13,725 matches
-
și a spart lacătul cu cîteva izbituri. Julián a Împins ușa cu vîrful piciorului. S-a deschis Încet, ca un mormînt, răbufnind o adiere densă și umedă. Dincolo de prag se Întrezărea o beznă catifelată. Julián avea la el o mică lampă cu benzină pe care a aprins-o după ce a făcut cîțiva pași În vestibul. L-am urmat și am tras ușa În spatele nostru. Julián a Înaintat cîțiva metri, ținînd flacăra deasupra capului. Un covor de praf ni se așternea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușa În spatele nostru. Julián a Înaintat cîțiva metri, ținînd flacăra deasupra capului. Un covor de praf ni se așternea la picioare, fără alte urme decît ale noastre. Pereții, goi, se aprindeau la chihlimbarul flăcării. Nu existau mobile, nici oglinzi sau lămpi. Ușile rămăseseră În balamale, Însă clanțele din bronz fuseseră smulse. Vila Își arăta doar scheletul despuiat. Ne-am oprit la baza scărilor. Privirea lui Julián s-a pierdut În sus. S-a Întors o clipă să mă privească și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văd nemișcat, cu privirea țintuită În beznă. — Ce s-a Întîmplat, Julián? Nu mi-a răspuns. Contempla vrăjit gura unui coridor Îngust care ducea spre bucătării. M-am Îndreptat Într-acolo și am scrutat Întunericul sfîșiat de flacăra albastră a lămpii de benzină. Ușa aflată la capătul culoarului era astupată. Un zid din cărămizi roșii, așezate neglijent În mortarul care se scursese printre Îmbinări. N-am Înțeles prea bine ce Însemna asta, Însă am simțit cum frigul Îmi tăia răsuflarea. Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mîinile pe plăcile de argilă stacojie. — Julián, te rog, hai să plecăm... Impactul pumnului său asupra peretelui de cărămizi a smuls un ecou gol și cavernos de partea cealaltă. Mi s-a părut că mîinile Îi tremurau cînd a pus lampa jos și mi-a făcut semn să mă retrag cîțiva pași. — Julián... Prima lovitură de picior a ridicat o ploaie de pulbere roșiatică. Julián a izbit din nou. Mi s-a părut că Îi aud oasele scrîșnind. Julián nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
epuizat și posedat de o furie de care nu l-aș fi crezut În stare. Una cîte una, cărămizile au cedat și zidul a fost doborît. Julián s-a oprit, acoperit de o sudoare rece, cu mîinile julite. A luat lampa și a așezat-o pe marginea unei cărămizi. O ușă din lemn lucrat cu motive de Îngeri se ridica de partea cealaltă. Julián a mîngîiat reliefurile din lemn, ca și cînd ar fi citit niște hieroglife. Ușa s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coborît treptele. Am pătruns Într-o Încăpere dreptunghiulară, cu pereți de marmură. Răspîndea un frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David Aldaya 1902-1919 1919 11 De multe ori am stat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am crezut că are s-o ia la goană pe scări În sus, că va fugi de locul acela blestemat și că nu-l voi mai vedea niciodată. Poate că ar fi fost mai bine așa. Îmi aduc aminte cum flacăra lămpii s-a stins Încetișor și cum silueta lui s-a pierdut În tenebre. L-am căutat prin beznă. L-am găsit tremurînd, mut. Abia se putea ține pe picioare și s-a tîrÎt Într-un ungher. L-am Îmbrățișat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
elibera. Ajunsesem la capătul drumului. Acum Julián avea să Înțeleagă că nimic nu-l mai reținea În Barcelona și că vom pleca departe. Am vrut să cred că soarta noastră se va schimba și că Penélope ne iertase. Am căutat lampa pe jos și am aprins-o din nou. Julián privea În gol, străin de flacăra albastră. I-am luat capul În mîini și l-am silit să mă privească. Am dat peste niște ochi fără viață, mistuiți de mînie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
v-ați răzgândit?” Noimann nu se răzgândise, deși, la drept vorbind, amprenta pe care o pusese pe formularul prezentat de medic Începuse să-l neliniștească. În afară de aceasta, deși nu-și putea mișca picioarele, degetele Îl ardeau. Între timp, ciungul Îndreptase lampa reflectoare Înspre tălpile lui Noimann și Începu să-și răsucească vârful ciotului În rană... „Treaba nu e chiar atât de simplă”, exclamă el. „Aveți aici un fel de tumoare...” „Tumoare?!” murmură cu glasul stins stomatologul... „Nu știu dacă e tumoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
verbal, nu putea fi oprit cu una, cu două. În jurul dinților fosforescenți apăru un șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl cunoscuse Îndeaproape, bând de atâtea ori, la CUI, cot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe medic cu atâta răceală, Încât acesta, fără să-și dea seama, avea tendința de-a se lipi de perete, tocmai ca să fie cât mai departe de limba bifurcată cu care broasca țestoasă Wu vâna fluturii ce se roteau În jurul lămpii. Asemănarea dintre ea și femeia-șarpe a lui Oliver era uluitoare. Amândouă posedau același cap feroce, doar corpul diferea ca Înfățișare. Unul semăna cu o spirala unei galaxii aflată În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
suficient să-și miște degetele pentru ca una din ele să intre În acțiune și s-o anihileze pe cealaltă. Șeptarii, decarii, damele de treflă, valeții de cruce, așii, popii și jokerii roiau În jurul lui ca fluturii de noapte În jurul unei lămpi. Mișcându-și bărbia sau, În orbite, globii oculari, inginerul Edward punea În mișcare și zarurile pe care le avea În buzunare. Izbindu-se unul de altul, cuburile de os, punctate cu cifre de la unu la șase, executau În jurul degetelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În depărtat, s-a decis să iasă din tufele ocrotitoare și să curme, În sfârșit, plânsul acela care devenise greu de suportat. A ieșit deci la lumină (vorba vine, pentru că era Încă noapte și nimeni nu aprinsese În casă vreo lampă), dar n-a mai reușit, ca de atâtea ori până atunci, să curme plânsul prin simpla lui apariție surâzătoare. Cele care plângeau erau, Într-adevăr, mai multe femei ale casei și de prin vecini (poate Între ele era și fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
călimară În fața bărbatului tuns scurt care este așezat la masă și ține mâna dreaptă În așa fel Încât se poate deduce că tocmai a lovit masa cu palma Într-un gest de furie sau de disperare. În stânga lui arde o lampă cu petrol, iar În dreapta, puțin Întors cu spatele, stă În picioare un bărbat cu beretă marinărească. Acesta privește peste umăr. Un grup de persoane Îmbrăcate destul de diferit și printre care se află și o femeie stau ghemuite, cu un genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
într-o a doua peșteră, mai mare și mai înaltă în boltă decât cea dintâi. Aceasta avea înfățișarea unui templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar și, căzând în genunchi, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a scăpat viața, implorându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
masă și să evit dracului dansul, dar tocmai când mă hotărâsem să evadez, am simțit o mână pe spate. Bună, spuse un bărbat Înalt, cu accent britanic și un bronz atât de impecabil Încât nu putea proveni decât de la Marea Lampă. Dansezi? A trebuit să mă concentrez ca să mă abțin să mă Întorc și să văd dacă nu cumva vorbea cu altcineva și Înainte să apuc să-mi fac griji În legătură cu respirația care-mi mirosea a țigară sau cu cămașa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
compromisuri ca să-și combine lucrurile: patul dublu cu apă era așezat pe o platformă neagră impunătoare, o canapea de piele băiețească Înghițea chiar și micul spațiu rămas, iar singurul element ce ar fi putut fi numit „de decor“ era o lampă cu lichid supradimensionată și ușor decolorată. Totuși, piesa de rezistență a apartamentului era un televizor cu plasmă de o sută patruzeci de centimetri, care atârna de pe peretele livingului. După spusele Penelopei, Avery nu știa să spele vasele sau o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
avansat și despre cât de rău o dădea În bară președintele Bush În Irak. Scena era foarte, foarte diferită. Acoperișul În sine arăta ca o copie perfectă a Skybarului din LA, elegant, șic și dungat, cu paturi joase de club, lămpi cu căldură și candelabre de diverse forme geometrice, care Îmbrăcau totul Într-o lumină discretă. Un bar din sticlă opacă se Înălța din spatele unui fel de stufăriș intimidant, iar Într-un alt colț fusese instalată o cabină pentru DJ, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-ț’ pun un țol pi spati”. A mai privit o dată la cal și a ieșit, închizând cu grijă ușa grajdului... A intrat în casă atent să n-o trezească pe bătrână, dar... ― Ai vinit? - l-a întâmpinat ea, făcând lumina lămpii mai mare. ― Am agiuns. Tari greu am vinit. Tăt drumu’ îi plin di troieni. ― Să-ți pun di mâncari. Da’ întâi sî mai întețăsc focu’, ca s-o încălzăsc oleacî, cî s-o făcut sloi... ― Bine-ar fi sî fie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Deodată a rămas cu profilul nemișcat... Doar o mână a celui mai desăvârșit sculptor ar fi putut modela asemenea minune!... Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
le bătea să le spargă coșul pieptului... Lotrul o ținea de mijloc, săltând-o peste locuri mai puțin prietenoase... În sfârșit, au ajuns. A luat-o în brațe și a trecut o peste prag, ca pe o mireasă. A aprins lampa, după care a ieșit, să vadă dacă în jur e liniște. Când s-a întors, șerpoaica se afla deja sub plapumă, acoperită până peste ochi... Lotrul nici nu și-a dat seama când s-a văzut gol. A smuls plapuma
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
A zăcut o săptămână încheiată. Mergând din rău în mai rău... Cu mare greu a ajuns în curtea hanului. Totul i se părea neschimbat. S-a oprit în umbra fântânii și a privit la fereastra bucătăriei, pe pervazul căreia ardea lampa. Asta dovedea că hangița îl aștepta... Dar cum să intre? Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmbiat învățătorul. ― Cum vă spuneam, când hangița a auzit de jandar, a luat un cearceaf și la întins peste lotru. „Cine știe? Ferească Dumnezeu...” Și-a schimbat cât a putut de repede vestmintele de pe ea. O privire fugară în oglinda lămpii i-a arătat un chip alb ca varul. S-a frecat cu putere pe obraz, să aducă oleacă de sânge în el. În clipa următoare, era în fața musafirilor. „Bună dimineața și bine ați venit. Cu ce vă putem fi de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
parcate dincolo de barieră, farurile iluminând un teren pustiu și plin de buruieni. Își lăsă Chevroletul în dreptul trotuarului și se îndreptă într-acolo pe jos. Un grup de polițiști în impermeabile țineau lanternele îndreptate spre pământ; în lumina trandafirie a unei lămpi se putea vedea o pancartă pe care scria APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION- ÎNCHIRIERI DIN 1951 PRIMĂVARA. Jeturile lanternelor se încrucișau pe lotul vacant, scoțând la iveală sticle goale de băutură, resturi de hârtie și buruieni. Danny își drese glasul; unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]