3,597 matches
-
Îi da mâna, că mai avea câțiva dinți, dar ce te faci cu celelalte, știrbe toate! Mița cerea un cuțit și se apuca să-și curețe bucățica ei. Tăia solzii umezi, aripile verzi-albicioase care înfloreau în capul morcovului, și când lepăda într-o hârtie, să nu facă murdărie, mătreața murdară, de pe deasupra, sta multă vreme tăcută, dîftd alteia cuțitul. Baba Lixandra morfolea ce morfolea, o dureau gingiile, spunea tare: - Nu mai sânt morcovii de anul trecut! Ăia parcă erau mai proaspeți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te vindece de tine? O tânără fată? Dar cine-i darnic până la jertfă, ca să-ți preia melancolia? Ce suflet pur, dornic de vis și nefericire, să se-ncumete la o povară ce n-o presimte? Și-ai putea să-ți lepezi otrava sorbindu-ți primăveri într-o tinerețe defunctă? Sau să pătezi ochi nevinovați cu greul întristării? Ce virginitate nu-ncetează în preajma lui? În carnea lucidă amorțește seva și ochi stinși se aprind într-o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
albastru și cuvios e adâncul cerului și divina sa eternitate. Ades ea privise din cartea de închinăciune la fața adâncită și palidă a călugărului; o văzuse el ades răsărind - o floare în fereastă - și în nopți cu lună el își lepăda rasa și-și punea mantie de cavaler, în care veghea sub sticlitoarele-i fereste... până ce se deschideau, până ce se ivea fețișoara ei palidă de veghere și de amor, până ce razele ochilor ei alunecau adânc în ochii lui cei negri. Câteva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o coală mare de hârtie albă și scrise drept în mijloc: Regină! Te iubesc! Iscălit: Gajus Julius C[a]esar Octavian August manu propria. Sara era petrecere. Era invitată și verișoara Elis și - mare minune - a venit. Părinții ei au lepădat-o acolo și s-au dus într-alt loc, unde asemenea erau așteptați. Octavian August imperatorul o petrecea sara pîn-acasă, dacă-l iertau ocupațiunile statului roman, și astăzi - îl iertau acele ocupațiuni ale statului roman. Toată sara nu vorbi un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ciudă: "Ieronim, te mușc de nu vii cu mine... vin - la mine-n cămăruță... te-oi culca lângă mine... la sânul meu!... ah! ", ea bătu cu pumnișorii ei trunchiul de copac, apoi se duse-n odaie, se dezbrăca iute, lepădând tot de pe ea și, rămâind în hainele Evei, un instinct natural când o persoană tânără este foarte aprinsă, și, tologindu-se astfel enervată în patul ei alb ca zăpada, își mușca * perinile, strîngîndu-le-n brațe, sau {EminescuOpVII 148} își săruta brațul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
limbei sale erau o mângâiere pentru orșicine, și încă cu atât mai mare dacă cineva-l cunoștea. Cine se mai putea îndoi asupra prețului adevărat a lucrurilor lumești dorite sau pierdute când vedea cum un om într-adevăr înțelept se lepădase atât de ușor de ele și ca prin această lepădare el câștigase ceea ce ei căutau prin ele: fericirea. Mai clar or mai neclar fiecare o simțea aceasta venind în contact cu el. Poate că bietul Rufă, orcît de blând era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cele din urmă. Cînd oamenii își dau seama de eroarea comisă, este în general prea tîrziu. Cum prea tîrziu a fost și în Germania: mai toți credeau că Hitler va rămîne prizonierul alianțelor pe care le încheiase, că își va lepăda discursurile împotriva evreilor, a socialiștilor etc în sertarul cu accesorii necesare în lupta pentru dobîndirea puterii și că va sfîrși prin a fi denunțat ca impostor în fața maselor populare. Numai că încăpățînarea și credința lui în aceste idei nefaste au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pedepsește frații, în acele îndepărtate timpuri, pentru omorul comis împreună, cu înverșunarea lui Marc Antoniu urmărindu-i pe Brutus și pe ceilalți conjurați, cu violența lui Stalin, umilindu-și și apoi exterminîndu-și tovarășii din timpul Revoluției. În acest fel, se leapădă de culpabilitatea cu care-i împovărează, ucide în față orice veleitate întru dobîndirea lui cum se întîmplase cu adevăratul tată. "Trebuie să spunem, susține Freud, că o dată revenit la drepturile sale după ce a fost răsturnat, tatăl se răzbună cu cruzime
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mișcărilor sociale au cunoscut astfel de persecuții, o parte a existenței lor a fost clandestină. Amintiți-vă de creștinii refugiați în catacombe pentru a supraviețui într-o societate deloc ospitalieră. Toți au plătit prețul muceniciei, mărturisind refuzul de a se lepăda de credința lor și de a da pe față legămîntul lor și pe cei legați prin el. Taina ar fi deci cea a credinței întru a cărei iubire oamenii îndură cele mai crunte chinuri. Este adevărat că fiecare mișcare, de la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării În Înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și cînd formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi În aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, În conjugare cu cea a exaltării noului, a invenției și spontaneității revin obsedant de-a lungul Întregului său itinerar de militant al avangardei. Este
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ziua morților, tot satul se-ntinde pe iarbă, la umbra bisericii, făcând un chef cumplit, ca-ntr-un tablou de Breughel bătrânul. Poetul are aerul că narează ceva vesel, tonul elegiac în orice caz lipsește, pentru ca, la sfârșit, poemul să lepede aceste învelișuri și ideea morții să răzbată la suprafață”395. Putând fi plasate așadar pe linia subțire ce separă, la modul ipotetic, teritoriul metatranzitivității ironice de cel al mitului, asemenea secvențe nu par a renunța cu totul la o anumită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
1-2, 1995. 105. Grigorescu, Dan, Jocul cu oglinzile. Însemnări despre literatura și arta postmodernă, Editura Universal Dalsi, București, 2000. 106. Grigurcu, Gheorghe, Existența poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1986. 107. Habermas, Jürgen, Discursul filosofic al modernității, trad. de Gilbert V. Lepădatu, Marius Stan și Ionel Zamfir, Editura All, București, 2000. 108. Hamburger, Käte, Logique des genres littéraires, Éditions du Seuil, Paris, 1986. 109. Hassan, Ihab, Sfâșierea lui Orfeu. Spre un concept de postmodernism, în Caiete critice, nr. 1-2, 1986. 110. Hillis-Miller
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ale democrației, aplecându-se cu simpatie comprehensivă spre cercetările noastre. În sfârșit, a trebuit să trăiesc o vreme într-o lume în care ideile și cărțile pot să înflorească în liniște și așezare academică, nezdruncinate, întrerupte sau pur și simplu lepădate în valurile tranziției care, pentru mulți dintre noi, înseamnă prea multe provocări diferite și responsabilități diverse cărora trebuie să le facem față. Prin urmare, datorez așezarea acestor începuturi și cercetări aflate în șantier în forma unei cărți oamenilor și mediului
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
umilinței, un cult al defăimării!). Este o strategie la mijloc și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se atribuie puteri dominatoare. Don Juan leapădă, la porțile orientului, teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit. Pentru a ajunge mai repede la țintă trebuie să apuce pe calea umilinței de sine. Nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mașinăria retoricii amoroase nu se mai vede: „Pătimire, tu ești numai hrana sufletului meu, Cu durerea și năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-au putut folosî Decît scîrbă mai amară curînd a-mi agonisî! Mă lepăd de toate-a lumii, mă cernesc, mă Întristez Mă cufund În Întuneric, lumina să nu mai văz. Ochii facă-să izvoară și curgă de-acum mereu, P’ În’ ce-or face iaz de lacrimi nenorocit pieptul meu Sufletul supt sîn să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aleg unul singur, spre a ilustra capacitatea lui Conachi de a elogia cu invariabilă energic ceasurile de desfătare după ce se dovedise inepuizabil În elogiul durerii. Este vorba de poemul Steaua ce strălucitoare unde Înfățișează clipa În care fata neștiutoare se leapădă de frică și de sfială. E faza dulcei violențe inițiale. Priceputul logofăt Îl notează: „O, ceasuri de desfătare, de ibovnici numărate, Atunci cînd biata fată pe călcaturi măsurate Se leapădă de-o rușine ce o țînea la opreală Și pășește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce strălucitoare unde Înfățișează clipa În care fata neștiutoare se leapădă de frică și de sfială. E faza dulcei violențe inițiale. Priceputul logofăt Îl notează: „O, ceasuri de desfătare, de ibovnici numărate, Atunci cînd biata fată pe călcaturi măsurate Se leapădă de-o rușine ce o țînea la opreală Și pășește spre ibovnic cu frică și cu sfială.” Răbdarea, pîrjolirea, lacrimile și celelalte semne de supliciu exprimă, În realitate, o imensă poftă de desfătare (cuvînt esențial În terminologia erotică a epocii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrisori justificatoare, răspunsuri, unele scrise cu haz, altele Într-un stil comercial neutru. În procuvîntarea la Sfînta Evanghelie (1840) tonul devine mai radical. Concurența este mare, tipograful trece la represalii: „Primiți-o, vă rog, - zice el despre cartea nouă - și lepădați hîrțoagele cele prescrise de la unii-alții, fiind cu totul pocite și foarte departe de Înțeles...” Altă dată face elogiul melosului stihiraric și dă sfaturi pentru buna educare a glasului: „Ascultați cu băgare de seamă toate lucrările, ca să le deprindeți și cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce Îl arde dar nu scrie decît cînd vîlvătăile focului sînt mai mari și chinurile mai adînci”. „Judecind cu miturile propuse de Denis de Rougemont, Conachi este un Don Juan care se ia drept un Tristan”. Un Don Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al domniei tale. Mi-au răspuns într-un cor de entuziasm. Nu vă faceți griji, dimpotrivă, pare-se că va purta o coroană strălucită și Franța va deveni tot mai mare. Regele nu se întristă, ba chiar păru că se leapădă de o povară. Tommaso se concentră din nou și înfățișarea micului viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și scoase din sutană o batistă cât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lăsase acum o zi, chiar dacă nu-i deslușea înțelesul. Îi era teamă. La început, când arunca pietre în stejăriș sau în văioage umbroase, pentru o clipă se întrevăzuse ca unul din acei șerpi care în momentul în care năpârlesc, își leapădă vechea piele unde se nimerește pe drum, la poalele unui copac, sau în mărăciniș. Având un alt nume, el n-ar mai fi fost același și nimeni nu l-ar mai fi recunoscut, nici măcar în sat. Se uită jur împrejur
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pline și hainele curate. Realitatea de la sate e cu totul alta decât fețele lor umile și pline de respect din ziua de Crăciun. Miros a bălegar de grajd, secole de putreziciune le-au intrat în piele, nu reușesc să se lepede de duhoare nici măcar atunci când se scufundă în râuri, iar ochii lor nu zăresc în natură decât semnele lui Dumnezeu, mântuirea sau pedeapsa păcatelor lor. Dar există ceva și mai rău. Printre ei există un obicei și mai orbil: dacă o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sfârșitul: probabil că hotărâseră să-l ardă pe rug, așa cum se întâmplase cu Pucci și Bruno. Temnicerii erau mai politicoși, mai omenoși, nu-l mai bruscau. Oare fiindcă Paștele înseamnă împăcare? Nu, oamenii aceia croiți pe măsura meseriei nu-și lepădau felul de a fi decât în fața morții. Nu trebuia să-și piardă timpul, trebuia să născocească ceva pentru a scăpa, sau cel puțin să amâne, rugul. Dădu foc la salteaua de paie. Temnicerii veniră în goană cu găleți de apă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărturar și cu pregătirea unui teolog ce știe să pună la locul lor reformele și să le interpreteze urmările. Greșeala lui Tommaso, părea să insinueze Richelieu, ar fi fost aceea de a crede că Biserica ar fi putut să se lepede de sine brusc și să recunoască că a comis acte de violență nemiloase; reformele, spunea Richelieu cu vocea convingătoare, trebuiau cântărite, "precum mă-nveți". Tommaso se întreba năuc când oare îl învățase lucruri de felul acela. Știința e un pericol
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
văzut groapă fără cruce ? — Da’ asta nu e o groapă d-aia, se împotrivi Iadeș. E groapă de gunoi ! — Nu e morman, e mormânt, îl corectă Isaia. Gunoiu’ nu e tot un mormânt, nu e cum ar fi când te lepezi pe veci de ceva ? Și, dacă n-ar fi alte cruci, ne facem noi acuma... Io nu mi-am făcut niciodată cruce, mărturisi Chisăliță. E de sus în jos sau de la stânga la dreapta ? — Și-așa, și-așa, îl îndrumă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]