2,516 matches
-
noapte, București, 1996; Capricii periculoase, București, 1998; Spitalul manechinelor, București, 1998; Inima ca un pumn de boxeur, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2000; Sexagenara și tânărul, București, 2000; Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, București, 2001; Autobuzul cu cocoșați, București, 2002; Lebăda cu două intrări, București, 2003. Traduceri: August Strindberg, Vrăjitoarea. Răzbunarea. Insula Fericiților, București, 1979; Abraham Peter, Vântul și sticlele de limonadă, Berlin-București, 1982; Knut Hamsun, Ultimul capitol, București, 1983 (în colaborare cu George Almosnino); Barbara Bronnen, Povara, București, 1987 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
armuri, și-n plus au și o spadă lungă. Alții poartă o bâtă, ăștia sunt baza, căci neputând ei să străpungă o armură de fier cu spada sau cu pistolul, se reped asupra vrăjmașului cu bâta asta, precum Ahile asupra lebedei, și-l doboară la pământ. Râsetelor lor le țineau hangul și cele ale doamnei Baronese și ale fiicei. Fra' Tommaso, ce părere ai despre opera lui Boetius 20? E mai ceva decât cea a lui Anselmo d'Aosta 21 sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ne scoată din plin ev mediu pe tărâmul vieții contemporane.<ref id=”1”>E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, ediție și studiu introductiv de Z. Ornea, Editura Minerva, București, 1997, pp. 46-47.</ref> Junimea este parte din lungul cântec de lebădă al Moldovei, în deceniile de după Unire. Față cu dinamismul centralizator al unui stat ce preia ordinea iacobină, mizând pe unitate și omogenitate ca factori în construcția identitară, Moldova este redusă la postura de bazin intelectual care alimentează, prin export cultural
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
sacrificiului lui Garibaldi. Câmpia de la Islaz este parte din această hartă europeană a reveriilor revoluționare. Simptomatic, linia de demarcație dintre pasiunea națională și „chestiunea socială“ străbate întreg secolul al XIXlea. Și, dacă expediția lui Garibaldi de la 1860 este cântecul de lebădă al unei revoluții a națiunilor, niciodată înfăptuită cu adevărat, socialismul și comunismul vor fi noile repere în jurul cărora se va aduna oștirea proletară, ca detașament al viitorului. Aici, ca și în alte puncte, Franța indică Europei drumul de urmat. Răscoala
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
o simplă practică scripturală, „autofricțiune”. Actul scrisului e echivalent cu actul sexual, violent și liber, sublim În Încercarea lui autarhică și sisifică de auto-oglindire. Aceste două romane sunt greu lizibile din pricina absenței punctuației, a coerenței narative. Ele reprezintă cântecul de lebădă al utopii literare, eșuate ca orice utopie. Desprinderea de acest model se produce În 1983, când Sollers publică romanul Femmes, deschizînd o epocă nouă În istoria recentă a romanului francez. La trei ani după ce Tel Quel dispare și la unul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
celorlalți zei. Cele două grupuri sunt mult mai clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei persoane portretizate mult mai convingător. Deși zona centrală a pânzei poate fi ocupată, de exemplu, prin decorarea piepturilor bărbaților
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Înapoiază-te chiar numai pentru o zi/ de sărbători, când toată lumea se duce acasă,/ când masa e un iaz foșnind de lumini,/ când paharele sunt păsări cântătoare./ Suflând în palma ta încremenită,/ să ți-o încălzesc cu sărutări,/ lumini de lebede să-și ia zborul/ din singuraticele lumânări" (Sărbătoare") Poetul ține făclia unei creații de substanță de-a lungul a patruzeci de ani de existență poetică, dimensionând lumea, adâncind motive și teme specifice poeziei contemporane. Poetul se identifică cu suferința întregii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt încolăcite, îi creează o stare de oboseală: "Tânjind în orizontul nostru mic,/ suntem sătui de dragoste și moarte/ și n-așteptăm nimic". Doinaș creează eroi fantastici, pantagruelici, cum ar fi negustorul de zăpadă, prin al cărui ochi stâng trec lebede cu sănii și prin cel drept stânci de argint. Poetul nebun, negustor de zăpadă, aduce iarna sălbatică pe care copiii o mai vor, acum în prag de primăvară. Poetul comunică sentimentul dăruirii, altfel decât a făcut-o autorul "Mărului de lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat al versurilor de debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit, nu mai receptează bucuria existenței, dragostea este înlăcrimată, spațiul este nemărginit ca o durere care îți întunecă mințile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prea puțin elaborat. Nichita Stănescu își dezvoltă arta poetică în limitele celei blagiene și argheziene; ipostaza creatorului este expresionistă, este cea a tăcerii "gură cu limba smulsă, mută"/ ("Luptele"). Versurile ne trimit la Blaga: "Lucian Blaga e mut ca o lebădă". și harul este divin, poetul va întârzia sub aripa protectoare ("La tine, Doamne sub aripă") și va cere dreptul la porc, la câne, la ocară, la cultul strămoșilor, dar și la perlă, smarald, înger, șarpe, otravă, elemente cunoscute în lirica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de mai înainte deoarece baladei îi lipsește deznodământul, moartea fiind ipotetică ("Și de-o fi să mor"). Îmbinarea părților epice, lirice și dramatice ale baladei. într-o structură perfectă, armonică, preponderența liricului și transformarea întregului într-un adevărat "cântec de lebădă", sfâșietor, dureros, constituie prima dovada a genialității autorului anonim și a originalității acestei capodopere. Genialitate a dovedit autorul anonim și în felul în care gradează acțiunea baladei (atât cât este) și zbuciumul ciobanului moldovean. Astfel imaginea de basm cu care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
asemenea palat? Cineva ar putea răspunde: desigur, e vorba de Palatul Administrativ, „mort” în fiecare zi, după ora închiderii. în „Amurg antic” Bacovia dă însă și alte indicații topografice. Lîngă palat e un parc cu statui și un lac cu lebede: „Plutește-un lanț de lebede albe,/ Iar visul din parc în lac se răsfrînge-/ .../ Uitate, statuile albe privesc,/ Albe visînd cu-n aer ce plînge-”1). Combinația pare artificială, dedusă din vreo cromolitografie. Publicat prima dată în 1905, „Amurg antic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
răspunde: desigur, e vorba de Palatul Administrativ, „mort” în fiecare zi, după ora închiderii. în „Amurg antic” Bacovia dă însă și alte indicații topografice. Lîngă palat e un parc cu statui și un lac cu lebede: „Plutește-un lanț de lebede albe,/ Iar visul din parc în lac se răsfrînge-/ .../ Uitate, statuile albe privesc,/ Albe visînd cu-n aer ce plînge-”1). Combinația pare artificială, dedusă din vreo cromolitografie. Publicat prima dată în 1905, „Amurg antic” e, sînt convins, rezultatul anilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doilea pentru călăreți...” 7). Versurile lui Bacovia înfățișează un havuz cu arteziană, cu „șadîrvan”, cum ar fi spus Dinicu Golescu, primul scriitor romîn care descrie o astfel de instalație 8). Un havuz cu o suprafață întinsă: lacul pe care plutesc lebede, din strofa a doua. Parcul, havuzul și lebedele constituiau o atracție, îndeosebi pentru provincialii și străinii descinși în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un havuz cu arteziană, cu „șadîrvan”, cum ar fi spus Dinicu Golescu, primul scriitor romîn care descrie o astfel de instalație 8). Un havuz cu o suprafață întinsă: lacul pe care plutesc lebede, din strofa a doua. Parcul, havuzul și lebedele constituiau o atracție, îndeosebi pentru provincialii și străinii descinși în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doua. Parcul, havuzul și lebedele constituiau o atracție, îndeosebi pentru provincialii și străinii descinși în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o bancă de pe prima alee, chiar în fața lacului. Atunci într-o clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu totul deosebită, ca o adiere eoliană. Cred că din clipa aceea poezia ne-a logodit pentru totdeauna, deși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Opere, p. 465. Fețele basmului 1. „Strigoii”, în Opere, p. 70. 2. „Sonete”, I, în Poezii, ediția cit., p. 77. 3. „în pădure”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 51. 4. Spre țărmul dreptății, p. 90. 5. „Poveste” și „Lebăda” în Opere alese, 1, Ediție îngrijită de Ion Roman, EPL, 1962, p. 55 și 135. Despre „instinctul satanic” 1. Opere, p. 73. 2. Mircea Dem. Rădulescu, „Eva”, în Poeme pentru Galateea, apud: Ion Pillat și Perpessicius, Antologia poeților de azi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se complică. De la o vreme, nu scap de el nici dimineața, nici la amiază, nici seara. Pe lista celor care au relatat despre vizitele lor la Bacovia - puțini, foarte puțini - trebuie musai trecut bucovineanul Traian Chelariu. A lui (vezi: Strada Lebedei nr. 8, Ed. Paideia, 2002, p. 6870) a fost duminică 9 decembrie 1956, ceea ce înseamnă cu cinci zile înaintea festivității din „Castelul Nababilor”. A stat în casa poetului aproximativ trei ore, notînd la sfîrșit că i-a făcut „mare plăcere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Vizitînd lacul din codru, cu fantezia sa foarte bogată, el trăiește, în adevăr, o lume de basm: "Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu aripi de fiori Muiate în miros de flori Văd lebede, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori, Roind și bînd miere din flori. De ce nu am aripi să zbor! M-ași face un flutur ușor, Un flutur ușor și gentil, Cu suflet voios de copil
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun, la a cărei cîntare lumea rîde de bucurie. Zîna se urcă într-o luntre, la care se înhamă lebedele. Acestea "spintecă argintul apei". Zîna, fiind culcată pe jumătate, visează. Pe umărul ei cîntă pasărea măiastră. Ce feerie, ce imaginație bogată! Ce mai frumuseți de basm a văzut Mihai, pe Pîrîul Luncii, care de fapt este atît de tulbure, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ani și jumătate! Există în Cîntecul Cassandrei următoarea strofă "misterioasă și tulburătoare"148, a cărei analiză, după Șerban Cioculescu e "parcă mai dificilă" decît a întregii poeme: "Și din chinul ce mă-neacă/ Eu sorb mirul cel curat,/ Cum o lebădă se pleacă,/ Bînd din lacul înghețat". La trecerea în Cîntecul lăutarului, aceasta strofă a căpătat două mici variante: Dintre chinuri ce mă-neacă/ Eu sorbeam mirul curat... Mai departe, comparația cu lebăda a rămas aceeași. Fiindcă Șerban Cioculescu scrie în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-neacă/ Eu sorb mirul cel curat,/ Cum o lebădă se pleacă,/ Bînd din lacul înghețat". La trecerea în Cîntecul lăutarului, aceasta strofă a căpătat două mici variante: Dintre chinuri ce mă-neacă/ Eu sorbeam mirul curat... Mai departe, comparația cu lebăda a rămas aceeași. Fiindcă Șerban Cioculescu scrie în încheierea articolului: "Propunem și altor amatori de înțe lesuri poetice noi și relevante, să reflecteze asupra acestei strofe"149, încercăm să ne conformăm pro punerii. Faptul că strofele întregii poeme au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Din chinurile care îi "îneacă", din suferințele petrecute în scurta lor viață, ei "sorb" cu un suprem efort ceea ce poetul numește "mirul cel curat", ca să-și poată cînta cîntecul înainte de a trece în brațele morții. În această interpretare, comparația cu lebăda, la care Eminescu n-a renunțat este o frumoasă imagine poetică. Nu e vorba de lebăda numită și lebăda cîntătoare (Cygnus cygnus), care în țara noastră este oaspete de toamnă și de iarnă, ci de altă specie de lebădă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
suprem efort ceea ce poetul numește "mirul cel curat", ca să-și poată cînta cîntecul înainte de a trece în brațele morții. În această interpretare, comparația cu lebăda, la care Eminescu n-a renunțat este o frumoasă imagine poetică. Nu e vorba de lebăda numită și lebăda cîntătoare (Cygnus cygnus), care în țara noastră este oaspete de toamnă și de iarnă, ci de altă specie de lebădă, care, după credința vechilor greci, este mută tot timpul vieții, iar înainte de moarte, în loc să geamă, să țipe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]