2,832 matches
-
chiar de atunci nu-l va mai bărbieri niciodată. Iar țăranii din CAP nu voiau s-o mai ducă pe mama cu ei cu tractorul sau în căruțele lor, lăsând-o singură și pedepsind-o să străbată pe jos nesfârșitele lanuri de porumb pentru vina că avea o blestemată de fată ca mine. Deși din alte motive, mama a fost împinsă într-o singurătate la fel cu a mea din copilărie. și a venit la mine la oraș, plângând și încercând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca dintr-un alt "corn al opulenței" "plăcinte ecologice", care într-un limbaj mai puțin academic poartă denumirea de balegi. Ei bine, această materie de dimensiuni, forme și structuri interne diferite constituia mobilul, ținta și scopul deplasării noastre pe întinderea lanului secerat de grâu. Sub arșița soarelui și în bătaia fierbinte a vântului din câmpia Bărăganului, substanța respectivă, amorfă și inconsistentă, trecea în stare solidă, se usca bine-bine, iar oamenii sărmani, ca noi, foloseau acest produs uscat drept combustibil la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și a încărcat o scoarță bună de iarbă. Ce plăcere! Tata nu putea uita că fusese declarat cel mai bun cosaș din Grumăzești. Coasa cânta și fluiera în brațele sale puternice, înaintând vijelios prin iarba crescută din belșug la capătul lanului. Ajuns acasă, a legat iepele la umbră sub vișin, le-a dat un braț de iarbă și a continuat să trebăluiască prin curte. Moș Danilov nu spunea nimic. Nu scotea o vorbă. Se uita cu plăcere la omul din curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
persoane așteaptă intrarea în liniște și ordine, savurând cafele canadiene la litru în enorme pahare de plastic. Spectacolul începe la ora 20.00. Mă gândesc că dacă eu aș bea acum un litru de cafea, aș sta de veghe în lanul de secară al bibliotecii până mâine dimineața. Canadienii nu păreau însă afectați A vedea Cehov în Canada, jucat în teribilul dialect québécois este cu adevărat o experiență care marchează spiritul celui obișnuit cu teatrul european (nu spun "bucureștean" sau "românesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Spiru Haret“ din București. și egalitatea, idealurile scumpe celor mai buni fii ai acestui popor au devenit realitate: Partidul Comunist Român.“ (România liberă, 22 august 1973) „L-am văzut cu casca minerului, salopeta muncitorului, halatul medicului. L-am întâlnit în lanul de grâu cu secera în mână și la volanul tractorului. L-am urmărit suind pe schele și coborând în adâncul minei. L-am văzut sub soarele dogorâtor al verii și sub rafalele de ploaie. A stat de vorbă cu aceeași
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
zare, slăvind-o mă ridic, Cântând republica în fluieraș de os. Lumina țării toată a înflorit în mine, De când mă strigi pe nume, oblu, românește Și sunt ca steaua comunistă ce-nflorește Pe steagul patriei, prin timpul care vine. Sunt lan și soare și chiar pâine sunt Cu aurul dospit în fiecare spic; Când te slăvesc în versuri, eu simt cum mă ridic, Eroii tăi, republică, să-i cânt.“ („Sărbătoarea Republicii“, Astra, Nr. IV, 1976) COPOIU N. „Iată cât de exactă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în înaintarea ei spre comunism.“ („Patriotismul socialist, revoluționar, parte inseparabilă a operei de construcție socialistă, a formării omului nou“, Era socialistă, 10 aprilie 1988) PETRESCU Florin Chemarea Glasului Patriei de la Pankov (nota V. I.) „Nu-ți mai spun nimic ponoare, lanuri unde pâinea coace, glasul tânăr de tractoare, bătrâneștile cerdace? Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
partidului de construcție socialistă, îmbogățirea și perfecționarea stărilor de conștiință la nivelul prefacerilor constructive ale României socialiste.“ („A gândi în spirit revoluționar“, România literară, 19 mai 1988) TECȘA Ionel „Cunoaștem un bărbat cum altul nu-i ca pâinea într-un lan scăldat de vară, măsoare se Unirea-n vârsta lui, destinul tot prin el ni se măsoară.“ („Simbolul României“, Scînteia, 24 ianuarie 1984) TEODORESCU Ecaterina, rectorul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ „Pentru strălucitul strateg al partidului nostru, era izvorâtă din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
gură. Abia la Gherteniș am avut convingerea că mergem înainte, spre Timișoara. Cu cât înaintam ascultând glasul roților de tren, am urmărit răsăritul soarelui, care părea o minge de foc ce-a înroșit orizontul. Peisajul era splendid. Atunci am văzut lanurile de grâu pârguite, o „ mare galbenă”, delimitată de șiruri de tufe și pomi de o culoare verde- albăstrui, în lumina soarelui de dimineață, pe care le cunoșteam doar din imaginile văzute în cărți sau reviste. Locomotiva șuiera din când în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
malul lacului. Să ne explicăm figurile lui El Greco, alungite ca o plantă suferind de heliotropism, prin boala de ochi a pictorului? De ce-am uita că și arta a ezitat Între Anteu și Icar? Van Gogh cu fervoarea dionisiacă a lanurilor sale patetice și-a Întors ochii tragici și plini de soare spre Anteu. Floarea soarelui pictată de el nu s-ar smulge niciodată din pămînt; e de un galben solar și teluric În același timp, pătrunzător, ca sîngele incendiat; un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i cu privirea asta fixă a ta!?... Revino-ți! Ce naiba, ești om mare..., ești bărbat! A fost un accident... Ce-i cu tine?!... Palma care m-au zgîlțîit încep să-mi alinte obrazul. Ochii ei verzi mă învăluie ca un lan de grîu primăvara, iar buzele răsfrînte, frumos conturate surîd molcom. Te rog! îmi șoptește. Scuză-mă! Ceea ce mi-ai spus m-a luat lovit în plin... Oh! exclamă Fulvia, ridicîndu-se, credeam că faci și tu o criză de nervi... Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o mașină cu litera măruntă, iar trei (și cartea de vizită) sînt scrise cu stiloul (cerneală albastră sau cerneală mov) pe fața cîte unei coli. Aspectul lor nu-i estetic și nici lesne lizibil. Paginile seamănă cu porțiuni dintr-un lan de păioase după o furtună: un scris învîrtejit - ici drept, colo răsucit spre stînga, colo aplecat spre dreapta, într un paragraf sau pe un singur rînd. Acest lucru miră la un fost absolvent de școală Normală. El denotă un mod
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
urmând ca Av. Herșcovici să facă planul complect de cultură, urmând ca mâne să complecteze celelante forme”. Este greu de apreciat cam câtă agricultură cunoșteau cei doi intelectuali, fiecare bun, probabil, În domeniul său, Însă (foarte posibil) paraleli complet față de lanul de păpușoi sau cel de grâu ca să nu mai vorbim de deosebirea majoră dintre ștampilele din dotare și cozile blândelor vaci. În perspectivă, competentul comitet de patru care s-a strâns la o șuetă, prevăzuse la cel deal treilea punct
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a mers pentru prima oară la secerat grâu. „Părinții mei împreună cu frații și surorile mele care erau acasă, afară de Emilia care lucra croitorie , am mers la locul numit Trauș, unde aveam noi ogorul de grâu. țin minte ce frumos arăta lanul, cum am frecat în mâini un spic alegând boabele, care au chipul Maicii Domnului, cum spune mama, apoi am ajuns toți la capătul ogorului. Tata a făcut semnul crucii și a tăiat primul polog de spice. După ce cei mari au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Maicii Domnului, cum spune mama, apoi am ajuns toți la capătul ogorului. Tata a făcut semnul crucii și a tăiat primul polog de spice. După ce cei mari au desprins marginile și postata , am intrat și noi cei mai mici în lan, adică frate-miu Vasile și eu. Tata deși era cam bolnav, nu se lăsa și împreună cu Maricica, sora mea mai mare, ținea marginile postatei. Lângă tata secera Dumitru iar la marginea cealaltă urmau Maricica și Lențâca iar după ele Vasile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe care o străbați. Mi-a plăcut întotdeauna și continuă să-mi placă să scot capul pe fereastră și să văd locomotiva la cotituri, să respir aerul brazilor când trec prin munți și să mă bucur de roșul macilor din lanurile de grâu. Azi călătoresc cu un personal, la clasa I, în ultimul vagon, dar sper că într-o zi să schimb trenul și să-mi urmez traseul în condiții mai bune, fără spaima că locomotiva va deraia. File din Jurnal
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu un târg de oale, să-l enervezi. Am avut timp să mă gândesc la toate acestea în drum spre Argentona (am aflat într-un târziu), privind peisajul care-mi încânta privirile. Peisajul Cataluniei este imprevizibil, luminos, vesel, variat, fascinant. Lanuri de porumb verde și viguros, de-a lungul șoselei, tivite de cealaltă parte de șiruri de pini sau platani, întrerupți din când în când de câte un zid colorat din pietre rotunde și neregulate. Păduri prin care șerpuiește șoseaua, umbroase
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o cotă de 100 de litri, așa că deplasarea în sud făcându-se cu avionete ale CONAF (Corporacion Nacional Forestal), era o ocazie de profitat! De la Santiago la Concepcion, cale de 500 de kilometri, am zburat cu un avion al companiei Lan Chile, un zbor de o oră liniștit și plăcut. Concepcion este ca mărime al doilea oraș al țării, centru industrial, fondat de Pedro de Valdivia la 1550, sediu în trecut al Real Audiencia reședința Guvernatorului și între 1565 și 1573
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un singur oraș, f)r) ziduri!”, cerea el. Nu are pic de simt al frumosului, spune Kollek. La biroul de informații funcționarii sunt sobri, Ins) femeile care Îți iau haină flec)resc Între ele. Una Împletește un obiect rotund din lan) roz-aprins. Explic c) am venit s) iau prânzul și sunt Îndrumat s) cobor niște sc)ri. Sunt dou) s)li În care se servește masă, dintre care una pentru cei ce prefer) mânc)rurile cu carne - vechea segregare dietetic). Domnul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cănd m) plimbam cu John Auerbach. Niște berbecuți erau Inc)rcați Într-un camion pentru a fi duși la abator. Aceștia au Încercat s) fug). Au fost Ins) Înșf)câți de muncitorii arabi, care i-au ridicat apucându-i de lan) și i-au aruncat În camion, Înjurând. Ceva mai Încolo z)ceau pieile urât mirositoare ale animalelor care tocmai fuseser) ț)iate. Când vom Înceta acest m)cel și vom trece pe legume, nuci și fructe? Nu e o Întrebare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pub, toți acești coriști păreau oameni de treabă și cu totul normali, dar ca grup, și molipsiți de artificialitatea operei, se dovedeau epuizanți. Bancurile lor neîncetate Îmi tăiau concentrarea. Eu Încercam să-i aduc În atmosfera duioasă și sensibilă a lanurilor de grâu și a câmpiei slave nesfârșite, pe care o sugerau decorul și muzica, ei se jucau cu spicele ca la grădiniță și hohoteau de râs. Pierzându-mi răbdarea, m-am hotărât să mă arăt sever și strict, așa cum mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În orice instituție de operă). În scena scrisorii către Oneghin, pe care Tatiana o compunea În noapte, intensitatea extraordinară a tinerei fete care Își dezvăluie secretul pasiunii, descoperind dragostea În comuniune cu noaptea, afară, În natură, plimbându-se desculță prin lanul de grâu, a convins publicul și chiar și pe critici. Au venit apoi invitații pentru o serie de noi proiecte, deschizându-mi astfel drumul spre o carieră În operă la care nu mă așteptasem deloc. Într-o seară la restaurant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cea a exilaților strindbergieni din Sonata spectrelor. În această colivie erau Închise personajele. Ultimele acorduri ale muzicii sunt pline de tensiune și, văzându-i, simțeai cum cei doi Îndrăgostiți se sufocă, prinși fără scăpare de destin, În contrast cu imaginea depărtată a lanului de grâu ce amintea de trecut, cu posibilitățile deschise spre infinit, ca ale dorului, atât de expresiv reproduse În muzică. Dintr-odată, În timp ce scriu acum, Îmi revine În memorie Livada cu vișini. Și În Oneghin și În Livada am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
totul inedite din cartea ei de fotografii despre vechea Rusie, publicată la Paris și la Londra. Versiunea de la Veneția a fost mai fidelă În autenticitate, mai realistă, dar, fiind În pericol de a părea mai rece arhitectural, am păstrat totuși lanul aurit de grâu, căci fără el ceva ar fi lipsit din inima Rusiei. De la belcanto la operetă Din momentul În care a aflat McMaster că Îmi place să lucrez În stiluri diverse, mi-a propus să montez la Cardiff două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai târziu, am avut totuși ocazia să Întâlnesc și un dramaturg cu care am putut lucra așa cum Îmi imaginam că se poate atunci când autorul e În viață și dispus să participe la descifrarea pe scenă a piesei lui. Cu David Lan am colaborat la Teatrul „Almeida“, unul dintre cele mai curajoase și inovatoare din Londra anilor ’90, regizând piesa Desire, scrisă de el după experiența pe care o avusese În Zimbabwe ca antropolog, iar câțiva ani mai târziu, o adaptare modernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]