2,434 matches
-
biserică până la construirea exonartexului. Inscripțiile de pe cele două lespezi funerare sunt șterse și nu au putut fi descifrate. În peretele nordic se află o altă nișă unde se află mormântul Mariei, sora lui Ștefan cel Mare și soția hatmanului Șendrea. Lespedea sa funerară are în partea centrală opt inimi succesive în palmete, semipalmete și petale simple. De-a lungul marginilor este o inscripție în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu, Maria, cneaghina panului Șendrea portarul
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Fundația construcției a fost turnată în săpătură și a fost realizată din piatră și beton. Temelia a fost realizată din piatră de carieră și mortar în 1-10 rânduri, iar pardoseala construcției în scândură de brad în altar, naos și pronaos lespezi din piatră de carieră în pridvor. Pictura din interiorul bisericii se înscrie în canonul erminiilor bizantine, fiind realizate scene din Patimile lui Iisus (naos) și din Vechiul și Noul Testament (pronaos). Pictura a fost executată de meșterii locali din familia Zugrăvescu
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
1.300. În anul 1948 comunitatea evreilor din Hârlău avea un număr de 1.936 membri (adică 46,4% din populația de 4.172 persoane a localității), înregistrându-se o ușoară creștere datorită venirii unor refugiați din Ștefănești, Frumușica și Lespezi. Între anii 1948-1951 aproape toți evreii din Hârlău au emigrat în noul stat Israel, în oraș rămânând doar puțini locuitori de etnie evreiască. La începutul anului 1949 mai rămăseseră în oraș doar 600 evrei, comunitatea locală fiind din ce în ce mai îmbătrânită. Numărul
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
Anastasia, iar peste un an se stinge cealaltă fiică, Ana. La vîrsta de 62 ani se stinge și el din viață. Familia Boguș a fost înmormîntată pe terenul schitului părăsit de călugărițe în 1846. Și în prezent se păstrează o lespede de mormânt în partea stîngă a bisericii, purtînd numele "Mihail Boguș, decedat în 1856". Alături de el se află mormintele fiicelor sale. Pe peretele stîng al nartexului din biserică se mai găsește încă o inscripție funerară: "Aici se odihnesc trupurile ctitorilor
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
cult a fost sfințit de către episcopul Sofronie Miclescu (1826-1851). În jurul bisericii s-a aflat un cimitir vechi din care se mai păstrează câteva pietre funerare cu inscripții în limba română cu caractere chirilice. Inscripțiile sunt aproape șterse. Pe una din lespezile funerare se distinge anul 1859. Printre preoții care au slujit aici este de menționat pr. Anton Popescu (1896-1971) - consilier referent la Episcopia Hușilor (până în 1948), a fost arestat din motive politice și deținut la Penitenciarul Aiud între anii 1950-1954. Prin
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
a fost arestat în 1950 și condamnat. A fost deținut la Penitenciarul Aiud până în 1954, când a fost eliberat. Preotul Anton Popescu a murit în 1971. În curtea bisericii se află mai multe morminte vechi, pe unele dintre ele fiind lespezi funerare cu inscripții în limba română cu caractere chirilice. Inscripțiile de pe majoritatea lor sunt ilizibile sau parțial ilizibile ca urmare a acțiunii factorilor naturali (ploi, zăpezi) care au ros pietrele. În fața intrării de pe partea de vest a bisericii se află
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. Lucrările s-au finalizat prin amenajarea unui pavaj de prundiș și lespezi de piatră (sub care s-au găsit monezi nu mai vechi de 1480). După definitivarea lucrărilor, Curtea Domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67,50 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era o construcție
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
găsită rătăcind în jurul mormântului, unde urla și scheuna. Într-o încercare de a-i lăsa sufletul să odihnească în pace, sătenii au construit o clădire mare în jurul mormântului, și pentru a fi de două ori mai siguri au pus o lespede mare deasupra mormântului pentru a împiedica fantoma moșierului să scape. Mai mult decât atât, folclorul din Devon include povești cu un înspăimântător câine supranatural cunoscut sub numele de Yeth hound de care Conan Doyle s-ar putea să fi auzit
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
fiica lui Tudora din Popești, soră a prințului Antonie-Vodă. Marula a fost recunoscută de Mihai Viteazul ca fiica sa ilegitimă, rod al unei relații extraconjugale cu Tudora. Marula este îngropată în cimitirul bisericii din Răzvadu de Sus, unde, pe o lespede de piatră bogat cioplită, numele ei încă mai poate fi citit. Nicolae Iorga, marele istoric și prieten al lui Toma T. Socolescu, a găsit strămoși ai familiei Socol printre întemeietorii localității Făgăraș. În jurul lui 1846, 5 frați Socol pleacă din
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
ulterior la Mănăstirea Radu Vodă din București. Pe locul unde a fost mormântul voievodal s-a descoperit într-o tainiță un adevărat tezaur format din monede și alte podoabe. În biserică s-a aflat și mormântul zugravului Gheorghe din Tricala. Lespedea sa funerară se află în prezent la Muzeul Național de Artă al României de la București. Pe piatră se află următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu, meșterul Gheorghe zugravul, venit din țara Tricalei; și a
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
în formă de „corabie”, adică o navă dreptunghiulară, în partea răsăriteană o absidă poligonală, decroșată, în cinci laturi, iar în partea apuseană pronaosul, încheiat în trei laturi, nedecroșat, pe latura sudică având amplasată intrarea principală. Biserica are o infrastructură din lespezi masive de piatră naturală, peste care s-au așezat bârne masive din lemn de stejar, ce formează talpa. Peste acestea s-au ridicat pereții, confecționați din bârne de bar, aproximativ 8-10 bârne, în tehnica „blockbau”, prin suprapunere, cu îmbinări în
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
într-o zonă greu accesibilă, ea fiind așezată pe plan drept. Fortăreața cuprindea 7 turnuri legate între ele de ziduri de 4 metri grosime și era construită în plan stilat. Împrejurul zidurilor s-au săpat șanțuri de apărare pavate cu lespezi prin care s-a revărsat apă din râul Siret. Din cauza solului nisipos, la baza cetății s-a construit o rețea de bârne din lemn fixată cu stâlpi. Cetatea a jucat un rol important în istoria Moldovei până în anul 1675 când
Cetatea Nouă a Romanului () [Corola-website/Science/322437_a_323766]
-
pestriț (tundra pătată). Câmpurile de pietre (mari de pietre). Dezagregarea produce mase însemnate de grohotișuri ce rămân pe loc sau se deplasează extrem de puțin, creând îngrămădiri ce acoperă complet rocă de bază. Pavajul nival rezultă din dispunerea gelifractelor de tipul lespezilor cu una din fete pe suprafața stratului de sol. Movilele înierbate (marghile) sunt formate din material fin, argilos și nisipos, înierbat; au dimensiuni de 1 m; rezultă prin procese de inghet-dezghet și biochimice; după 3-5 ani atingând dimensiuni de echilibru
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
de la Solești. După finalizarea construcției, într-o criptă din partea de sud a pronaosului bisericii au fost mutate osemintele postelnicului Iordache Rosetti și a mamei sale Ecaterina Gavrilița Catargi, ambii decedați în ianuarie 1846. Cele două morminte au fost acoperite cu lespezi funerare. Biserica a îndeplinit funcția de paraclis al curții boierești până în anul 1893, când Gheorghe Rosetti-Solescu (1853-1916), proprietarul moșiei Solești, ministru plenipotențiar la Sankt Petersburg, a donat-o comunității locale, căreia i-a impus să asigure „demna căutare a sfântului
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
simple, singurele elemnete decorative fiind pilaștrii cu capiteluri dorice. Accesul în lăcașul de cult se face printr-un pridvor deasupra căruia se înalță turnul clopotniță. Interiorul bisericii se remarcă prin sobrietate. Nava nu are cupolă. În interior se află o lespede funerară cu o inscripție indescifrabilă. Biserica a fost înconjurată de cimitirul comunității ortodoxe, aici fiind înmormântate multe personalități culturale ale Sibiului secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea, printre care sunt de menționat următorii:
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
aici este închisă semicircular. Prin scările din grosimea zidului se ajunge la nivelele superioare, în al patrulea nivel, meterezul estic a fost transformat în intrare spre podul bisericii, fiind acoperit, ca toate meterezele turnului, în partea îngustă a nișei, cu lespezi, în cea evazată, cu bârne, acoperit de o mică streașină, deasupra căreia s-a mai înălțat zidul turnului cu un metru pentru guri de tragere deschise sub acoperișul în piramidă scundă. Pentru a putea folosi la tragere și ferestrele mici
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
care motiv anume erau condamnați cei doi prieteni ai mei și m-am ferit și eu să vă pun în temă. Se aflau acolo fiindcă aderaseră la un curent spiritual împotriva patriarhiei comuniste" " ( Mihai Rădulescu, "Rugul Aprins. Duhovnicii Ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste" Ed. Ramida, Buc.1993 - pg. 101) Mihai Rădulescu, "Rugul Aprins. Duhovnicii Ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste" Ed. Ramida, Buc.1993 Petre Pandrea, "Călugărul alb",Ed. Vremea,Buc., 2003
Sebastian Dediu () [Corola-website/Science/326555_a_327884]
-
vă pun în temă. Se aflau acolo fiindcă aderaseră la un curent spiritual împotriva patriarhiei comuniste" " ( Mihai Rădulescu, "Rugul Aprins. Duhovnicii Ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste" Ed. Ramida, Buc.1993 - pg. 101) Mihai Rădulescu, "Rugul Aprins. Duhovnicii Ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste" Ed. Ramida, Buc.1993 Petre Pandrea, "Călugărul alb",Ed. Vremea,Buc., 2003
Sebastian Dediu () [Corola-website/Science/326555_a_327884]
-
în etape diferite începând cu secolul al XIV-lea. La partea superioară are un coridor de apărare, ceasul și clopotele. Turnul „mausoleu” este amplasat la nord-est și are la parter un mausoleu care adăpostește, din 1913, mormintele prelaților acestei biserici. Lespezile au fost realizate de Nikolaus Elias din Sibiu. Turnul catolicilor, situat pe latura sudică, a a adăpostit capela rezervată catolicilor netrecuți la reformă. Pe vremuri, în bastionul estic se afla „carcera”, unde erau închiși, timp de două săptămâni, cuplurile (soț
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
cu 16 metri. Asemănător cu biserica fortificată din Moșna, corul păstrează parțial boltirea originală prevăzută cu penetrații. Se poate vedea și coronamentul unui tabernacul care lasă impresia unei marimi considerabile similare cu cel din Moșna. Tot aici, se află două lespezi, una a preotului Martin Roselerus, ea fiind atribuită marelui sculptor Elias Nicolai și una mai veche a unui preot Conradus. Relativ recent, în secolul al XIX-lea atât bolta navei cât și bolta corului au fost modificate înlocuindu-se bolțile
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
precedat cu mult tradiția domeniului Gurasada către feudalii maghiari din Ilia. Ca atare, construcția bisericii trebuie atribuită unor cneji locali, rămași anonimi, iar nu seniorilor catolici sau vreunui domnitor sau boier pribeag de la sudul Carpaților, cum presupunea, pe baza unei lespezi funerare din 1618, descoperită în anul 1905 sub pavimentul edificiului, istoricul Nicolae Iorga. Spre aceeași concluzie conduce și o tradiție locală, potrivit căreia, în secolele XV-XVIII, în localitate ar fi existat si o bisericuță din lemn, iobăgească, ridicată în apropierea
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
morminte în interior, uneori suprapuse, dar fără material care să susțină datarea. Cercetările din 1972 au surprins pardoseala inițială din cărămidă pe un strat de nisip compact. În interior au fost descoperite 12 morminte din care 2 aveau câte o lespede din piatră și material ceramic din secolul al XVI-lea. În altă secțiune au fost descoperite 22 de morminte din care 5 cu monedă (din intervalul 1613-1629 până la 1764). Pe această bază, începuturile mănăstirii au fost stabilite în primul sfert
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
începea construcția unei biserici, este cea mai veche parte a edificiului și datează din secolul al XIV-lea. La începutul secolului al XV-lea a fost ridicată și sala. Corul prezintă în partea răsăriteană a sa, o pardoseală făcută din lespezi din piatră, una din ele fiind placa vechiului altar, cu sepulcrum ( nișă folosită pentru păstrarea ostiilor ). Dintr-o epocă mai târzie este construit actualul altar, acest fapt deducându-se din prezența elementelor de natură barocă suprapuse peste elemente arhitectonice în
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
fost identificate 5 de tipuri de habitate de interes comunitar (Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase; Grohotișuri și lespezi calcaroase și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și fauna specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. Vegetația lemnoasa are în componență arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), în amestec cu
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
un schit cu hramul "Nașterea Maicii Domnului". Piatra de temelie a fost pusă în anul 1933 de catre preotul Iosif Achirilei, ctitorul acestui așezământ, pe locul proprietății familiei sale. Mormântul său se află astăzi în naosul bisericii mari acoperit de o lespede de marmură. Schitul a fost sfințit la 8 septembrie 1933, de către Mitropolitul Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc. Prin Decretul 410/1959 schitul a fost desființat, în anul 1962 fiind chiar demolat. Începând cu 1 iunie 1990 s-a trecut la reânființarea așezământului
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]