5,217 matches
-
dă mai multă autoritate și lumea e mai deprinsă a-l asculta, cu atât mai puțin se cuvine a-l cruța"64. Prin anii '80, într-o scurtă, dar pertinentă pledoarie pentru polemica de calitate, Alexandru Paleologu repune în discuție legitimitatea mult contestatului argument ad hominem: "Atacul la persoană are proastă faimă, dar nu întodeauna este ilegitim, fiindcă persoanele pot reprezenta sau discredita ideile. Când o mare idee e proclamată de o persoană moralmente sau intelectualmente contestabilă, atacul la persoană nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a simbolicului. Isus și Fecioara Maria apar în planul secund, în staul, mângâiați de o lumânare, oferindu-se în clar-obscur privirii vecinilor, iar regii magi se apleacă spre copilul divin, Cuvânt deja expus la toate sortilegiile imaginii. Un monoteism disident Legitimitatea imaginilor în creștinism a fost tranșată, chiar în mijlocul sângeroasei dispute asupra imaginilor, la al doilea Conciliu de la Niceea, în 787. Această hotărâre nu va marca sfârșitul războiului civil, care va dura până în 843, "triumful Ortodoxiei". Două părți de înfruntau de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de comerțul cu bunuri, scrisul servește la contabilizare, schimb, depozitare. Revoluția alfabetului izbucnește în societăți deschise, pre-democratice, Fenicia și Grecia. Prima în genealogia dominației, imaginea, contestată pentru o clipă în epoca clasică de "ordinea cărților", își va regăsi în videosferă legitimitatea pierdută? După "războiul literal", fiica icoanei și a ecranului nu redevine miza majoră a luptelor pentru putere? Perceptibilă mai rapid, mai emoțională și mai ușor memorizabilă decât un text, trecând peste barierele limbii, eliberată prin dematerializarea suporturilor, dinamizată prin antenă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ale unui alt despotism? Reflexele idolatriei le alimentează pe cele ale iconoclasmului, dar acesta din urmă pare și mai vivace decât dublul lui inversat. Vandalul, iconoclastul sau insurgentul pentru libertate în funcție de simpatii consideră că nu se pot extirpa amintirile unei legitimități fără a distruge imaginile în care aceasta s-a depus. "Poporul francez nu vrea să mai vadă ceea ce nu mai există fiindcă tocmai l-a distrus: privirea lui ar fi ofensată și tulburată." Dar această distrugere a bucăților de lemn
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cât de reacționari sunt republicanii când vorbesc despre artă." Édouard Manet 1867 Arta nu este o invariantă a condiției umane, ci o noțiune târzie specifică Occidentului modern și căreia nimic nu-i asigură perenitatea. Această abstracție mitică și-a tras legitimitatea dintr-o "istorie a artei" nu mai puțin mitologică, ultim refugiu al timpului linear utopic. Observarea ciclurilor reale ale invenției plastice, pe termen lung, ar conduce mai degrabă la înlocuirea noțiunii mesianice de evoluție a formelor cu cea de "revoluție
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de aceste reguli de omologare întotdeauna valabile. "Arta brută" și-a dobândit la Paris locul ei permanent de expoziție, Foyer de l'Art Brut, și un fel de academie autonomă numită "companie" chiar în momentul în care Dubuffet îi dădea legitimitate teoretică în frumoasele lui Scrieri: la începutul anilor șaizeci. Astfel, "non-cultura" nu mai era tributară "asfixiantei culturi". Dar devenind la rându-i o cultură cu drepturi depline, căreia trebuie să i se plătească tribut. Devenirea artistică îi cuprinde și pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în privința formulei posibile „manifestarea profanului“. Cu alte cuvinte, premisa de la care se pornește, în cazul lui Eliade (dar și în cazul lui Otto), este aceea că se consideră de la sine înțeles binomul sacru- manifestarea (sau manifestările) sacrului, reversul neavând aceeași legitimitate: profan- manifestarea (sau manifestările) profanului. Doresc să ilustrez prin acest exercițiu presupozițiile necritice ale demersurilor celor doi autori, pe baza cărora se clădește întreg eșafodajul privitor la sacru și la înțelesurile lui. Cu alte cuvinte, se pot recunoaște cel puțin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca legătură cu principiul întemeietor prin mișcarea adecvată a sufletului. Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau cum e cu putință studiul religiei? Pornind de la studiul lui Robert H. Sharf „The Rhetoric of Experience and the Study of Religion“, cu privire la legitimitatea utilizării formulei „experiență religioasă“ în studiul religiei, aș aduce acum în discuție câteva obiecții legate, metodologic, de modurile în care se consideră îndeobște că trebuie redactat un text academic. Dacă nu este adecvat ca un discurs „științific“ să fie plurivoc
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
spre a-L iubi pe YHWH, o iubire exprimată prin ascultare și devoțiune. [...] Ca articol de cunoaștere, «monoteismul» eșuează în a înțelege accentul pus în Deuteronom pe «iubire» ca răspuns adecvat al omu lui la unicitatea lui YHWH.“ Contraargumentele în privința legitimității aplicării terme nului „monoteism“ pentru a desemna exclusiv cele trei religii abrahamice sunt evidente, dacă avem bunăvoința să acordăm o minimă atenție studiului și înțelegerii celorlalte tradiții religioase (considerate politeiste sau non-teiste), tradiții în care legătura cu Unulare aceeași preeminență
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
să dateze cu exactitate „nașterea“ monoteismului. Instituirea monoteismului este văzută fie ca încununare a unui procesevolutiv la nivelul formelor de cult, după cum susține Edward B. Taylor, fie ca salt revoluționar, cu accent pe schimbarea de paradigmă și pe dezbaterile cu privire la legitimitatea introducerii conceptului de „monoteism revoluționar“. Semnificativ este, în această privință, demersul lui Raffaele Pettazzoni, exemplar sintetizat de B. Pongratz-Leisten: „Raffaele Pettazzoni, un propunător al schimbării revoluționare, a identificat următoarele trăsături caracteristice ale monoteismului: (1) monoteismul se naște ca o religie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de gândire se produc prin combinări diferite și acoperă o hartă a posibilităților de combinare, toate aceste „jocuri ale minții“ (mind games) generând structuri diverse și diversificate, care parțial se suprapun și comunică. Evident, fiecare dintre sistemele generate are aceeași legitimitate, judecățile de valoare fiind, în acest caz, de prisos. La întrebarea cum se face totuși că în istorie, în lumea noastră, unele modele și sisteme prevalează și sunt promovate sau se impun în defavoarea altora, Ioan Petru Culianu răspunde trasând distincția
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sa de punere în aplicare a reformelor va putea ține cont, în bună măsură, și de specificul local. Un guvern poate vrea să influențeze regulile jocului (să nu adopte comportamente recomandate de UE, de exemplu, dar să vrea loc și legitimitate în cadrul acesteia), să refuze adoptarea de poziții dominante la scară europeană, internațională (considerându-le contrare intereselor sale...), dacă are capacitatea de a înfrunta organizațiile internaționale fără să se teamă de consecințe... Guvernul cu putere de negociere scăzută, cu organizare aflată
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cultură. Pentru a suscita participarea, implicarea, autoritățile locale trebuie să aibă o bună imagine publică. Trebuie să existe raporturi de calitate între locuitori și autorități, între locuitori și instituții. Democrația poate și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a interveni), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Locuitorii orașului nu se simt actori doar dacă sunt "primiți în audiență
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
participarea, implicarea, autoritățile locale trebuie să aibă o bună imagine publică. Trebuie să existe raporturi de calitate între locuitori și autorități, între locuitori și instituții. Democrația poate și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a interveni), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Locuitorii orașului nu se simt actori doar dacă sunt "primiți în audiență", sau consultați de formă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
să existe raporturi de calitate între locuitori și autorități, între locuitori și instituții. Democrația poate și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a interveni), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Locuitorii orașului nu se simt actori doar dacă sunt "primiți în audiență", sau consultați de formă, din când în când... Machiavelli 279 spunea că oamenii nu renunță la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și autorități, între locuitori și instituții. Democrația poate și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a interveni), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Locuitorii orașului nu se simt actori doar dacă sunt "primiți în audiență", sau consultați de formă, din când în când... Machiavelli 279 spunea că oamenii nu renunță la comoditățile vieții decât constrânși de necesitate... Tocqueville
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ani de eforturi. Acest oraș brazilian era împărțit în sectoare, fiecare având între 5000 și 30 000 locuitori; în aceste sectoare s-au constituit comisii tematice în care locuitorii au învățat să gestioneze lucrurile alături de decidenți. Aceștia din urmă aveau legitimitatea dată de alegeri, cetățenii aveau cunoașterea practică și rezerva de experiențe la îndemână privind viața cotidiană din orașul lor. Echipa municipală venea cu proiecte și le prezenta cetățenilor. Se decidea împreună dacă proiectele rămâneau așa cum au fost propuse, trebuiau modificate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ca pacientul să accepte recomandările concepute în termenii săi, pacientul vine să caute un serviciu inteligibil în termenii săi; or, când fiecare caută să obțină de la celălalt ceva conceput doar în termenii proprii, are loc un conflict... Parsons a apărat legitimitatea autorității medicului (în calitatea acestuia de agent al controlului social). Freidson susține însă că, dacă medicul are autoritate absolută asupra bolii, el are posibilitatea să creeze boli și bolnavi ... Teoria propusă de Thomas Szasz și Marc Hollender 365 identifică trei
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
definesc mizele și au mijloacele de a-l face să funcționeze în profitul lor, fiindcă nici un capital nu poate "circula", nu poate fi "investit" la adevărata lui valoare dacă nu este (re)cunoscut, legitimat. Legitimarea implică procesul de instituire a legitimității. Dacă ne referim la "câmpul educației" și la "piața bunurilor școlare", constatăm că diploma are valoare convențională, garantată juridic, (aproape) indiferent de fluctuațiile spațiale sau/și temporale. Capitalul educațional al unui om e legitimat și garantat de diplomă (dacă ai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cine alege conținuturile, cum se stabilește ceea ce se consideră "demn" să figureze într-un manual și ce nu. Educatorul se vede evaluat și de către părinți și de către alți parteneri ai școlii, nu numai de către inspectori și elevi. Evaluarea ar avea legitimitate și impact asupra sa în măsura în care contribuie ameliorarea devenirii lui ca personalitate, la (re)cunoașterea lui efectivă în comunitate și societate. Elevul este evaluat cu calificative și note. Evaluarea înseamnă diagnostic, certificare, prognoză. Sistemul de notare diferă după țări, iar la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
îi definesc mizele, au mijloacele de a-l face să funcționeze în profitul lor. Nici un capital nu poate "circula", nu poate fi "investit" la adevărata lui valoare dacă nu e (re)cunoscut, legitimat. Legitimarea implică și procesul de instituire a legitimității. Copiii din clasele defavorizate vin la școală cu un capital lingvistic sărac și altfel decât cel utilizat la școală. Dacă și capitalul economic și cel social sunt precare, ele nu pot fi reconvertite în atuuri pentru creșterea capitalului intelectual. Statul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
că principiul legitimării în Atena sau Roma Antică se fundamenta pe un apel la tradiție și la zei, filosofii, sofiștii și juriștii au învățat să pună în discuție, în grade variate, această formă de legitimare. Pentru mulți gânditori antici locul legitimității unui tip de societate nu putea fi văzut într-un apel la ceva aflat în afara societății. Mai mult, ar fi dificil să pretindem că nici Grecia și nici Roma nu se recunoșteau ca societăți istorice"17. Dincolo de critica adusă unei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este de a justifica un model specific de comportament, pe care susținătorii săi caută să-l promoveze, realizeze, atingă sau mențină"44. "Un sistem de credințe și valori fundamentat emoțional, saturat mitologic și legat de acțiune, despre oameni și societate, legitimitate și autoritate, și care este în mare măsură achiziționat ca o chestiune de credință și obișnuință. Miturile și valorile ideologiei sunt comunicate prin simboluri într-o manieră simplificată, economică și eficientă. Credințele ideologice sunt mai mult sau mai puțin coerente
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
noțiuni cu care operează teoria socio-politică, fie aceasta normativă sau empirică: atitudini și valori; existența în societate; ordine politică; conducători; guvernare; interese de grup; exercițiu al puterii; bine și rău politic; realitatea socială problematică; condiție socială; acțiune colectivă; ordine socială; legitimitate și autoritate; mobilizare a maselor; manipulare și control. Prezența tuturor acestora în definițiile acordate ideologiei permite, dintru început, semnalarea ambivalenței originare a conceptului, născut în cadrul teoriei filosofice a cunoașterii și regândit ulterior la nivel de semnificație în cadrul teoriei socio-politice. Aceasta
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
grupurile opuse identificate în teoria ideologiei să poată fi determinate să comunice unele cu altele"109. Cu alte cuvinte, ceea ce ideologia lasă moștenire sociologiei cunoașterii este o realitate socială fragmentată, în care grupurile sociale diferite refuză să-și recunoască reciproc legitimitatea credințelor. Drept urmare, principala problemă socială pe care sociologia cunoașterii trebuie să o soluționeze este aceea de a armoniza aceste credințe diferite ale grupurilor existente în societate. Ideologia nu poate atinge acest obiectiv întrucât se situează în paradox, neputând pretinde că
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]