12,206 matches
-
ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile mugeau, caii nechezau speriați, câinii lătrau mai amarnic, parcă provocam un cataclism. Numai fumul din coșurile caselor ieșea liniștit. Casele rămâneau mute, cu ușile nepăsătoare la urletele noastre. După ce repetam de câteva ori strigătura urlată, o dădeam pe colinda țipată : „Am venit și noi odată! La mulți ani cu sănătate! Și la anul să venim! Boieri mari să vă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mână Lisandra. Și avea o mânuță moale, catifelată...Dar băieții tot mai bombăneau : -Da’ ce? Trebuie să-i dăm și lui bolindeți? Să strigăm : patru, patru? -Terminați odată! Îi liniști omul. Nu-i dați bolindeți! Merge și el pe lângă voi. Liniștiți, copiii reluară colindatul, strigând pe la porți : Bună ziua la Ajun!...trei, trei! Însă Lisandra îmi punea în traistă pe ascuns bolindetele ei, șoptindu-mi la ureche: sst! Și era plăcută atingerea obrăjorului ei de al meu. Avea o piele fină... De sub
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ai găsit, Ioane? Mă-sa a plâns toată noaptea și, până acum, ne-am certat din cauza lui. În loc de răspuns, omul îl luă : -Bine, mă? Ce fel de om ești? Lași copilul toată noaptea pe drumuri și tu stai în casă liniștit? Tata tăcea, cu capul în jos, știindu-se vinovat. Ca să-l îmbuneze, a îngăimat: -Hai, Ioane, în casă! Bei un pahar de vin? Când am intrat în casă, am văzut fața plânsă a mamei. Îi spusese lui tata să plece
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
acolo își dorea să petreacă frumoasele zile de vacanță. Nu sperase să aibă parte de această bucurie, dar iată că, se poate. Știa că Virgil nu este amator de cabane sau localuri cu animație, va pleca probabil la o cabană liniștită unde îl poate învăța pe fiu să schieze. Ludmila intră în țară, după ce călători întreaga noapte. Era obosită, dar fericită că nu a avut parte de evenimente neplăcute în trafic. Și-a dus fiul la Făgăraș, la Virgil. Relația cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
sau aritmetică și se apucau de învățat. Ciudat, foștii mârlani, deși nu mai erau dați cu capul de bancă, nu mai erau trași de păr sau de urechi, mașinal își scoteau și ei cărțile și își vedeau de învățat, aproximativ liniștiți, până ... Citește mai mult Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sau aritmetică și se apucau de învățat. Ciudat, foștii mârlani, deși nu mai erau dați cu capul de bancă, nu mai erau trași de păr sau de urechi, mașinal își scoteau și ei cărțile și își vedeau de învățat, aproximativ liniștiți, până ... XVIII. BĂDIA EMINESCU, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016. Bădia Eminescu Nu cred că există vreun român, din toate locurile și toate timpurile, născut după apariția Luceafărului Eminescu pe firmamentul Literaturii Române, care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nou început, o regenerare. De aceea viața și moartea apar înșirate pe firul existențial precum șnurul mărțișorului. Dar lunii noiembrie i s-a rezervat și rolul ingrat de vameș al copacilor, pregătindu-i pentru regenerare. Este un fenomen lent, tăcut, liniștit, petrecut într-o anumită perioadă de timp, accelerat uneori de intemperii, dar niciodată copacii nu se scutură de toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nou început, o regenerare. De aceea viața și moartea apar înșirate pe firul existențial precum șnurul mărțișorului. Dar lunii noiembrie i s-a rezervat și rolul ingrat de vameș al copacilor, pregătindu-i pentru regenerare. Este un fenomen lent, tăcut, liniștit, petrecut într-o anumită perioadă de timp, accelerat uneori de intemperii, dar niciodată copacii nu se scutură de toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vedem după oră două, apoi venim împreună acasă, iubito! O săruta din nou, apoi grăbit, ieși. E minunat, iubito, îi spuse Criști după ce o consulta la ecograf. Micuța noastră se pregătește, două zile îți mai dau până naști. Sau întors liniștiți, mulțumiți, acasă. Delia verifica frigiderul gândindu-se că ar avea timp să pregătească pentru prânz, supa și măcar salată. — După ce naști, nu doresc să te văd la cratița, ne vom strădui să plătim o menajeră, tu să fii doar mama
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
ați auzit ce-am cuvântat?” / „Sigur că da! Te-am ascultat Dragă mămucă! Fii pe pace! Precum ne-ai spus, așa vom face!”- Ziseră iezi-n cor apoi. „Pot să nădăjduiesc în voi?” - Mai întrebă capra gândită. / „Mămucă! Poți fi liniștită!” - Răspunseră cei doi iezi mari. / „Deschidem numai când apari Tu, din pădure! Nu ne crezi? / Suntem de-acum mari! Ai să vezi! Dacă o vorbă-am zis o dată, / E vorbă! Fii încredințată!” „Dacă-i așa, m-am liniștit! / Să vă
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
consoartă. - Ce fac? Cade comunismul, ce rost mai am eu aici?, l‑am întrebat neliniștită. Îl iau pe Mișu, câteva lucruri și merg cu tine acasă. Mi‑e frică. - Nu cade comunismul, m‑a asigurat fără a se tulbura. Stai liniștită că nu ești doar secretar al P.C.R.! Ești și primar, și ai fost votată de către oameni. „Aleasă de oameni? Ce știi tu!?”, mi‑am spus în gând, amintindu‑mi de alegeri. Până târziu am ascultat împreună „Vocea Americii” și „Europa
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
și prenume. Reacții de grup, figuri tot mai asemănătoare. Efecte sigure ale unei tot mai accentuate și mai devastatoare consanguinități. Melanjul cu cei din vale se dovedește ineficient. E bine să știi că supușii tăi, care te urăsc, vor sta liniștiți încă multe zeci de ani, gândindu-se la faptul că au un Patron aidoma lor, ba nițel mândri că ei sunt asemănători lui. Aparatul administrativ și forțele de ordine pot fi socotite haita, o treabă urâtă: sunt susținut de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul e să nu-i bagi prea mult în seamă. Să nu-i ațâți mai mult decât se montează singuri: seara vor dormi liniștiți. Încerc să anticipez urmarea. Urmarea urmărilor. Adică TOT. Un trimis al Providenței. Lumea mă consideră ateu. E mai bine așa, se teme mai mult de Anticrist decât de Dumnezeu. Dar nu sunt atât de idiot încât să cred că pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poalele butoiului. — Sunt Dante Alighieri, prior al cetății Florenței. Cer audiență imediată la vicarul lui Bonifaciu, spuse el pe tonul cel mai solemn de care era În stare, ridicându-se cât era de Înalt În fața celuilalt, care ședea În continuare liniștit. Numele și funcția sa nu prea suscitaseră nici o impresie deosebită. Omul se mărgini să Îl măsoare cu luare aminte, din cap până În picioare. — Așteaptă, zise el apoi pe un ton sec. Iar Îndată adăugă: — Dumneata și toată Comuna florentină. Rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nevoie, cu un minimum de bunăvoință, ți le poți imagina singur. Faptul că, În fine, știam ceva - respectiv, că mă aflu sub o acuzație, așa excentrică și aberantă cum era - m-a liniștit oarecum. E un fel de a spune „liniștit”, dar măcar aveam habar pe ce picior dansez, și asta mi-a dat ceva curaj. Inșii nu erau niște handicapați, așa că mi se părea doar o chestiune de timp să se convingă că sunt nevinovat. Ipoteza că ar fi folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
M-am trezit Întrebându-mă tulburat și bezmetic dacă vecinii mei de masă aveau habar de povestea asta fantasmagorică despre Pământ ca poligon experimental pentru... Iar dacă da, cum naibii de-și păstrau calmul, cum puteau să fie așa de liniștiți și de nepăsători? Aflaseră mai demult și se obișnuiseră cu gândul? Probabil, altă explicație nu vedeam. Ba da, mai putea fi una: aveau dovezi! Unde-mi fusese capul? Intrasem de-a berbeleacul Într-o controversă umanisto-mălăiață gemând de locuri comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mezinul, pe atât de sever, de aspru și de rigid cu fiul cel mare, Sebastian. Bizareria consta În faptul că, dintre cei doi, nu Nicolae, ci Sebastian Îi semăna foarte mult tatălui, și fizic, și comportamental. Era un familist convins, liniștit și ascultător, Îi plăcea să muncească și nu agrea excesele. Terminase agronomia (dar nu În străinătate) și se ocupa conștiincios și competent cu administrarea averii familiei. Nu se arăta deranjat câtuși de puțin de tratamentul preferențial de care se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care Însoțeau existența Centrului și care persistau În pofida explicațiilor oferite de subterani. Voi face pe dracu-n patru să reușesc să vorbesc ca doctorul Wagner, pentru a putea pătrunde pe ușa interzisă. Acolo, Eveline n-avea decât să-și caute liniștită comoara familiei; eu voi avea lucruri mai importante de făcut. N-are sens să revin cu relatarea dificultăților Învecinate cu supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încurcat, fără a avea totuși curajul să mă apropii și să-l ating. Nu mi-a răspuns și nu și-a schimbat poziția; doar degetele de la mâna Întinsă au bătut aerul Într-un semn care vroia să spună să stau liniștit și să am oleacă de răbdare. Așa l-am interpretat eu, cel puțin, deși ar fi putut Însemna la fel de bine și că Îmi cerea să tac dracului din gură și să mă așez Înapoi pe locul meu. Ceea ce am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul necesar pentru a le studia și a mă convinge câtă dreptate adunase În verdictul pronunțat mai devreme: mai multe rezultate posibil corecte, egal: nici un rezultat. Am luat vraful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Este evident: În sintagma SCHIMBĂ ORDINEA! Cele două substantive, „războiul” și „lumea” sunt, În acest context și În acest joc de intenții, parazitare, inutile, substituibile cu oricare altele. Nu ele sunt purtătoarele mesajului lui Noel Corbu; le putem, deci, ignora liniștiți: nu e nimic de pierdut aici. Ce vrea să Însemne Însă imperativul SCHIMBĂ ORDINEA!, la ce se referă el În mod efectiv? Dacă răspundem cum trebuie la această Întrebare, avem RĂSPUNSUL, cheia, dezlegarea... Așa deprimată și obosită cum era, Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Simona Antoniac Mireasma pădurii îmi îmbată simțurile. Fiecare lucru are o taină a sa, una mai specială ca alta. Mă încearcă un sentiment care mă copleșește. Atât de tăcută și liniștită, așa cum o știu dintotdeauna, dar atât de prezentă în viața noastră a oamenilor. Fragilă, dar rezistentă în același timp nu știe să se supere. Știe doar să viețuiască. Indiferent de cât rău îi facem, îi tăiem copacii, îi rupem crengile
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
pare, pădurea este asemenea nouă, oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea, îi poți auzi glasul și îi poți înțelege foșnetul neîntrerupt. Dimineața, lacrimi de rouă se scurg de pe brațele pădurii, lacrimi care o înviorează și o hrănesc deopotrivă. Seara, liniștită, pădurea își întinde obosită crengile și îmbrățișează cu căldură amurgul rece al nopții. Adoarme liniștită cu gândul la o lume mai bună... Uneori mi-e dor de basmul pădurii.
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
glasul și îi poți înțelege foșnetul neîntrerupt. Dimineața, lacrimi de rouă se scurg de pe brațele pădurii, lacrimi care o înviorează și o hrănesc deopotrivă. Seara, liniștită, pădurea își întinde obosită crengile și îmbrățișează cu căldură amurgul rece al nopții. Adoarme liniștită cu gândul la o lume mai bună... Uneori mi-e dor de basmul pădurii.
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților, un gineceu! — Cardiac ștahrâm hărbânt! - spuse atunci cu asprime soră-sa Huruzuma, trăgându-l pe han de mânecă. — Ai dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem la masă, fraților! Episodul 15 îNAINTE DE MASĂ Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]