15,094 matches
-
ieșit În lume era plin de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sticlă, învecinându-se livresc cu un album retro, cu poze de familie, din piele de emu, format in-folio, cu pentagrame imprimate pe coperți en sec, ca un grimoire. În fața secretair-ului (și în cumpăna livingului), o masă circulară, din aceeași esență lemnoasă, plantată pe patru picioare sculptate în stilul unor coloane dorice, care se îngropau fiecare, feroce, în edenul absorbant al covorului, prin terminații de forma unor labe de tigru sau de leu; în jur, patru scaune princiare, tapisate cu mătase, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
casei îmi amintesc acum pagina din jurnalul meu în care scriam despre această vizită neașteptată. Văd agenda îmbrăcată în copertă de plastic roșu și văd fiecare rând de la data aceea: "9 octombrie 197... Din ce în ce mai departe de viață. Figura mai emaciată, lemnoasă, obosită, ochii ca și când s-ar cufunda în spirale de stuf, glasul negru cu capiteluri sobre și frontoane, ceva renascentist și o tinerețe despicată și prăfuită. Am fost într-o casă mare, veche, cu odăi înalte și afumate (cîte o sobă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în patul înroșit de amurg. Dormisem vreo patru ore și mă simțeam mai departe foarte rău. Un timp am rămas culcată pe spate, privind dungile roșii de pe tavan, prelinse prin perdeaua de la fereastră. Aveam crampe, simțeam în josul pântecelui o durere lemnoasă, uscată. Nu mă puteam gândi la nimic, dar când închideam ochii sub pleoape vedeam foarte clar imagini din ziua nesfârșită care trecuse: foișorul, fetele îmbrăcate de nuntă, în plin soare de amiază, fața Esterei... Au trecut minute bune până să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ducea într-o mână găletușa de plastic albastru plină pe jumătate cu apă și Perlan, în care se bălăcea un burete portocaliu. Se învîrtea în jurul Daciei, ștergând și curățind, în aerul tonic al primăverii, care provoca desfacerea mugurilor întregului material lemnos din curtea blocului: salcâmi și gard viu. Acesta era arhitectul Emil Popescu. Tot ce s-ar mai putea spune despre el este inutil și chiar ridicol. Contează oare că fuma "Cișmigiu"? Că ținea, nu se știe de ce, cu echipa de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiind așezată în dinamica istorică ca sursă de progres și emancipare evolutivă. Dar, în acest sens, nu muntele, ci piatra desprinsă trudnic din el și așezată ca temelie construcțiilor devine purtătoare a omenescului, nu concentrarea vegetală a pădurii, ci plasticitatea lemnoasă a verticalității arborilor, substanța lor modelabilă ce este supusă meșteșugului utilității dobândește semnul atingerii și posesiei umane. Dincolo și dincoace de acea fărâmă cucerită de om, rămâne, așadar, un ocean îndepărtat de potențialitățile umane, un univers al naturii infinite pe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o lună a născut servitoarea. Când, pe intrarea din spate, am ieșit în livadă, am auzit iarăși trăsura. Dar ce mai vară și asta ! Frunzele copacilor parcă și-au pierdut verdele, sunt albicioase, acoperite de un praf ca sarea, și lemnoase, de parcă timpul ar fi cu o lună mai târziu. Nu voiam să mă gândesc deloc la ce va fi peste o lună, eu ce voi face, cu toți ce-o să se întâmple... Nu voiam să-mi mai răsune acea frază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iubirea, și puneam acolo unde-i puținul ― Întristarea, acolo unde răsturnasem și eu Într- un pat, odată, pe o una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, rupîndu-mi ața limbii tot Încercînd să-i gust carnea lemnoasă, arzîndu-i cu feștile smulse din incunabule juridice locul Însolzit de fiară de sub rugăciune; de atîta așteptare mi-a coclit și umbra pe pămînt... „...ai fi fost tu unul din aceia care au vrut să hrănească mulțimile cu dumicatul de pîine
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara, simțindu-și obrazul fibros din efortul de a nu se dezlipi de cellalt, fixă, cu ochi de asasin, umerii lemnoși ai șoferului. Pe tot parcursul, omul acela nu clintise .. dacă tocmai atunci s-ar fi întors spre dînșii! ... Cu privirea înfiptă ca un junghi în spatele de manechin, Marcian căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că n-o să poți. Punem prinsoare? Punem. Tu - pe libertatea ta; eu - pe gloria mea. Nu-nțeleg. Uite. Noi stăm pe banca asta. E alcătuită din fier și lemn. Dacă în două zile și două nopți reușești să sustragi materialul lemnos, din ea, fără să te prind, te declar învingător; iar dacă te prind, te bag la zdup.Da? Da! Bun. La revedere. Și la fapte, a precizat, apăsat, Omul Străzii. Ăla și-a văzut de treba lui, pe când, ăsta, s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de treba lui, pe când, ăsta, s-a dus după un tomberon, cu care umblă higienizatorii de străzi, a împrumutat, de la același, nu doar tomberonul, ci, și costumația, și-a luat câteva chei potrivite, și s-a apucat să demoteze, materialul lemnos, din banca respectivă. În văzul tuturor, care se ițeau, prin stație, ca furnicile. Pe câte unul îl și ruga: nu te supăra, pune mâna puțin, dacă vrei, și-mi dă un pic de ajutor, ca să pot demonta mai rapid, lemnele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin 20 de metri pe 30 ― accentuau opulența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
puteau duce. De la bun început remarcase că e întuneric în jurul lui. Dar abia acum această constatare căpătă o nouă dimensiune. Bezna! Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea deplină făcea ca orice substanță, indiferent de natura ei ― umană sau nu ― să devină o noțiune aproape lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de ordin animal pe care o procură. Din partea lui, ar fi rămas sus chiar și zece kilometri, numai pădurea să nu se termine, căci atunci... Abia dacă mai apucă să facă 25 de pași în lungul crengii când, deodată, scoarța lemnoasă cedă sub greutatea lui. Căzu pe un fel de planșeu. În clipa următoare, trapa se închise deasupra lui, lăsându-l în întuneric. Gosseyn n-avu nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin 20 de metri pe 30 ― accentuau opulența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
puteau duce. De la bun început remarcase că e întuneric în jurul lui. Dar abia acum această constatare căpătă o nouă dimensiune. Bezna! Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea deplină făcea ca orice substanță, indiferent de natura ei ― umană sau nu ― să devină o noțiune aproape lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de ordin animal pe care o procură. Din partea lui, ar fi rămas sus chiar și zece kilometri, numai pădurea să nu se termine, căci atunci... Abia dacă mai apucă să facă 25 de pași în lungul crengii când, deodată, scoarța lemnoasă cedă sub greutatea lui. Căzu pe un fel de planșeu. În clipa următoare, trapa se închise deasupra lui, lăsându-l în întuneric. Gosseyn n-avu nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și să ceară ajutorul părintelui Paneloux. \ Sunt niște umflături, zise el. Am făcut probabil un efort. Scoțând brațul prin portiera mașinii, doctorul își plimbă degetul la baza gâtului pe care Michel îl întindea spre el; un fel de nod tare, lemnos, se formase în locul acela. \ Culcă-te, ia-ți temperatura, am să vin să te văd după masă. După ce portarul plecă, Rieux îl întrebă pe părintele Paneloux ce credea el despre această poveste cu șobolanii. O ! spune părintele. Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Richard, normalul, știi... Seara, în orice caz, portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați-l, îi spune doctorul, și chemați-mă dacă e cazul. A doua zi, 30 aprilie, o briză călduță acum sufla sub un cer albastru și umed. Aducea o mireasmă de flori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ne-au găzduit vreme de trei zile, până ce ne-am revenit. Gaila s-a întors la viață, și asta datorită și îngrijirilor lui Rotari. Ne-au dat îmbrăcăminte de lână și piei, pietre de cremene și iască dintr-o ciupercă lemnoasă uscată și împletită, un cuțit și trei toiege de lemn cu vârful de piatră, atât de tăioase și de tari, încât păreau de fier. Ne-au mai oferit o tablă cu azime făcute dintr-un amestec de grăunțe și făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]