos, o mireasmă pe care nu a mai întâlnit-o niciodată în lumea aceasta, aducătoare de multă pace și bucurie lăuntrică. Tot trupul și sufletul se liniștea în fața acestei prezențe. Această mireasmă s-a păstrat pe tot parcursul pregătirii sfintelor moaște, chiar dacă au fost aduse untdelemn, vin și esențe de mir cu care au fost șterse osemintele. Totuși acea mireasmă a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și iar spăla, mai devreme sau mai târziu, cuvintele vor aduce Lumina. Iar noi oricât de viteji ne-am crede, până la urmă rămânem singuri printre cuvinte ... Doar Cuvântul întrupat e Cel care ne îmbrățișează într-o continuă bucurie a Liturghiei lăuntrice, adunându-ne toate cuvintele în și pentru veșnicie. Binecuvântările Sfinților Mănăstirea este lăcaș de rugăciune stăruitoare și loc de retragere, liniștită. Aici petrec monahi după anumite reguli de înfrânare. Retrași de zgomotul lumii și desfăcuți de legăturile ei, se dedică
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
românilor. Vom vedea că românii, stând în cetatea munților un timp îndelungat, se revărsară de la o vreme în afară, către văile și șesurile de la marea Neagră. Astfel se născură cele două state, a Munteniei și Moldovei, pe când dincolo de munți lanțurile lăuntrice despărțeau pe români în mai multe țări deosebite: Transilvania, Maramureșul, Crișana si Banatul, asemenea cantoanelor svițerene sau republicilor celor mici ale Greciei antice. Din această revărsare a românilor în afară de cetatea Carpaților și anume, prin două desfundături deosebite, una la sud
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o stare mijlocie. Așa știm că pe timpul lui Alexandru cel Mare, ei posedau numai orașe de lemn si că viața lor era așa de puțin întemeietă încit se putură ușor retrage la venirea Macedonianului și scăpa de el în pustietățile lăuntrice ale țării lor, unde Alexandru nu voi să-i urmărească. Chiar pe timpul lui Lizimac, armata acestuia este nevoită să se dea prinsă din cauza lipsei de hrană, ceea ce rar se întâmplă într-o țară agricolă și așezată, dar este îndestul de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
include pe Dapix într-o cetate și o face să capituleze prin trădarea unui Grec, când atunci Dapix cu ai săi se sinucid cu toții. Căderea marii națiuni a Tracilor sub Romani se explică mai ales din aceste certe și dușmănii lăuntrice, care nu numai ca îi impiedecase de a se uni într-un corp înaintea primejdiei, dar provocase chiar pe Romani a se amesteca în luptele lor slăbindu-se ei mutual pentru folosul poporului rege. Astfel se adeverește prin aceste dezbinări
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
față. În lungile peregrinări golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul bubuia. La întoarcere, mânam totdeauna în direcția soarelui imens și roșu, spre capătul digului, unde mă aștepta silueta de cristal a Zenobiei. „Eram îngrijorată“, îmi spunea ea, „îmi era frică să nu ți se fi întâmplat ceva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Zenobia în cadrul ei real, nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că de prea multe ori cuvintele întunecă ceea ce vor să spună; un amărât de fard peste paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apoi un al treilea; de unde până unde, pentru că acel altul din fiecare mie mi se ivea numai când îi făceam semne, ca acum, cu gestul unuia care își șterge nasul sau sudoarea de pe frunte ca să poată suporta el însuși arsura lăuntrică. Pe urmă am văzut-o trecând pe celălalt trotuar pe tanti Linica, murise de mult, dar mai treceau și alții la fel de morți, învățasem să-i recunosc; ea mi-a făcut cu mâna și a cotit pe lângă școala Tunari, „Pesemne că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mici ticăloșii existente în mai toate viețile adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea cealaltă, în care măsurile, toate măsurile, sunt iluzorii, și așa mai departe. În plus, când ești senin și liniștit, poți auzi de acolo gemetele lumii și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un cerc cu 13 cili dintre care 3 dubli, toți pe partea stângă. Al treilea, al patrulea și al șaptelea cil porneau de sub mediana superioară. În interiorul primului cerc se desena un al doilea, format din numeroase gene care împrejmuiau ochiul lăuntric. Primul cerc (cel exterior), accentuat pe alocuri cu câte două sau chiar trei linii, se sprijinea pe două piciorușe cu spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și o hotărâre care îngheță imediat glasurile de păsărele ale doamnelor. — Să nu uităm, dacă se poate, de ce am venit aici, spuse ea cu un ton a cărui asprime nu venea din timbru - fiindcă acesta era plăcut - ci din suferință lăuntrică. Era doamna Elena Turnescu, văduva unui eminent chirurg. Renumele o preceda oriunde s-ar fi dus. Moștenise o seamă de proprietăți de la tatăl ei, avusese doi bărbați și patru copii. După moartea celui de-al doilea bărbat, doctorul, căruia-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda! zise el cu tandrețe. ― Tu... ești... Robert? Răspunsul veni încet și totuși foarte aspru: Le-am... spus... să... nu te... lase să vii. VOR SĂ TE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
frontierei, Kenton întâlnește câteva dintre figurile memorabile pe care istoria americană le reține ca efigii ale pionierilor. Paleta caracterologică este vastă, de la patriarhii ce fondează orașe până la cei care se avântă singuri în păduri sau preerie, mânați de focul lor lăuntric. Dintre aceștia din urmă, Lew Wetzel este omul în care se întruchipează această energie demonică a răzbunării familiei masacrate de indieni. Există, la Lew Wetzel, o urmă de trufie și cruzime byroniană. Solitar, însoțit de arma sa care nu greșește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
El, Corto, era interlocutorul ideal al celor posedați de aventură sau dedicați utopiei. Primise, peste ani, un mesaj de la Malraux atunci când războiul din Spania izbucnise, iar Madridul era amenințat. Corto îi citise La condition humaine și știa că acel foc lăuntric, combinație de geniu și se cabotinism, va sfârși prin a-l atrage către Spania. Escadrila pe care o încropise era încununarea visului împărtășit lui Corto. Ciudat, zâmbea Corto în mijlocul uralelor ce îi întâmpinau pe aviatori, ca și Rimbaud, Malraux nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
da celei de a 10-a porunci și un alt sens independent. Aceasta se observă în cazul celei de a doua redactări a celor zece porunci transmise prin Vechiul Testament. Într-adevăr, aici se găsește un cuvânt care dezvăluie o poftă lăuntrică. Astfel, porunca interzice gândurile vicioase. De aici, rezultă în mod clar: în autorealizarea omului în fața lui Dumnezeu, nu contează doar faptele sale exterioare, după cum apar prezentate în alte porunci. Adevăratele și propriile hotărâri sunt luate în adâncul lăuntric al omului
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
o poftă lăuntrică. Astfel, porunca interzice gândurile vicioase. De aici, rezultă în mod clar: în autorealizarea omului în fața lui Dumnezeu, nu contează doar faptele sale exterioare, după cum apar prezentate în alte porunci. Adevăratele și propriile hotărâri sunt luate în adâncul lăuntric al omului, în inima sa. Răul începe din inima omului Nu este combătută numai nelegiuirea făcută, dar și rădăcinile ei provenite din pofta și dorința intensă a omului. Nu este respinsă numai nedreptatea evidentă, dar și toate intrigile ascunse, și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
și inumanul a avea - a vrea. A nu avea, dar a fi, ne face fericiți. Când suntem apăsați de inima noastră avidă, atunci vrem să ne adresăm lui Isus ca să ne aducă pacea. Dorințele noastre cele mai profunde și poftele lăuntrice pot fi potolite numai de el, cel care plin de generozitate ne dorește mântuirea: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
lături. După lungi eforturi, cu răsuflarea tăiată, portarul s-a întins la loc. Temperatura era de 39,5°, ganglionii de la gât și membrele i se umflaseră, două pete negricioase i se întindeau pe coaste. Se plângea acum de o durere lăuntrică. ― Mă arde, spune el, porcăria asta mă arde. Gura lui înnegrită parcă de funingine îl făcea să-și înghită cuvintele și întorcea către doctor niște ochi globuloși pe care durerea de cap îi umplea de lacrimi. Nevastă-sa se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]